MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ
BOLŞEVICĂ DIN ROMÂNIA
Raport final: ARMAGEDONUL MASONIC
2007
Or. Bucuresti – 07.05.2007
APEL MASONIC PENTRU ROMÂNIA
Marea Lojă Naţională din România, condusă de Marele
Maestru Eugen Ovidiu Chirovici este o creaţie a
serviciilor secrete ruse realizată cu sprijinul direct a
criptocomuniştilor români Ion Iliescu, Iosif Constantin
Drăgan, Ioan Talpeş, Costel Iancu, Adrian Năstase, Mihai
Pelin, Dan Voiculescu şi mulţi alţii pe care îi veţi regăsi
în acest raport.
M.L.N.R.‐ul, această matrioşckă K.G.B.‐istă, nu are
nimic de a face cu adevărata masonerie occidentală, care a
contestat de numărate ori legalitatea funcţionării acestei
pseudo‐masonerii româe, acesta fiind de altfel şi motivul
pentru care structurile masonice din România nu au primit
încă recunoaşterea oficială a Marii Loji Unite a Angliei.
Cândva deosebit de respectată în România, masoneria a
devenit doar un titlu scos la mezat, asemenea locurilor
din listele parlamentare. Tot felul de agramaţi, oameni
de afaceri controversaţi sau chiar urmăriţi de lege şi‐au
„tras” pe cărţile de vizită blazonul unei loji masonice şi
etalează pe birouri, alături de poza preşedintelui de
ORDINUL MASONIC ROMÂN
Comitetul National de
Instructie Masonica
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIA
Str. Ion Câmpeanu nr.28, sector
1, cod poştal 010039, Bucureşti,
România.
E‐mail:grand.secretary@mlnr.ro;
site: www.mlnr.ro
partid, fotografii in care, sub simbolurile templului,
zâbesc larg, ca‐n afişele electorale.
Masoneria română, „fiică zvăpăiată” a Kremlinului este o
organizaţie secretă para‐politică, bine ancorată în toate
zonele societăţii româneşti, de la administraţie şi
servicii secrete până la diplomaţie şi biserică.
Prin aderarea la grupurile înfracţionale organizate sub
„Cupola” M.L.N.R., nenumăraţi fraţi masoni au adus atingere
siguranţei naţionale, făcându‐se vinovaţi de conspirare
împotriva statului român şi a interesului naţional.
Pe firul înformaţiilor de acest fel este inevitabilă
lărgirea cadrului de cercetare până la dimensiuni
planetare. Astfel, constatăm cu stupoare că ne aflăm
(încă!) pe terenul unor dispute între Vest şi Est, între
serviciile secrete occidentale şi cele ruseşti.
Agenţii Kremlinului care au acţionat pe teritoriul
României au vizat, în principal, influenţarea prin
intermediul masoneriei a zonelor decizionale politice şi a
celor economice, pentru a afla informaţii despre
privatizări sau a participa la adjudecarea unor contracte,
de pe poziţii avantajoase.
Acest tip de activităţi de spionaj s‐au realizat prin
consolidarea sistemelor de relaţii create în medii de
interes, îndeosebi în zone decizionale, prin culegerea de
informaţii sub patronajul M.L.N.R.
Deşi aceste constatări apar în rapoartele de
investigaţii ale serviciilor secrete româneşti,
autorităţile statului nu au luat măsurile impuse de lege.
În acest sens, societatea civilă ar putea face mai
mult decât statul, pentru demascarea masonilor bolşevici
din România, care cu complicitatea politicienilor au
creat un sistem ticăloşit.
În acest moment, România are nevoi de toţi oamenii
cinstiţi care să atace virulent, sub toate formele, clica
politicienilor legaţi prin interese de reţelele mafiote.
Justiţia trebuie să funcţioneze cu adevărat, iar românii
să fie informaţi corect pentru a înţelege de ce ţara lor se
află în această situaţie disperată.
Marionetele politice trimise de masoni în parlament au
făcut legi pentru mafioţi; garda financiară şi serviciile
secrete sunt pline de securişti filoruşi; iar băncile,
telefoniile mobile şi audio‐vizualul sunt ale lor.
Doar o nouă revoluţie, sau poate o molimă trimisă de la
Dumnezeu, ar putea să‐i stâpească pe aceşti lupi îmbrăcaţi
în blană de oaie, astfel încât poporul român, atât de
încercat, să‐şi poată reveni din lunga agonie.
Foarte mulţi români au fost racolaţi de masoneria roşie,
acceptând să facă pact cu oculta rusă în speranţa de a
dobândi ulterior privilegii sau avantaje materiale, cum
ar fi : puterea sau măcar o fărâmă din ea, includerea în
sistemul relaţional intern şi apoi internaţional ( aşa zisa
,,aflare în cărţi,,) , un bun cîştigat uşor, o promovare,
favoruri politice , s.a.m.d.
Cu toate acestea există şi multe victime colaterale
care se află mai jos, la baza piramidei masonice, adică
marea masă de cotizanţi, care alcătuiesc scena masonică
românească şi pe care Kremlinul îi consideră „carne de
tun” demni de sacrificiu pentru o cauză nedeclarată.
Filele acestui raport conturează în linii precise
adevăratul profil al entităţii masonice create de Costel
Iancu şi condusă din umbră de către forţe ostile României
şi potrivnice valorilor occidentale.
Încălcarea în mod repetat a landmark‐urilor masonice
şi a legilor ţării de către persoane care nu au nimic în
comun cu masoneria, dar spre regretul nostru o conduc,
ne‐a mobilizat pe noi cei rămaşi loiali principiilor şi
valorilor masoneriei universale să ne grupăm într‐un
comitet naţional de instrucţie masonică cu rolul de a
pregăti opinia pentru transformările necesare.
Iar ca acest lucru să poată fi realizabil este
necesar de a ridica vălurile întunericului care ne
înconjoară pentru a putea răspândi adevărul în rândul
fraţilor animaţi de acelaşi ideal.
Este necesar mai mult ca oricând, ca noi cei rămaşi
captivi în M.L.N.R.‐ul condus de E.O.Chirovici, să ne
unim eforturile cu celelalte entităţi masonice
respectabile din România, pentru a face front comun
împotriva trădătorilor de Neam şi Ţară.
Facem apel la toţi fraţii masoni din România cu
rugămintea de a părăsii „Turnul de Fildeş” în care s‐au
baricadat şi să treacă la acţiune imediată pentru a salva
Ţara şi pe sine însuşi.
Este urgentă o propagandă activă în toate Orientele,
cu scopul ca Masoneria română să reia tradiţia istorică a
înaintaşilor noştri şi să înlăturăm definitiv „putregaiul”
bolşevic care ne‐a cotropit ţara.
Este evident că noi nu putem asista la aceste
manevre fără a reacţiona. Într‐un termen mai lung sau mai
scurt, influenţa bolşevică va sfârşi prin a se implanta în
toată România şi aceasta va fi pentru masoneria noastră
începutul decadenţei.
Cei care refuză să vadă acest lucru sunt fie
complici, fie se înşeală sau se lasă păcăliţi prea uşor.
Feriţi‐vă de cei ale căror sentimente nu sunt
îmbinate cu ale voastre şi de cei ce servesc alte cauze
şi alte scopuri sub oblăduirea de împrumut ale
Masoneriei, făcând jocul perfid al duşmanilor Tării. Ei
ne sunt cunoscuţi şi nu vom întârzia să îi demascăm.
Colaborarea tuturor lojilor şi fraţilor este necesară
în aceste momente de mari prefaceri mai mult ca oricând.
Masonii bolşevici, aserviţi Kremlinului, neavând un
principiu de susţinut, ci oameni de apărat, s‐au
constituit î grupuri de interese care î prezent luptă
din toate puterile şi pe toate fronturile, în vederea
reîntoarcerii la putere a forţelor comuniste şi pentru
dispariţia ultimelor „reziduri” ale dreptei autentice.
Suspendarea lui Traian Băsescu în data de 19.04.2007 din
funcţia de Preşedinte al României, s‐a realizat cu concursul
masoneriei bolşevice patronate de E.O.Chirovici şi Dan
Voiculescu, organizaţie ocultă infiltrată în toate partidele
din ţară.
Acţiunea acestor oligarhi contra intereselor statului
român şi a naţiunii acestuia este considerată de mediile
politice ca fiind o adevărată lovitură de stat prin care se
încearcă aservirea Administraţiei Prezidenţiale intereselor
ruseşti, într‐un moment î care trupele americane urmau să
înceapă instalarea în noile baze ale Armatei SUA din România.
De actuala situaţie de instabilitate politică va profita
în primul rând Rusia, ţinând cont de faptul că Statele Unite
sunt obligate să‐şi reconsidere prezenţa în România în
contextul unei Administraţii invadate de PSD, ex‐FSN,
organizaţii conduse de Ion Iliescu, suspectat de serviciile
secrete occidentale de a fi agent de influenţă al Kremlinului.
Toate declaraţiile alianţei anti‐Băsescu s‐au concentrat
pe pretenţia bolşevicilor de a apăra Constituţia şi Parlamentul
de autoritarismul preşedintelui.
Explicaţia oficială nu poate convinge poporul. Nimeni nu
ar fi bănuit acum 17 ani, că principala autoritate
constituţională, Parlamentul, va ajunge să fie stat în stat. De
câteva săptămâni încoace, însă, asistăm la o confiscare
democratică a democraţiei în România.
Deşi contravine normelor Comisiei de la Veneţia,
Parlamentul României a adoptat în data de 24.04.2007 o
hotărâre ce permite prelungirea suspendării preşedintelui
Traian Băsescu, cleptocraţii parlamentari schimbând condiţiile
referendumului cu câteva zile înainte de susţinerea acestuia.
Astfel, Parlamentul şi‐a acordat dreptul exclusiv de a decide
asupra procedurii de urmat î cazul invalidării, printr‐o
hotărâre şi nu prin lege, ce nu poate fi supusă controlului
constituţional.
După puciul de la Bucureşti, politicienii europeni
Joseph Daul si Wilfried Martens au apreciat intr‐o
declaratie de presa comuna, drept regretabil faptul ca o
tara ca Romania a ajuns intr‐o situatie de criza
institutionala si ca procedura de suspendare a presedintelui
intr‐o tara UE, contrar deciziei Curtii Constitutionale, mai
degraba creeaza probleme, decat le rezolva.
Româia a devenit bolnavul Europei. Parlamentarismul
exacerbat nu este o formă de protecţie a libertăţilor
cetăţeanului, ca într‐o democraţie autentică, ci duce la
practici care încalcă libertăţile cetăţeanului.
Nu „de ce” a avut loc suspendarea lui Băsescu trebuie sa
ne întrebăm, ci „pentru ce”? Acum nu are loc o luptă între
autoritarism şi parlamentarism, ci una dintre democraţia euroatlantică
şi oligarhia bolşevică protejată de Kremlin.
Aşa‐zisa perioadă de tranziţie a României a dus la
consolidarea unei noi „clase comuniste suprapuse” care a pus
stăpânire pe întreaga economie a ţării.
Preşedintele Băsescu şi Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr
au venit la putere în 2004 pe valul unei nemulţumiri populare
care a spus „DA!” exact promisiunii de a curăţi clasa suprapusă
de cei certaţi cu legea. Prin Monica Macovei şi Băsescu,
Justiţia şi‐a recâştigat independenţa şi imparţialitatea, punând
lupa pe toţi infractorii, inclusiv pe prietenii politici.
Deranjând mai toate reţelele de interese, ea a fost
percepută ca un factor antisistem. La fel, condamnarea
comunismului de către Băsescu şi desecretizarea „băieţilor
deştepţi” au lovit largi părţi din clasa politică, indiferent
dacă ea era pesedistă, peremistă, liberală sau conservatoare.
Noua coaliţie politică organizată sub cupola M.L.N.R., sa
născut nu pentru că parlamentarismul era în pericol, ci în
scopul de a apăra interesele transpartinice ale masoneriei
bolşevice.
Noua alianţă bolşevică i‐a îdepărtat pe Băsescu şi Macovei
pentru a stopa acţiunile lor antisistem. Se pregătesc Daniel
Morar, Kovesi, Maior, Coldea şi mulţi alţii. Oponenţii regimului
bolşevic instaurat de Ion Iliescu trebuie aduşi la tăcere. O
tăcere de mormânt care să le asigure bolşevicilor liniştea atât
de mult dorită.
În data de 19.04.2007, în timp ce la Bucureşti cei 322
parlamentari votau în Parlament suspendarea Preşedintelui
Traian Băsescu, la Belgrad ministrul român de externe Adrian
Cioroianu dădea mâna cu omologul său rus, Serghei Lavrov.
Evenimentul a trecut neobservat. Cu ocazia acestei întâlniri,
Cioroianu a promis ruşilor „normalizarea” relaţiilor dintre
cele două ţări, insistând ca în viitorul tandem Rusia‐Româia,
trebuie să domine un pragmatism bilateral acceptat.
Deşi, teoretic, bolşevicii lui Geoană nu sunt la
guvernare, cu sprijinul liberalilor de stânga intenţionează să
retraseze politica externă a României.
Potrivit declaraţiilor din 24.04.2007 făcute de
vicepreşedintele PSD Cristian Diaconescu, social democraţii îşi
propun să reactualizeze partenieratul strategic dintre România
şi SUA, redefinind în acelaşi timp interesele României în
raporturile cu Federaţia Rusă.
Reîncălzirea relaţiilor cu Rusia, coroborată cu intenţia
de retragere a trupelor româneşti din Irak, oferă o imagine
despre noua orientare a politicii externe româneşti. Vladimir
Putin se declară nemulţumit de bazele americane din România şi
Bulgaria.
Rusia se instalează într‐o poziţie de forţă faţă de Europa,
folosindu‐se alternativ de „arma” energetică şi de ameninţările
comerciale, Moscova reuşind încetul cu încetul să obţină ceea
ce doreşte, fără a face însă mari concesii în schimb.
Astfel, profitând de instabilitatea politică de la
Bucureşti, în data de 23.04.2007, la Luxemburg, ministrul rus
de externe Serghei Lavrov, va forţa mâna europenilor,
obligându‐i să semneze un protocol separat prin care Consiliul
European ia act de o serie de nevoi particulare ale Rusiei în
legătură cu România, luând în considerare investiţiile ruseşti
în cele două uzine siderurgice din zonă.
Datorită anunţării retragerii trupelor române din Irak,
Secretarul de Stat american Condoleezza Rice a refuzat
solicitarea M.A.E. român de a avea o întrevedere cu Adrian
Cioroianu la reuniunea miniştrilor de externe N.A.T.O. de la
Oslo, din 26‐27 aprilie 2007, deşi anterior puciului din
România, Secretarul de Stat american avusese întâlniri
frecvente cu fostul Ministru de Externe Mihai Răzvan
Ungureanu, la mai toate ocaziile importante.
Totodată, Ministerul de Externe nu a dorit să comenteze
nici motivele pentru care România nu a fost inclusă în turneul
est‐european al preşedintelui Bush, care va trece prin Cehia,
Polonia, Bulgaria şi Albania.
La această reuniune ministerială a NATO de la Oslo,
decizia organizării summit‐ului Pactului Nord‐Atlantic din
anul 2008 la Bucureşti a fost făcută cu întârziere din pricina
situaţiei politice incerte din România în acest moment.
BBC a amintit că „lipsa contactelor directe dintre
Bucureşti şi Washington survine pe fondul îngrijorărilor
exprimate de ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman,
faţă de actuala situaţie politică din România”.
Intr‐un interviu acordat "Revistei 22", Nicholas
Taubman, ambasadorul SUA la Bucuresti, se arata ingrijorat
de jocurile de culise ale politicienilor romani, le cere sa
dea dovada de fairplay si sa respecte in continuare
angajamentele fata de NATO si UE. "Statutul de membru NATO
si UE implica numeroase alte lucruri, inclusiv angajamentul
de a respecta standarde inalte de guvernare democratica...
Sunt ingrijorat cu privire la unele lucruri pe care le‐am
auzit in ultimele saptamani, despre jocuri si tactici
politice care nu mi se par fairplay. In orice competitie
electorala corecta, trebuie sa existe sanse egale pentru
toti. Cartile nu ar trebui aranjate impotriva vreunui
candidat", a declarat Taubman.
La începutul lunii aprilie, preşedintele PSD Mircea
Geoană declara că va avea întâlniri, la Washington şi Londra,
cu oficialii guvernamentali şi parlamentari ai SUA şi Marii
Britanii. De asemenea, Geoană urma să se întâlnească în cursul
acestei luni şi cu liderii republicani şi democraţi din
Congresul American. Datorită puciului organizat la Bucureşti
de către bolşevicii aserviţi Kremlinului, cele două mari puteri
occidentale SUA şi Marea Britanie îi vor închide uşa în nas
comunistului Geoană, acesta din urmă fiind nevoit astfel să
renunţe la aceste vizite de lucru.
În acelaşi timp, o scrisoare năucitoare a ambasadorului
Olandei în România a pus pe jar oficialii din Ministerul de
Interne. Nemulţumirea ambasadorului Jaap Werner este legată de
proiectele anticorupţie în care Ambasada Olandei şi alte patru
ambasade sunt parteneri iar beneficiar este Direcţia Generală
Anticorupţie (DGA).
Diplomatul olandez s‐a arătat îngrijorat de faptul că
proiectele anticorupţie bat pasul pe loc şi că oficialii
ministerului, în frunte cu ministrul, îl ocolesc în mod
intenţionat.
Prima actiune de politica externa a interimarului
Nicolae Vacaroiu este un esec. Omologul muntenegrean si‐a
anulat vizita in Romania.
Presedintele Republicii Muntenegru, Filip Vuianovic,
si‐a anulat vizita pe care trebuia sa o inceapa la data de
25.04.2007, in Romania, la invitatia lui Traian Basescu, pe
vremea cind nu se punea problema suspendarii din functia de
sef al statului.
Vizita muntenegreanului Vuianovic reprezenta, practic,
prima ocazie in care Nicolae Vacaroiu ar fi urmat sa isi
exercite atributiile de sef de stat interimar. Anularea
vizitei presedintelui Republicii Muntenegru s‐a facut in
extremis, avind in vedere ca liderii acestei tari se bazau
puternic pe Romania pentru sustinerea in fata forurilor
internationale a noii republici infiintate prin dezlipirea
de Serbia.
Nicolae Vacaroiu a anuntat ca nu va reprezenta Romania
pe perioada celor 30 de zile de interimat ca presedinte. In
acest sens, seful statului i‐a cedat premierului Tariceanu
participarea la reuniunea la nivel inalt a statelor
participante la Procesul de Cooperare in Europa de Sud‐Est
(SEECP) ce va avea loc pe 11 mai, informeaza Administratia
Prezidentiala.
Criza suspendarii presedintelui Basescu a fost urmarita
cu maxima atentie de presa americana. O monitorizare a presei
de peste Ocean pe luna aprilie ne dezvaluie faptul ca intre 29
martie si 24 aprilie in presa americana au aparut 40 de stiri
despre Romania in care se face referire la suspendarea
presedintelui Basescu si criza politica de la Bucuresti .
Stiri despre Romania au aparut in ziare ca Washington
Times, Washington Post, New‐York Times Chicago Tribune,
Orlando Sentinel, Seattle Post‐Intelligencer, Wall Street
Journal, Investor's Business Daily, Los Angeles Times, ca
si pe agentii de presa intre care Dow Jones International
News, Reuters, Associated Press Financial Wire, United
Press International. In calitate de aliat al SUA, Romania a
avut parte de o monitorizare atenta in ultima luna,
principalele teme abordate fiind influenta negativa crizei
politice de la Bucuresti asupra economiei si opinia proasta
a Uniunii Europene fata de stagnarea reformelor din Romania.
Pe 20 aprilie Associated Press afirma ca "Uniunea
Europeana a privit cu neliniste (criza politica de la
Bucuresti, n. red.) deoarece se asteapta ca Romania, care i
s‐a alaturat la 1 ianuarie, sa continue cu reformele de
eradicare a coruptiei si de imbunatatire a economiei pana la
standardele membrilor mai bogati din occident".
Pe 22 aprilie Reuters nota ca presedintele Basescu a
fost apreciat pentru pozitia sa anti‐coruptie "iar
suspendarea sa a declansat ingrijorare in Uniunea Europeana
privind viitorul reformelor din justitie si combaterea
coruptiei rampante (...) Romania se lupta sa limiteze
coruptia raspandita la toate nivelurile societatii si sa
cladeasca o incredere publica in institutiile de stat dupa
decenii de regim comunist represiv".
Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) a
publicat î ediţia din 23.04.2007 sub titlul „Puciul
Cleptocraţiei” o amplă analiză a crizei politice de la
Bucureşti, a cărei sinteză v‐o prezentăm în rândurile
următoare.
"Romanii apreciaza la presedintele lor, pe care
Parlamentul l‐a suspendat acum, faptul ca spune lucrurilor pe
nume si rupe legea tacerii. Este un om venit din interiorul
sistemului, dar se pune contra acestuia. Basescu vrea un stat
de drept in Romania, in care legile sunt aceleasi pentru toti.
Un verdict al Curtii Constitutionale a decis ca modul
presedintelui de a‐si exercita functia a fost conform cu
Constitutia si nu a reprezentat nici un fel de motiv pentru
suspendarea sa din functie.
Romania este de la 1 ianuarie 2007 stat membru al UE.
Cei care au avertizat asupra faptului ca aceasta tara nu este
gata pentru aderarea la UE isi vad in acest fel confirmat
avertismentul. Deja de saptamani este in curs un puci cu sange
rece, in sanul Parlamentului, cu scopul de a expune justitia
din nou influentei Guvernului si a sforariilor de natura
criminala, ale caror interese pe sfera largita includ
insusirea de mijloace publice in mod necontrolat si ilegal
precum si escrocherii financiare si spalarea de bani. In
Romania, comunistii <> in oarecare masura ei
insisi. Fosti agenti deSecuritate se afla la nivele de
conducere din cadrul companiilor, au in proprietate ziare,
posturi de radio si televiziune si isi permit chiar si un
partid, precum Dan Voiculescu, presedintele comisiei
parlamentare de ancheta care ii reproseaza lui Basescu ca a
incalcat Constitutia" apreciaza FAZ.
"Suspendarea presedintelui este deja cea de‐a doua faza
a loviturii de stat cu sange rece, care a inceput in martie.
Atunci, o lege cu privire la tinerea de alegeri pentru
Parlamentul UE, prevazute pentru 13 mai, a fost scoasa din
vigoare prin ordonanta de urgenta, pentru ca Partidul National
Liberal al premierului se temea de o infrangere zdrobitoare.
Refuzul ministrului Justitiei si al celui de Interne, motivat
constitutional, de a semna aceasta ordonanta a fost considerat
de premierul Tariceanu drept o ocazie pentru a se descotorosi
printr‐o remaniere guvernamentala de acesti membri
neascultatori ai Guvernului.
In acest moment, <>, pe care
national liberalii si democratii au format‐o inainte de
alegerile din 2004 si pe ale carei liste unitare ei au fost
alesi in Parlament, s‐a rupt. Fostul partid comunist PSD,
contra caruia s‐a format alianta, a onorat tradarea lui
Tariceanu fata de alegatori printr‐o sustinere parlamentara a
Guvernului minoritar al acestuia.
Sa ne amintim ca ministrul Justitiei, Monica Macovei, si
cel de Interne, Vasile Blaga, au avut de rezolvat cele mai
dificile sarcini care le stateau in fata inainte de intrarea
in UE, si anume reforma justitiei, crearea unor instrumente
adecvate pentru combaterea coruptiei si securizarea granitelor
externe.
In mod paradoxal, starea de spirit plina de aversiune
din cadrul unei Europe satule de largiri, cu care s‐a
confruntat Romania chiar in faza finala a aderarii sale, a
fost cel mai bun sprijin pentru reforme. Comisia Europeana a
trebuit sa arate duritate si l‐a sprijinit pe ministrul
Justitiei, care a putut in acest fel impune legi pentru
restrangerea coruptiei, mai dure decat in orice alta tara a
UE" continua analiza cotidianului german.
"Dupa aderare, UE nu mai are insa nici un mijloc
eficient de presiune. Parlamentarii romani s‐au si pus pe
treaba pentru oprirea sau transformarea in apa chioara a
reformelor. Dupa inlaturarea lui Macovei si suspendarea lui
Basescu, drumul este acum liber si pentru descotorosirea de
procurorii si judecatorii care se afla in primele randuri in
lupta contra coruptiei. Romania a fost si in perioada
comunista un caz aparte si este si acum.”Sub titlul "Practicile dubioase est‐europene pun
stapanire pe UE", analistul Tom Gallagher, afirma, intr‐un
articol publicat la data de 26.04.2007 in Financial Times, ca
majoritatea partidelor parlamentare implicate in criza
politica romana sunt doar un paravan al cartelurilor conduse
de oameni de afaceri, ale caror interese si averi sunt
amenintate de reformele promovate de presedintele Basescu, in
special cele care vizeaza sectorul justitiei. Gallagher
contrazice astfel teoria expusa de Guy Burrow, care a descris,
recent, tot in FT, criza politica din Romania drept o "disputa
stupida intre presedinte si premier".
Traian Basescu este un populist, dar el este cel care a
atacat aceasta oligarhie asumandu‐si un imens risc, crede
Gallagher, avertizand ca, "daca justitia din Romania ajunge
sub influenta acestor carteluri, investitiile straine vor fi
periclitate intrucat ar afecta interesele acestei oligarhii".
Si ziarul elvetian Le Temps reflecta situatia de la
Bucuresti apreciind ca actuala criza din Romania este
consecinta unor factori care erodeaza clasa politica de mai
mult timp. Primul si poate cel mai important dintre acesti
factori este "puciul" orchestrat de fostul presedinte Ion
Iliescu impotriva actualului sef de stat, noteaza publicatia,
reamintind ca prima lovitura de stat organizata de fostul
presedinte a avut loc in 1989, cand acesta a reusit sa il
inlature de la putere pe Nicolae Ceausescu.
Folosindu‐se de arhivele sovietice, el a reusit sa
"camufleze un puci vulgar in revolutie democratica". In
noiembrie anul trecut, amenintat de posibilitatea de a fi
chemat sa dea socoteala pentru rolul sau in faimoasele
"mineriade" din anii '90, Iliescu ar fi decis sa riposteze si
i‐a convins pe succesorii sai la conducerea PSD sa joace
cartea destituirii actualului presedinte, scrie "Le Temps"
citand un cotidian central. Ziarul elvetian sustine ca actuala
criza este cauzata si de prerogativele "exorbitante" ale
parlamentarilor.
Pe cerul sumbru al politicii ex‐comuniste,
presedintele roman Traian Basescu era ceva asemanator unei
stele. El a identificat proasta guvernare si coruptia cu
cele mai mari obstacole in calea aderarii tarii sale la
Uniunea Europeana /UE/, si a facut presiuni puternice ‐
adversarii sai spun nemiloase ‐ pentru reforma in justitie
si serviciile publice, noteaza revista britanica The
Economist, intr‐un articol publicat in editia on‐line din
26 aprilie, avand subtitlul: “oate o tara fosta comunista
sa se reformeze, dupa aderarea la Uniunea Europeana?”Luna trecuta, coalitia care a condus tara in UE, la 1
ianuarie 2007, s‐a destramat. Aproape prima actiune a noului
guvern a fost de a face presiuni pentru un vot de suspendare
a presedintelui din functie.
Votul parlamentar pentru suspendarea sa a fost de 322
pentru, 108 impotriva. Totusi, in ciuda imperfectiunilor lui
Basescu, adversarii sai par sa stea mult mai rau.
Presedintele interimar, Nicolae Vacaroiu, este si
presedintele Senatului. El a condus fostul guvern
postcomunist autoritar, ce a guvernat tara rau, din 1992
pana in 1996. Noul guvern minoritar, format din liberali si
partidul etnicilor maghiari UDMR, este saturat de “anji’’tineri de partid. Insumeaza tot ceea ce a tinut Romania
retrograda. Potrivit Societatii Academice Romane,
principala campanie pentru un guvern curat, sapte ministri
au incalcat prevederile “oalitiei pentru un Parlament
Curat’’ un pact anticoruptie convenit cu principalele
partide in 2004. Unii dintre ei au relatii riscante cu
cercurile de afaceri puternice.
Un altul, a primit un avans colosal la o carte, dintro
sursa misterioasa. Cei din afara dau semne de nervozitate
privind al doilea mare si cel mai nou membru al UE. UE face
presiuni pentru stabilirea unei noi monitorizari etice.
Stimulata de calitatea de membru al UE, economia Romaniei
inregistreaza un boom. Dar “ursa’’sa politica, cade rapid.
"Liberalii sunt acum ostaticii lui Nastase si ai lui
Iliescu", declara Wilfried Martens, presedintele Partidului
Popular European (PPE). "In ciuda tuturor remarcelor in
legatura cu trecutul lui, Basescu a fost totusi un campion
al luptei impotriva coruptiei. In schimb, Guvernul,
chipurile compus din liberali, a ramas controlat de nasii
mafiei PSD. Cat despre Parlament, modificand legea pentru al
inlatura cu orice pret pe Basescu, el se situeaza in acest
moment in afara legii. Intrand in Uniune, Romania se
angajase sa respecte statul de drept si…iata unde a
ajuns!…
Inalti prelati din Ardeal acuza „imoralitatea politica
a Parlamentului“, motiv pentru care în data de 2 mai 2007,
Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crisanei si
Maramuresului a facut un apel catre Curtea Constitutionala
pentru solutionarea crizei politice declansate de
suspendarea lui Traian Basescu.
Inaltele fete bisericesti sustin intr‐un comunicat ca
actioneaza la indemnul credinciosilor: „Pastoritii nostri ne
trimit tot mai numeroase semnale ca e timpul sa intervenim
din nou. O facem, dar fara sa le si promitem ca vom parasi
echidistanta politica, asa cum sintem indemnati in disperare
de cauza“.
Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, arhiepiscopul
Andrei al Alba‐Iulia episcopii Sofroniu al Oradiei si
Justininan al Maramuresului, episcopii vicari Irineu,
Vasile, Petroniu si Iustin califica suspendarea
presedintelui drept „o criza fara precedent“. „Nu e caderea
noastra sa ne pronuntam asupra constitutionalitatii si
legalitatii acestor demersuri.
Putem intelege ca Parlamentul a fost desemnat de popor
prin alegeri libere si ca avea autoritatea sa‐l suspende pe
presedinte (chiar cu ignorarea avizului negativ al Curtii
Constitutionale), ca hotarirea lui trebuie sa fie validata
sau invalidata de un referendum si ca, in aceasta problema,
optiunea electoratului reprezinta instanta suprema“
precizeaza comunicatul.
Insa „Parlamentul a adoptat o lege prin care isi
confera dreptul de a decide aposteriori, adica dupa ce
poporul se va pronunta prin referendum, care va fi soarta
presedintelui suspendat. Or, aceasta inseamna abandonarea
principiilor democratice ale statului de drept si revenirea
la practica bunului plac, specifica regimurilor totalitare.
Aici nu mai poate fi vorba de legalitate sau ilegalitate, ci
de imoralitate politica“, sustin inaltii ierarhi.
Ei considera ca este datoria lor morala „de a lua
atitudine“ si cer Curtii Constitutionale sa isi asume „ferm
si fara echivoc competenta suprema de a identifica pirghiile
constitutionale“ pentru solutionarea crizei politice.
Presedintele Traian Basescu afirma, intr‐un interviu
acordat cotidianului „Romania libera”, ca exista „structuri
externe interesate in destabilizarea Romaniei si mentinerea
ei intr‐o zona gri”
Totodata, Basescu relatează ca exista o legatura intre
aceste „structuri externe” si votul din parlament pentru
suspendarea sa. „Nu pot spune decat un singur lucru: priviti
cu multa atentie afirmatiile facute de fostul sef al SIE,
Ioan Talpes.
Este interesant, de asemenea, daca a fost vreo vizita
a unui domn foarte important, Kondyakov, cu vreo doua‐trei
zile inainte de votul de suspendare dat de parlament. Poate
politicienii cu care s‐a intalnit pot spune mai multe” a
afirmat, misterios, Basescu. Ioan Talpes declarase ca „Rusia
nu a intrerupt niciodata o politica de presiune si control a
Romaniei”.
Alexandr Kondyakov este un consultant politic si este
membru al miscarii ruse „Liderii viitori ai noului mileniu”
si al Marii Loji Masonice Ruse. Prin intermediul firmei pe
care o conduce, NOVOCOM, Kondyacov ofera Kremlinului
servicii de consultanta politica. Pe langa Putin, Kondyakov
este si consilierul lui Vladimir Voronin, presedintele
Moldovei.
Fostul sef al SIE Ioan Talpes a declarat BBC despre
Kondyakov ca are relatii cu importanti oameni de afaceri,
dar si cu politicieni romani aflati in pozitii‐cheie ale
statului, fara sa faca vreo nominalizare. Ieri, Cozmin Gusa
a declarat ca s‐a intalnit cu Kondyakov, numindu‐l
„prietenul meu de mai multi ani”.
Suntem prinşi în acţiunea noastră de valurile
conflictelor politice care macină şi separă Ţara.
Acţiunea noastră este luată de aceste valuri şi de viată
sau denaturată de la misiunea ei curată.
Suntem un Ordin şi ca atare nu ar trebui să ne confundăm
cu nici un partid. În prezent masoneria condusă de
E.O.Chirovici este un instrument de guvernare utilizat de
P.S.D. şi P.C., lucru de neacceptat în lumea liberă, unde
masoneria reprezintă o pătură civilizată şi evoluată.
În faţa acestui pericol din ce în ce mai presant care este
Rusia bolşevică, semne încurajante indică faptul că naţiunile
libere din Europa se apropie unele de altele pentru a‐şi
asigura prosperitatea economică şi a‐şi apăra în comun
libertăţile.
În schimb România, deşi membră a Uniunii Europene, este
împinsă pe zi ce trece, din ce în ce mai mult, în braţele
Rusiei, iar vinovată de acest lucru se face masoneria
bolşevică şi forţele politice care o sprijină.
Adevărul, oricât de puţin favorabil ne‐ar fi, trebuie
spus cu toată sinceritatea, îndată ce este întemeiat, iar el
este.
Şi prin redactarea acestui raport noi asta facem, facem
public adevărul, pentru a ne elibera sufletele de ciuma
bolşevică.
Ca atare, Noi, Comitetul Naţional de Instrucţie Masonică, în
calitate de masoni liberi şi de bune moravuri ai ORDINULUI
MASONIC ROMÂN, în spiritul democraţiei şi în virtutea
drepturilor cetăţeneşti izvorâte din Constituţia României, am
formulat următoarele capete de acuzare împotriva tuturor
masonilor bolşevici menţionaţi în raportul anexat prezentei
scrisori:
1.trădarea şi ajutarea inamicului;
2.procurarea şi deţinerea de documente şi date secrete de
stat în scopuri neautorizate de lege;
3.transmiterea secretelor de stat unor organizaţii străine;
4.subminarea economiei naţionale;
5.spionaj economic şi militar;
6.asociere la grupuri infractionale şi de crimă organizată;
7.trafic de influenţă şi abuz în serviciu;
8.instigare şi complicitate la fals intelectual;
9.bancrută frauduloasă şi spălare de bani;
10. contrabandă cu ţigări, armament, petrol, alcool şi
stupefiante;
11. evaziune fiscală, delapidare şi deturnare de fonduri;
12. manipularea opiniei publice prin mass‐media şi alte
instrumente;
13. acte de corupţie, complot şi şantaj politic;
14. conspiraţie împotriva statului şi a poporului român;
15. tăinuirea bunurilor şi favorizarea infractorilor.
Cuantumul prejudiciului cauzat de grupurile de interese
bolşevice prin comiterea tuturor acestor infracţiuni pentru
care‐i acuzăm, depăşeşte echivalentul în lei a sumei de
4.000.000.000 euro (patru miliarde euro).
Dovada săvârşirii infracţiunilor o facem cu următoarele
mijloace de probă: „Raport final‐Armagedonul masonic +anexe”,
prezentate în format electronic (pe CD), ca anexă a prezentului
denunţ.
Toate datele furnizate de noi vor fi cu adevărat considerate
utile şi concludente dacă organele de anchetă le vor corobora şi
compara cu informaţiile deja acumulate în dosarele de urmârire
informaţională sau penală aflate în arhivele instituţiilor
statului român.
În concluzie, prin prezenta, solicităm Preşedinţiei României,
Parlamentului României, Guvernului României şi tuturor
instituţiilor abilitate statului român prin lege, ca în temeiul
art.222(respectiv art.223) din Codul de procedură penală, să se
autosesizeze de existenţa celei mai mari conspiraţii din istoria
României şi să dispună deschiderea unei anchete oficiale penale
care să ajute la finalizarea tuturor probelor necesare pentru
aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate
aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia (conform
art.3 şi art.202 din Codul de procedură penală).
Solicităm in mod expres instituţiilor statului român ca în
baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de
interes public, să organizeze în 30 de zile de la primirea
prezentului denunţ o conferinţă de presă prin intermediul căreia
să aducă la cunoştinţă cetăţenilor româniei despre măsurile
întreprinse.
Pentru a nu împărtăşi soarta Procuroarei Luminiţa Şega,
care a fost asasinată la comandă politică, după îndelungi
dezbateri, Noi, semnatarii acestui „Apel către România”, am
ales în unanimitate prezenta cale acoperită de denunţ.
Datorită specificului activităţii noastre depuse în slujba
României, nu vom putea reuşi să ieşim la lumină prea curând, şi
asta nu datorită fricii de moarte ci pentru reuşită în ducerea
la bun sfârşit a acţiunii noastre.
Nu vom avea odihnă până când nu vom duce adevârul şi în
ultimul cătun din ţară, chiar dacă de‐ar fi să ne grupăm în cea
mai puternică rezistenţă anti‐comunistă din istoria României.
Momentul ales de deconspirare a pseudonimelor va coincide cu
data includerii noastre, a semnatarilor, într‐un program de
protecţie a martorilor autorizat de UE, într‐o ţară gazdă, cu
vechi state în alianţa euro‐atlantică.
Câte un exemplar din această scrisoare‐denunţ este trimis
spre conformitate următoarelor instituţii:
Preşedenţia României, Parlamentul României‐Senat,
Parlamentul Româiei‐Camera Deputaţilor, Serviciul Român de
Informaţii, Serviciul de informaţii Externe, Curtea
Constituţională a României, Consiliul Superior al
Magistraturii, Ministerul Public‐Direcţia Naţională Anti‐
Corupţie, Ministerul Justiţiei, Ministerul Internelor şi
Reformei Administrative, Ministerul Afacerilor Externe,
Ministerul Apărării, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere
a Spălării Banilor, Institutul de Investigare a Crimelor
Comunismului în România, Consiliul Europei‐Biroul de Informare
Bucureşti.
Cu deplină consideraţiune şi îmbrăţişări fraterne, membrii
COMITETULUI NATIONAL DE INSTRUCTIE MASONICĂ AL ORDINULUI MASONIC
ROMÂN.
Drept pentru care semnăm.
Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Preşedinte : C.A.Rosetti
Mare Secretar : Eugeniu Carada
Mare Trezorier : Eugen Cristescu
Mare Inspector: Constantin Argentoianu
Mare Gardian: Emil Pepiniu
Mare Intendent: Aurel Persu
Mare Orator: Jean Pangal
Membrii:
0
CUPRINS
1. REVOLUŢIA ROMÂNĂ –PROIECT AL MASONERIEI BOLŞEVICE ...............................1
2. CEAUŞESCU ŞI LOJA MASONICĂ „PROPAGANDA DUE (P.2)”.....................................3
3. NOUA STRATEGIE A KREMLINULUI ..................................................................................7
4. „NAŞII” M.L.N.R. PROVIN DIN CELEBRA LOJĂ MASONICĂ PROPAGANDA
DUE(P.2)CONDUSĂ DE LICIO GELLI........................................................................................9
5. GRUPUL PINTO ŞI RECONSTRUCŢIA MASONERIEI ROMÂNE ..................................11
6. DE LA SECURITATEA COMUNISTĂ LA MASONERIA BOLŞEVICĂ..........................14
7. CONSPIRAŢIA „PUTERII“ ŞI REVOLUŢIA JUDECĂTORILOR .....................................16
8. CONTABILII COSA NOSTRA, TEMUTA ORGANIZAŢIE MAFIOTĂ CARE DOMINĂ
SICILIA, CONTROLEAZĂ BANII UNEI PUTERNICE GRUPĂRI DE INTERESE DIN
ROMÂNIA, CONDUSĂ DE MASONII CRISTIAN BURCI ŞI DUMITRU CREŞTIN.........19
9. CAZUL ROMANO PRODI –REZULTAT AL MARIAJULUI ÎNTRE LOJA MASONICĂ
P2 (PROPAGANDA DUE) ŞI K.G.B. ..........................................................................................22
10. MOARTEA PROCURORULUI LUMINIŢA ŞEGA, OPERĂ A MASONERIEI
KOMINTERNISTE........................................................................................................................24
11. BĂTĂLIA PENTRU SOCIETATEA CIVILĂ.......................................................................25
12. MASONERIA BOLŞEVICĂ ŞI IMIXTIUNEA POLITICĂ ................................................28
13. IMPLICAREA MASONERIEI BOLŞEVICE IN SCANDALUL BĂNCILOR DACIA
FELIX ŞI CREDIT BANK.............................................................................................................33
14. INTERNAŢIONALA ORTODOXĂ –ULTIMA CREAŢIE A MASONERIEI
BOLŞEVICE ..................................................................................................................................37
15. MASONUL VICTOR BABIUC ŞI TRANSPORTURILE DE ARMAMENT....................40
16. M.L.N.R.UL
ŞI RITURILE SALE BOLŞEVICE DE PERFECŢIONARE........................41
17. VERESTOY ATTILA –MASONUL DE AUR AL U.D.M.R...............................................45
18. „REŢEAUA FELIX”, DE LA SECURITATE LA MASONERIE .......................................48
19. ACAPARAREA INDUSTRIEI STRATEGIGE A ROMÂNIEI CU AJUTORUL
MASONERIEI BOLŞEVICE.........................................................................................................56
20. POLITICĂ, ENERGIE ŞI MASONERIE ...............................................................................58
21. ION BASGAN, UNUL DINTRE LIDERII MASONERIEI, ACUZAT CA A FOST
INFORMATOR AL SECURITĂŢII .............................................................................................61
22. IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN, PROTECTORUL DIN UMBRĂ AL MASONERIEI
REVOLUŢIONARE .......................................................................................................................63
23. ELITELE DE PRADĂ ALE M.L.N.R..............................................................................65
1
1. REVOLUŢIA ROMÂNĂ –PROIECT AL MASONERIEI
BOLŞEVICE
După anul 1953, când Stalin moare în condiţii suspecte, urmează o destabilizare prudentă, sub
conducerea lui Hruşciov. Evenimentele budapestane din 1956 au făcut parte din acest joc de culise, care
urmărea săi
atragă pe stalinişti întro
cursă după care să fie sacrificaţi.
Totodată, această farsă rusească, a masonilor de stânga, a avut şi menirea de a le crea
americanilor iluzia unei deschideri: acel „dezgheţ” hruşciovan urmată de „destinderea” lui Brejnev şi de
„perestroika” lui Gorbaciov.
Planul de destindere declanşat de Stalin şi continuat de Hruşciov avea ca scop penetrarea
masoneriei de stânga occidentale şi manipularea acesteia cu scopul spargerii izolării internaţionale a
URSS şi al acaparării de tehnologie vestică. Tot planul viza tragerea pe sfoară a Occidentului cu ajutorul
masoneriei de stânga. Germania era importantă pentru URSS din cauza potenţialului ei masonic. Încă
din anul 1949, 11 obedienţe se reuniseră în Marea Lojă Unită, în biserica Sfântul Paul din Frankfurt.
Chiar şi în RDG masoneria de stânga era bine reprezentată: Otto Gotewohl, primul conducător al RDG
era mason de stânga, iar Germania de Est a fost singurul stat pe a cărei stemă figura un simbol masonic
explicit: compasul. Masoneria de stânga era reprezentată la vârf şi în alte state esteuropene,
precum
Ungaria (Imre Nagy) sau România (Pauker, Ralea, Maurer).
În arhivele secrete ale KGB există un document compromiţător privind spiritul masonic al
înţelegerii de la Geneva, vizând Revoluţia din Ungaria anului 1956.
În România acelor ani, îndată după ce a preluat toată puterea în stat, Partidul Comunist a purces
sistematic şi cu brutalitate la aplicarea întregului plan de transformare a ţării după modelul sovietic.
Astfel, pizma, setea de răzbunare, analfabetismul, prostia şi laşitatea au devenit în comunism
criteriile de selecţie ale noii „elite” a ţării.
Ulterior, KGBul
va construi în România o disidenţă culturală intitulată „Gruparea Comana”,
care va începe să devină ofensivă odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov.
După 16 ani de la căderea regimului comunist şi preluarea efectivelor şi arhivelor Securităţii de
către M.Ap.N şi S.R.I., fostul director al S.R.I., profesorul Virgil Măgureanu, începe să facă lumină
asupra confruntării pentru „obiectivul” România: K.G.B. contra lumii. Invitat în cadrul emisiunii
televizate „Puterea în umbră”, difuzată în luna noiembrie 2006 la Antena 3, Măgureanu a spart tăcerea.
Dom`profesor, supranumit şi „şarpele cu ochelari”, a admis că a făcut parte dintrun
grup care şia
propus înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu în care la angrenat şi pe Ion Iliescu.
Dezvăluirea cea mai importantă din cadrul interviului se referă la înfiltrarea KGB la cel mai înalt
nivel în România, înainte de 1989, chiar până în interiorul Comitetului Politic Executiv al P.C.R.
Personajul vizat, Gheorghe Rădulescu, alintat Gogu, era eminenţa cenuşie din spatele Elenei
Ceauşescu şi susţinătorul din umbră al aşazisei
„disidenţe culturale” prin care se urmărea schimbarea
regimului Ceauşescu cu unul de tip Gorbaciov, susţinut de KGB.
Astfel, în interiorul Partidului se crease un "partid secret" reprezentat până la vîrful conducerii, în
Comitetul Politic Executiv CPeX
unde
se aflau doi vectori: Constantin Dăscălescu şi Gheorghe
Rădulescu, zis Gogu, nume de cod "Marcel". Acesta din urmă, vicepreşedinte al Consiliului de Stat,
considerat "eminenţa cenusie" din spatele Elenei Ceausescu, avea sarcina să creeze şi să canalizeze
inclusiv mişcările de disidenţă din rîndul intelectualităţii pentru a crea eşalonul următor al conducerii
2
perestroikiste. Împreună cu soţia sa, Dorina Rudich Rădulescu, Gogu avea misiunea să atragă
reprezentanţi ai lumii artistice si intelectualităţii inclusiv prin intermediul unor ofiţeri de Securitate, cum
ar fi cunoscutul Vasile Malureanu de la Direcţia I. La vila sa de la Comana, gard în gard cu Ana
Blandiana, sa
consumat un moment epocal consemnat de scriitorul Mircea Zaciu în jurnalul său pe anul
1983 (Editura Dacia, Cluj, 1995) şi care a lăsat audienţa selectă cu gura căscată: "Staţi linistiţi, că
mai sunt cinci ani si scăpam de Ceauşescu!". Nu a greşit prea mult.
Pe lângă grupul de intelectuali de la curtea lui Gogu Rădulescu, printre care se număra Augustin
Buzura (în alternativă cu Ion Iliescu), Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Dan Hăulică, Ion
Caramitru, Mircea Dinescu, carei
ţinea la curent şi pe Andrei Pleşu si Gabriel Liiceanu ş.a., au fost
constituite grupările conspirative menite să submineze partidul şi armata: generalul Nicolae Militaru,
agent GRU documentat, responsabil de Armată, Silviu Brucan, responsabil de ilegalişti si Ion Iliescu,
speranţa gorbacioviştilor. Toate mişcările acestora au fost atent monitorizate de Unitatea specială de
contraspionaj 0110 creată pentru contracararea serviciilor de informaţii din Organizaţia Tratatului de la
Varşovia şi, evident, în mod special a KGB, rezidenţa sovietică fiind cea care coordona oficial în
România reţelele de spionaj din blocul comunist. Toate acestea sunt cunoscute de ofiteri ai Serviciului
Secret Român, iar dovezile se află depozitate în mai multe arhive secrete dispuse in lume.
Conspiraţia presupune racolări şi aşa numitele <> din partea <>
KGB desfăşurate întro
perioadă lungă de timp. După un prim contact avut de Virgil Măgureanu cu Ion
Iliescu încă
din 1973, pe vremea când acesta era prim secretar PCR la Iaşi, primul şef al Serviciului
Romăn de Informaţii, personaj controversat aflat şi în completul de judecată care a decis eliminarea
familiei Ceauşescu la
recrutat oficial pe primul preşedinte al României postdecembriste in 1981, in
1983 completând impreună primul manifest anticeauşist.
Discuţia cu Iliescu <>, după cum afirmă <<şarpele cu ochelari>> a avut loc peo
bancă în parcul de la <>, din Dorobanţi. Securitatea superviza. <puseseră aia microfoane şi la acele banci>>, afirmă Măgureanu.
Un amănunt interesant: Ion Iliescu îi făcea în 1989 vizite la Tescani lui Andrei Pleşu, viitorul său
ministru al Culturii în primul guvern FSN.
Lovitura de stat a fost realizată de KGB si GRU cu sprijinul tacit al unei părţi a Securităţii
române, antrenând însă mase de revoluţionari autentici doar pentru a se masca activităţile grupurilor
conspirative cât şi pentru motivul că Moscova se temea de rezistenţa forţelor loiale lui Ceauşescu.
Această grupare ocultă a găsit în Ion Iliescu omul potrivit pentru a prelua comanda puterii
izvorâte din Revoluţie, reuşind astfel să pună mâna pe toată averea ţării şi pe toate pârghiile puterii,
comandând şi astăzi din umbră cu ajutorul masoneriei bolşevice.
Structurile –sistemul –aparatul, reţeaua sunt constituite din membri de vârf ai oligarhiei
bolşevice, cei care şiau
însuşit privilegii şi favoruri ca slujitori ai sistemului comunist.
Oameni cu nume de cod, împreună cu ofiţerii lor de legătură, cu foşti nomenklaturişti şi activişti,
au făcut ca „privatizarea” şi „tranziţia” să devină semne odioase.
Cârdăşia de reţea, cu melanj postmodernist
între informatori şi foştii ofiţeri, aflaţi cu toţii în
căutarea propriei bunăstări, a fost în toţi aceşti ani transpartinică, transversală în structura societăţii, iar
cu ajutorul masoneriei chiar transfrontalieră.
Securitatea a fost o poliţie politică de tip rusesc, fiind instrumentul cu care Moscova a
transformat una din cele mai bogate şi frumoase ţări din Europa întro
epavă economică, socială şi
morală.
Cu ajutorul Securităţii, Kremlinul a înlocuit iluminismul românesc cu feudalism rusesc. După
1989, sarcina de bază a neocomuniştilor români a continuat să fie menţinerea la putere a unui sistem
feudal de tip rusesc.
Guvernul şi Parlamentul României a continuat timp de mai mulţi ani să protejeze identitatea
securiştilor permitândule
astfel să manipuleze ţara din umbră, aducândui
pe români în pragul sărăciei.
3
2. CEAUŞESCU ŞI LOJA MASONICĂ „PROPAGANDA DUE
(P.2)”
Perioada anilor 19611986,
deşi relativ scurtă este deosebit de frământată în plan internaţional.
Este epoca crizelor cubaneze, a asasinatelor politice (JFK, Martin Luther King, Robert Kennedy), a
războiului din Vietnam. Nikita Hrusciov, liderul comunist de la Moscova, îşi cunoaşte momentul de glorie
pentru a fi, apoi, mazilit. În China, Mao (mason revoluţionar) promovează un comunism mai feroce decât
cel sovietic.
Terorismul internaţional se naşte odată cu celebra Conferinţă Tricontinentală de la Havana (1966).
Masoneria universală nu a fost străină de nici unul dintre aceste evenimente. Masoneria nu a fost niciodată
o organizaţie monolitică. Au existat „curente”, scindări şi chiar infiltrări. Relevant în acest sens este
scandalul Lojii „Propaganda Due (P.2)” din Italia, în fapt o complexă operaţiune a K.G.B.ului
sovietic,
operaţiune de care nici fostul dictator român nu a fost străin. De altfel, spectaculoasele succese
internaţionale înregistrate de Nicolae Ceauşescu în anii 19601970
se explică prin apartenenţa acestuia la
masoneria revoluţionară. Liderul de la Bucureşti fusee cooptat în Loja P2 (ca membru simpatizant şi nu
„iniţiat” cum deseori sa
vehiculat) în fapt, o uriaşă operaţiune K.G.B.istă
la care şia
dat concursul toate
serviciile secrete aparţinând ţărilor satelite Moscovei.
K.G.B.ul
şi loja masonică P2 iau
oferit lui Ceauşescu cheia spre deschiderea uşilor marilor
cancelarii europene. Practic, începând cu 1966, liderul României comuniste a fost unul dintre favoriţii
statelor occidentale atunci când venea vorba de relaţiile cu ţările din „Blocul sovietic”. Constanta oferită
de P2, de care KGB nu era străină, ia
permis lui Nicolaie Ceauşescu să joace cu succes rolul de răzvrătit
al Tratatului de la Varşovia, în momentul „Primăverii de la Praga”, şi să aibe acces ulterior, la
Washington, Paris, Londra sau Bonn, şi implicit la un ajutor financiar şi tehnologic necesar proiectelor
sale de industrializare. Situaţia era convenabilă inclusiv pentru KGB, care avea astfel prilejul ca, prin
spionajul românesc, să penetreze structurile N.A.T.O.
Totul părea să meargă perfect pentru liderul comunist de la Bucureşti. Avea recunoaştere
internaţională, avea acces la finanţare, nu supăra Moscova, şi Bucureştiul devenea un punct important pe
harta diplomatică a lumii.
Pe banii României, Ceauşescu avea să sprijine revenirea masonului Juan Peron la conducerea
Argentinei, de altfel un important membru al P2, prieten apropiat al lui Licio Gelli.
Începând cu anii `70, Gelli, cu sprijinul securităţii, va realiza afaceri comerciale avantajoase cu
România, primele dintro
lungă serie, Gelli câştigând astfel numeroase comisioane din comenzi ale
statului român.
„Ceauşescu a fost îmbrobodit de masonerie prin Propaganda Due”
Cuvintele de mai sus aparţin generalului de securitate Nicolae Pleşiţă şi au fost declarate în
cadrul unui interviu publicat în nr.4 al revistei „Lumea Magazin” din anul 2000, cu titlul „Politică şi
servicii secrete”
Din acest amplu interviu vă prezentăm spre analiză numai părţile de text care fac referire directă
la masonerie:
Reporter: Ceauşescu a fost mason?
4
N. Pleşiţă: Eu nu lam
cunoscut pe Licio Gelli. Ştiu însă lucrarea...Indirect, masoneria la
îmbrobodit mult pe Ceauşescu prin Propaganda Due.
................................................................................................................................................
Reporter: Aţi prins vreun mason?
N. Pleşiţă : Numai unul? Inclusiv pe Gelli. Se băgase pe sub pielea celor de la Comerţ Exterior.
Mergea pe comerţul cu arme. Lam
depistat cu reţeaua noastră din masonerie, pe care
o vom menţine chiar de vor crăpa cei care nus
de acord. Am jucat cartea în interesul
României. Gelli a fost băgat la noi de masonerie, dar era şi mafiot. Idioţii noştri au
fost îmbrobodiţi de Gelli, care a pătruns la Ceauşescu şi noir nu lam
prevenit. Mai
mult, i lam
băgat pe gât lui Ceauşescu! Cu Gelli sau
făcut de toate. Masca nu putea
ţine prea mult. Doicaru şi Pacepa au colaborat cu el. Eu nu eram acolo. A ieşit un
scandal teribil, legat de Serviciul de Informaţii Externe şi mai ales de noi. Am pus
căpăstru la Romtehnică pentru exportul de armament. De când erau şi consilieri
prezidenţiali Pacepa şi Doicaru se spurcaseră la acţiuni de anvergură şii
serveau pe
tavă lui Ceauşescu tot felul de personalităţi. Pacepa a avut rolul principal în aducerea
lui Gelli. Primirea la şeful statului este o chestiune diplomatică. Aşa a ajuns şi Iosif
Constantin Drăgan la Ceauşescu. El avea nişte posibilităţi în Italia, venea prin ţară. A
făcut promisiuni şi Ceauşescu la
primit de câteva ori. Drăgan a avut contribuţia lui la
dezvoltarea marketingului nostru, dar pe Ceauşescu nu la
mulţumit şi sa
supărat.......................................................................................................................
..................................
În 1990, Gelli a declarat presei că „românii nu sunt pregătiţi să recupereze conturile lui
Ceauşescu”. Altfel spus, Gelli a confirmat existenţa acestor conturi, dând a se înţelege că datorită
legăturii pe care o avea cu agenţii Securităţii înfiltraţi în Italia, cunoştea locaţia acestor sume uriaşe de
bani,
Cu cinci ani mai târziu, în 1995, Licio Gelli a fost de zece ori la Timişoara, Oradea şi Bucureşti.
El a fost surprins de un reporter al săptămânalului „Verona Sette” pe aeroportul Catullo, în momentul în
care se întorcea din România. „Domnule Gelli, este primul voiaj în România?”, a întrebat reporterul.
„Nu, cred că este al zecelea” a răspuns sec Gelli.
Chiar dacă începând cu anul 1976, Loja P.2 a fost oficial închisă, iar membrii acesteia dispersaţi
în cadrul altor loji aparţinând Marelui Orient al Italiei, Licio Gelli îşi va continua activitatea conspirativă
fiind sprijinit în continuare de K.G.B.
În timp, locul Lojii P.2 va fi luat de o nouă creaţie a Kremlinului, mult mai complexă, denumită
Societatea Pinto, care este un adevărat cuib ocult unde „roiesc” mai multe grupări autonome: oameni
policiti de primă importanţă, loje masonice, sevicii secrete şi mafie.
Fostul demnitar PCR povesteste ce oferte de afaceri a primit, dupa 1990, de la Licio Gelli, fostul sef al
masoneriei italiene si apropiat al lui Ceausescu.
Ghana, anii ‘90. Foarte bogata in aur, fosta colonie britanica din Africa isi deschide larg portile catre
capitalul strain. O noua legislatie miniera atrage fluxuri de bani din toata lumea, de la corporatii occidentale
pana la guvernul chinez.
Vietnam. In aceeasi perioada, comunistii de la Hanoi aplica "Doi Moi", o politica de reforma
economica asemanatoare cu Perestroika. "Rosiii" nu renunta la putere, dar incurajeaza investitiile straine.
5
Arezzo, Italia, 1994. In vila sa din Toscana, o regiune cu traditie in prelucrarea metalelor pretioase,
fostul mare maestru al lojii masonice Propaganda Due (P2) il primeste cu bratele deschise pe un fost demnitar
comunist din Romania.
Licio Gelli era un vechi prieten al nomenclaturistilor de la Bucuresti, iar legaturile lojii sale cu Nicolae
Ceausescu fusesera atat de stranse, incat multi se intrebau daca nu cumva dictatorul insusi facuse parte din
Intalnirea din "fortareata"
"Ce reduta avea! Cate usi automate, am ramas uimit!" Cornel Burtica, fost ministru al comertului
exterior in regimul Ceausescu, a fost demnitarul care a intrat, in 1994, pe poarta "fortaretei" lui Gelli din
Arezzo. Intalnirea dintre cei doi urma sa deseneze un triunghi al banilor GhanaVietnamItalia.
In premiera, Burtica relateaza, pentru "Evenimentul zilei", detaliile acestei discutii de taina. "Mam
trezit contactat de niste persoane interesate de la Florenza, sa intru in afaceri cu ei. Profitand ca am fost intro
vizita de afaceri la Elektra SPA firma
cu care mam
asociat mau
contactat si invitat la Florenza, la Hotel
Castel. In acest loc, am constatat ca mai erau doar cateva persoane, foarte putine."
Intrunirea restransa la care ajunsese Burtica era o reuniune a masonilor. "Intentia lor era sa ma bage in
francmasonerie. Era o loja inrudita cu Propaganda Due".
Fondul din Vietnam
De la reuniune, Burtica este condus la Arrezo, la Licio Gelli, afacerist cu conexiuni variate, de la
guverne pana la Mafia. Pretextul: "Voia sa atraga Romania sal
sustina la Premiul Nobel pentru Literatura".
Burtica a mers mai departe: "Eu am facut pe prostul, sa vad ce e, sa aflu mai multe. Cand mam
convins, am
scapat de ei".
Fost ambasador in Maroc, el pastrase legaturi in tarile africane, avantaj vizat si de Gelli. "Voiau o
aventura cu comert de aur, asta fiindca eu aveam relatii foarte bune in Ghana. Doreau ca eu sa aduc aur din
Ghana in Italia, iar ei il prelucrau in Peninsula. Am zis: "Nu ma bag in chestii ilegale"". P2 fusese declarata
chiar de justitie organizatie mafiota.
In mod normal, aurul se comercializa prin banci, cu garantii, certificate de provenienta. "El voia sa
treaca muntii cu catarul. "Sirul propunerilor lui Gelli a continuat, intro
nota asemanatoare. Astfel, el dorea sal
atraga pe Burtica in loja, pentru a obtine influenta politica si bani din Romania. Marele maestru al Propaganda
Due avea si alte intentii: afaceri in Romania, printrun
mare lant de magazine.
Cel carel
introdusese pe Burtica la Gelli era Francesco Pazienza, un locotenent al Marelui Maestru. Si
el ia
facut o propunere tentanta. "Planul era de a lansa in Vietnam un fond de investitii, cu implicarea
guvernului american.
"E pacat sa nu profitam", imi spunea Pazienza. Imi cereau, la schimb, servicii pentru cauza, dar eu
doream sa dorm linistit." Pazienza era un fost agent al serviciilor secrete italiene. Unul dintre apropiatii lui,
Michael Ledeen (acum teoretician al neoconservatorismului american), a fost, in anii ‘80, consultant al SISMI serviciile
de informatii militare italiene. Ulterior, Ledeen a lucrat si pentru Casa Alba.
ANI '90 Masonii
Nastase, Roman, Stanculescu"
"In Italia, masonii miau
spus si cine sunt masonii romani: miau
spus de Adrian Nastase, de Victor
Athanasie Stanculescu, de Petre Roman", afirma Cornel Burtica. El adanceste misterul din jurul interlocutorilor
lui din Peninsula: "Masonii din Italia erau legati de Vatican si de Opus Dei".
6
Pasionat de masonerie si de istoriile cu cavaleri templieri, Burtica nu era la prima intalnire de acest fel.
"In 1990, un reprezentant al masoneriei din Olanda mia
propus sa preiau loja din Romania, si mia
tinut o
prelegere o noapte intreaga. Lam
intrebat: "Nu ma casapiti daca incalc juramantul?". "Nu, domnule!", mia
raspuns."
Personajele
LICIO GELLI. Mare Maestru al Propaganda Due (P 2), factiunea clandestina a Lojei Orientale a
Italiei. P2 a fost interzisa dupa ce a fost descoperita, in 1981. Gelli a fost implicat in numeroase scandaluri, de la
fraudarea bancii Vaticanului (Banca Ambrosiano) pana la planuri de instalare a unei guvernari paralele a Italiei.
Conectat la personaje si organizatii influente, de la Silvio Berlusconi (care a facut parte din P2) pana la
mafiile italiene, serviciile secrete si importanti oameni de afaceri. A fost arestat in Franta, unde se refugiase in
1998. Era impreuna cu amanta lui, o romanca. In gradina vilei din Arezzo au fost gasite ingropate 170 de
kilograme de lingouri de aur. Gelli a fost eliberat ulterior. Are 87 de ani.
FRANCESCO PAZIENZA. Fost ofiter al SISMI serviciile
militare de informatii ale Italiei ,
membru al P2. A fost gasit vinovat de protejarea membrilor organizatiei de dreapta Ordine Nuovo care au pus la
cale atentatul de la Bologna (din 1980), soldat cu 85 de morti.
EDUARDO EMILIO MASSERA. Militar argentinian, membru al gruparii de ofiteri care a indepartato
de la putere, in 1976, pe Isabel Martinez de Peron. Massera a condus apoi junta militara din fruntea
Argentinei. Apartenenta lui la Propaganda Due a fost dezvaluita la inceputul anilor ‘80. Inchis pe viata pentru
tortura si alte violari ale drepturilor omului, a fost gratiat in 1990.
STEFAN ANDREI
"Ceausescu a facut afaceri cu ei"
Stefan Andrei, un alt fost apropiat al lui Ceausescu, a relatat pentru EVZ cateva dintre culisele relatiei
dintre regimul comunist din Romania si Licio Gelli.
EVZ: Ce afaceri facea Licio Gelli in Romania?
Stefan Andrei: Nu, nu, atunci nu raspundeam eu. Noi vindeam foarte multe confectii in Italia, unde
puneau ei marca, daca nu cumva si haina asta....
A dumneavoastra e de la Licio Gelli?
Da, bun, aia cu P 2, radem de astia care spun, a, ca Ceausescu a fost in P 2.
Avea relatii, se cunostea.
Mai, da, mai. Sa
cunoscut cu unul dintre oamenii lui, Eduardo Massera, care a fost unul dintre
complotistii aia care au omorat in Argentina, care a fost in trioul ala militar, cand au luat ei puterea. Massera a
fost la Bucuresti.
"Organizatia avea bani negri in Austria"
Si cu Gelli cum sa
cunoscut?
Nu stiu.
Dar stiti, cand a fost arestat, era impreuna cu o romanca.
7
Nu, dar nu, nu ne bagam in chestii din astea. Ceausescu era asa de incapatanat de independenta lui,
incat singura sa dependenta a fost cea de insulina, cand a trebuit sa i se faca o injectie si a intrat in categoria
insulinodependent.
Dar, sa intre intro
organizatie cu P 2, cu....
Mai depindea si de cultul personalitatii.
Nu accepta asa ceva, sa fie dependent de cineva. Aceasta organizatie, se stia, avea si bani negri, prin
Austria. Si el zicea, mai, nu se poate, nu ne bagam, ca se afla. Ei mai lupta si intre ei, sunt agenti mascati, ne
compromitem aici.
LEGATURI
Afaceri cu romanii inainte si dupa ‘89
Licio Gelli si P 2 au avut legaturi trainice cu regimul comunist din Romania, Ceausescu fiind
suspectat, fara a se putea confirma vreodata, ca ar fi facut parte din aceasta loja masonica.
Nicolae Plesita, fost sef in Securitate, a declarat ca Gelli ar fi fost implicat si in comertul cu arme
produse in Romania. Potrivit unor ofiteri SRI intervievati de EVZ in 1998, apropiati ai lui Gelli ar fi fost
implicati si in operatiunea de contrabanda de combustibili in Iugoslavia, cunoscuta sub numele de "Jimbolia".
Ulterior, tot EVZ a dezvaluit ca avocatul lui Gelli, Giangiorgio Spiess, care a finantat, in anii ‘70, si
prima afacere a lui Silvio Berlusconi, a fost si partenerul lui Cristian Burci si Dumitru Crestin.
Spre sfarsitul secolului XX, francezul Pierre Carpit lansa o informatie senzationala: Nicolae
Ceausescu, tiranul din Romania, ar fi fost francmason! Afirmatia se baza pe declaratiile si insemnarile lui
Licio Gelli, faimosul Venerabil al Lojii "Propaganda Due". Dupa ce "odiosul" a fost impuscat in capitala
Basarabilor (locul si momentul executiei fiind foarte simbolice), informatia lui Carpit este preluata de
rusul Lolii Zamoiski si face valva prin Estul Europei. Unii masoni au dezmintito,
altii nu; si sunt cazuri
de autori, precum Yves Stavrides, care declara ca Nicolae Ceausescu a dorit sa faca parte din Masonerie,
caci era ahtiat dupa uniforme, medalii si ceremonial. Lucrurile sunt, insa, mai complicate si mai grave:
Nicolae Ceausescu a fost, probabil, initiat in anul 1966 si se va dovedi unul dintre principalii actanti ai
Comunismului in penetrarea Francmasoneriei Universale. La
oprit doar tradarea lui Pacepa si scandalulu
Lojii P2.
Participarea conducatorului roman la structurile Lojii P2 nu este deloc intamplatoare. Acest Atelier
mamut al masonilor italieni se transformase intro
formidabila forta de influenta si coruptie politica.
Reunea (pe langa Masonerie) Mafia, Vaticanul si Terorismul. Fusese finantat si ajutat din umbra de KGB.
Avea mai multe scopuri: a). distrugerea societatii civile italiene; b). compromiterea ideii masonice; c).
dezbinarea Occidentului si dezbinarea NATO; d). construirea unei retele supereficiente a spionajului
sovietic. Cu alte cuvinte, Loja P2 a fost o grandioasa actiune subversiva, una dintre cele mai spectaculoase
ale secolului al XXlea.
Din punct de vedere profesional, specialistii KGB merita toate felicitarile.
3. NOUA STRATEGIE A KREMLINULUI
Ţările Europei de Est au fost eliberate, după 50 de ani de ocupaţie, rând pe rând, cu viteze
diferite, care au depins, în mare parte, de puterea şi prezenţa bastioanelor secrete ale K.G.B.
8
Căderea comunismului în Europa a adus sau continuă să aducă multe surprize în statele fostului
Pact de la Varşovia, în funcţie de modul în care noile regimuri au ales să deschidă sau să păstreze în
continuare secrete arhivele statului comunist şi ale serviciilor secrete.
În România, scoaterea la iveală a dosarelor Securităţii şi Partidului va dezvălui un secret cumplit
cu adevărat, şi anume reţeaua K.G.B. camuflată în interiorul Securităţii. Mai pe scurt Matrioska.
In anul acesta, 2006, o forţă externăeuroatlanticăa
aplicat o presiune enormă pentru a
demantela acest aparat.
Structurile acestui aparat colosal creat de K.G.B. în România, bântuie şi astăzi pe coridoarele
puterii, influenţând factorii de decizie politică în favoarea Kremlinului.
Pentru a înţelege mai bine mecanismul rusesc de conspirare gen Matrioska, trebuie sa avem mai
înainte de toate o percepţie clară asupra noii gândiri politice emanate la Kremlin încă din anii `80.
În ceea ce priveşte „noua gândire politică” sovietică în planul relaţiilor internaţionale, Anatoli
Golitin, un defector sovietic şi un specialist în materie de dezinformare strategică a K.G.B., avertiza,
încă din 1984, că mai întâi va avea loc o „liberalizare” în Europa Centrală şi de Est, apoi retragerea
unuia sau mai multor state din Pactul de la Varşovia pentru a mima structurile actuale ale NATO şi
pentru a le înlocui cu un sistem european de securitate colectivă. Principalul ţel va fi acela de a răsturna
în mod ireversibil echilibrul mondial al puterilor.
Programul politic lansat de Mihail Gorbaciov a dus înfinal, visavis
de NATO şi Occident, la
ceea ce avea săi
declare politologul rus Gheorghi Arbatov, în 1989, unui general american, în timpul
unei vizite la Bonn: „O să facem un lucru nemaipomenit, o să vă lipsim de duşmanul vostru!”.
Afirmaţiile lui Gheorghi Arbatov devin cu atât mai interesante în condiţiile în care politologul rus, care
este şi directorul Institutului din Moscova pentru Statele Unite şi Canada, a fost identificat ca fiind ofiţer
acoperit al Direcţiei Principale I a K.G.B., cu nume de cod VASILI.
„În partida sa de şah pentru dobândirea dominaţiei mondiale, Kremlinul şia
sacrificat stăpânirea
asupra Europei de Est a efectuat un schimb de piese pentru aşi
asigura o mai bună penetrare a
economiei şi tehnologiei Europei occidentale”, scrie Lev Nevrozov în lucrarea „The Kremlin and the
Western PoliticoCultural
Establishment”.
Noua linie de politică externă inaugurată la Kremlin este aplicarea la politica internaţională a
strategiei ideologului comunist italian Antonio Gramsci, respectiv renunţarea la cucerire prin
intermediul luptei de clasa şi recurgerea la strategia şantajului nu prin forţă ci prin slăbiciune, în parte
reală, în parte simulată, pentru aşi
asigura ajutorul şi simpatiile occidentale. JeanFrancois
Deniau, om
politic şi diplomat francez afrima că Uniunea Sovietică işi propusese drept scop acela de „a pleca pentru
a rămâne”.
Ei, bine, un sistem trebuia să îl înlocuiască pe celălalt. Ăsta era planul în anii `80, ca structurile
să se salveze între ele. Problema era cum să salveze socialismul, deoarece atât partidul, cât şi Moscova,
înţeleseră că intrase în criză. Comuniştii italieni au fost cei care au înţeles cel mai bine situaţia şi au spus
„putem să facem aceasta numai dacă introducem socialismul în acelaşi timp în toate statele europene.
Aşadar, ar trebui să preluăm controlul asupra proiectului european”. Au vrut să ia proiectul european şi
săl
întoarcă cu susul în jos, în loc de piaţă deschisă, să existe state federale. Şi au reuşit. Şi sunt foarte
buni.
K.G.B. se întoarce! Acum K.G.B, rebotezat F.S.B., şia
mutat cartierul general în Kremlin şi
conduce Rusia din umbră.
Noile servicii secrete ruse renasc din „cenuşa imperiului”, devenind din ce în ce mai active şi
mai agresive, extinzânduse
rapid peste hotare, mai ales în ţările membre N.A.T.O.
Începând cu anii 1990 aceste forţe au început să fie reclădite cu mult calm şi meticulozitate,
Rusia încercând pe această cale săşi
recâştige influenţa în afara graniţelor.
9
Agenţii ruşi şi colaboratorii acestora sunt bine „implantaţi” în statele membre N.A.T.O., unde au
reuşit chiar să „penetreze” procesul decizional. Aceştia sunt din ce în ce mai activi şi în domeniul
economic, acolo unde au dobândit succese remarcabile.
Toţi aceşti agenţi care lucrează mână în mână, au reuşit ca prin penetrarea reţelelor de fundaţii şi
O.N.G.uri
din occident, să alcătuiască un lobby puternic, autonom şi potenţial periculos.
La ora actuală, în Rusia la conducere se află eşalonul al doilea al K.G.B. care încearcă să refacă
Uniunea Sovietică prin şantaj economic şi politic.
Astfel, ruşii au reuşit săşi
creeze o puternică reţea transfrontalieră, cu rădăcini extrem de bine
înfipte în spaţiul Europei Centrale şi de Est, în Balcani.
În România, coloana a cincea a serviciilor secrete Ruse o reprezintă M.L.N.R.ul
condus de
Eugen Ovidiu Chirovici şi organizaţiile nonguvernamentale
carel
sprijină.
Cu ajutorul acestei masonerii de stânga din România, organizaţiile mafiote de tip Kaghebistosecuriste
sau de partid, au reuşit să acapareze resursele energetice ale României.
Principalul artizan al încheierii unor contracte frauduloase făcute în deserviciul statului român nu
este nimeni altul decât Dan Voiculescu, alias agentul de securitate „Felix”, cunoscut în lumea serviciilor
secrete ca fiind obedient Kremlinului.
Lukoilul,
ca şi multe alte domenii industriale din România, cum ar fi industria energetică,
petrolieră şi siderurgică, aparţin structurilor K.G.B.
Acest lucru a fost posibil cu sprijinul direct al masonilor de carton înregimentaţi politici în
partidele P.S.D. şi P.C., care au busculat de ordinele venite de la Kremlin prin interpuşi ca Dinu Patriciu,
Ovidiu Tender, Dan Voiculescu, E.O. Chirovici, Attila Verestoy, Codruţ Sereş şi mulţi alţii.
Aceşti criptocomunişti, loiali Kremlinului, prin înfiinţarea M.L.N.R.ului
au găsit o modalitate
ingenioasă de a se salva pe sine şi nu umanitatea aşa cum le place să declare, care, oricum, nu este
obiectivul lor.
Aceşti masoni de carton sau
salvat întruun
final în acest club secret al mafiei, care este
M.L.N.R.ul,
ce a devenit astfel dupa mai bine de 10 ani de funcţionare un club al oamenilor de afaceri
şi politică, extrem de prosper şi prolific în cadrul societăţii româneşti.
Crearea M.L.N.R. a fost posibilă datorită fuzionării a trei elemente: al serviciilor secrete, al
crime organizate şi al afacerilor. Combinaţia perfectă! Toate la un loc, cu autoritate şi care deţin totul.
Dar încă nu controlează totul!
4. „NAŞII” M.L.N.R. PROVIN DIN CELEBRA LOJĂ
MASONICĂ PROPAGANDA DUE(P.2)CONDUSĂ DE LICIO
GELLI.
Licio Gelli sa
născut la Pistonia, în Toscana, în aprilie 1919, dintro
familie de morari. În ceea
ce priveşte studiile, nu trece de prima clasă a şcolii medii.
După 8 septembrie 1943, prin intermediul surorii sale, care militează în Partidul Comunist
Italian, ia contact cz Comitetul Naţional de Eliberare, în special cu comuniştii, reuşind să se facă util
acestora în diferite moduri.
Când Pistoia este eliberată în septembrie 1944, Gelli va primi din partea comuniştilor un
certificat pentru merite deosebite faţă de partizani.
O notă infromativă a SIFAR(poliţia secretă italiană) din 1950 susţine că Gelli, având legături cu
Partidul Comunist încă din 1944, devine, începând cu anul 1947, un agent al serviciilor secrete din Est
10
(KOMINFORM). Şia
ascuns această activitate în spatele activităţii sale de comerciant mai întâi, de
librar apoi. Pentru că avea nevoie să obţină cu orice preţ un paşaport, sa
înscris în Democraţia Creştina,
apoi în Partidul Monarhist şi în sfârşit în Mişcarea Socială Italiană.
În noiembrie 1963, Gelli cere să se înscrie în masonerie. Anul 1965 îl prinde încă ucenic în loja
Romagnosi, unde fusese primit de altfel cu destul neîncredere.
În anul 1966, Gelli este cooptat în loja specială Hod, unde îşi va aduce o cintribuţie importantă
prin atragerea unor persoane importante. Din acest moment, cariera masonică a lui Gelli este
fulgerătoare.
Constituţia(statutul) Marelui Orient din Italia prevede şi posibilitatea unei iniţieri făcute direct de
către Marele Maestru(„pe tăişul spadei) fără vot şi fără a informa pe cineva în prealabil. Aceşti noi
membri erau numiţi „secreţi” şi integraţi întro
lojă şi ea „secretă”, numită loja Propaganda Due (P.2).
În anul 1971, noul Mare Maestru, Lino Salvini, îl numeşte pe Gelli secretar cu organizarea
acestei loje.
Imediat după ce a preluat conducerea lojii P.2, Gelli îi măreşte efectivul, recrutând persoane care
ocupă poziţii importante în stat.
Istoria lojii P.2 este marcată de relaţia, mereu oscilând între complicitate şi conflicte uneori
teribile, între Marele Maestru Lino Salvini, şi Licio Gelli. În 1971, în timpul şedinţei de Mare Consiliu
(Comitetul executiv) al Marelui Orient din Italia, Salvini se declară ingrijorat din cauza numărului de
militari recrutaţi în P.2, exprimânduşi
astfel bănuiala că Gelli pregăteşte o lovitură de stat.
Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea „arhivei SIFAR”, adică a celor
157000 de dosare compromiţătoare privind lumea politică, fianciară şi militară a Italiei –dosare alcătuite
de poliţia secretă şi care, potrivit unei decizii a Parlamentului italian ar fi trebuit să fie distrusă. Prin
generalul De Lorenzo, apoi prin generalul Alavena (şeful serviciilor secrete militare), copia dosarelor
compromiţătoare au intrat în posesia lui Gelli şi prin el, a KGBului,
permiţândui
lui Gelli să
influenţeze decisiv viaţa politică italiană timp de vreo 15 ani, până când acesta va fi eliminat de pe scena
politică.
Formulată de Gelli, sprijinit discret de KGB, loja P.2 va grupa numai în Italia 49 bancheri, 83
mari industriaşi, 5 miniştri, 39 de deputaţi, 52 de ofiţeri superiori din Forţele armate (Armată şi Marină),
37 din Garda Financiară, 11 chestori, 5 prefecţi, 7 directori de ziare, 16 magistraţi, şefi ai serviciilor
secrete, oamenii din finanţe, avocaţi, notari şi înalţi funcţionari ai administraţiei publice.
La 17 martie 1981, când autorităţile statului au intrat în posesia întregii liste, loja P.2 număra 962
de membri.
Potrivit unor studii întreprinse de serviciile secrete americane şi engleze, sa
ajuns la concluzia
terifiantă că Gelli –susţinut din umbră de KGBurmărise
prin înfiinţarea lojii masonice P.2 câteva ţeluri
globale, cum ar fi:
• pentetrarea de către KGB a structurilor francmasonice veritabile, clasice (acreditate de Londra),
în scop de manipulare politică;
• dezbinarea Occidentului şi dezmembrarea NATO;
• orchestrarea acţiunilor teroriste internaţionale;
• control asupra vânzărilor internaţionale de armament.
Datorită acţiunii sale atât în plan politic, economic cât şi militar, loja P.2 este considerată de
analişti, drept cea mai spectaculoasă operaţiune subversivă din întreg secolul XX, iniţială şi coordonată
de K:G:B:
La începutul anilor `70 Gelli scria tuturor ofiţerilor de grad superior, membri ai lojii P.2,
invitândui
să examineze posibilitatea constituirii unui guvern de militari.
11
Generalul Siro Rosseti şi alţi masoni, în depoziţiile făcute în faţa comisiei parlamentare de
anchetă, au vorbit despre participarea lojii P.2 la un plan de destabilizare a Italiei, despre implicarea lui
Gelli în lovituri de stat, referinduse
şi la complicităţi internaţionale organizate cu sprijinul Kremlinului.
Prin planul de renaştere democratică propus de Gelli, se asigura de fapt o continuitate
substanţială a strategiilor şi instrumentelor utilizate de KGB, prin care se urmărea schimbarea
echilibrelor politice din Italia.
În acest sens, prin punerea în scenă de către Gelli şi echipa sa a proiectelor subversive sau de
perturbare a ordinii publice create în laboratoarele Kremlinului, Italia avea să se confrunte în scurt timp
cu o lovitură de stat permanentă.
Astfel, cu ocazia alegerilor generale din 1976, Partidul Comunist Italian câştigă efectiv din voturi
34,4%, un rezultat istoric.
În aceeaşi perioadă de timp vom asista la o creştere a terorismului de stânga, gen Brigăzile Roşii,
care va favoriza jocul iniţiatorilor strategiei tensiunii.
Datorită oportunităţii apărute în urma colaborării cu K.G.B.ul
şi sateliţilor acestuia, Gelli îşi va
constitui dea
lungul anilor o solidă experienţă în lumea afacerilor.
5. GRUPUL PINTO ŞI RECONSTRUCŢIA MASONERIEI
ROMÂNE
Din 1990, România a fost vizitată în repetate rânduri de emisarii Societăţii Pinto. De fiecare data,
aceştia au fost primiţi cu toate onorurile de guvernanţii români.
În strategia de infiltrare a grupului Pinto în România, masoneria a jucat un rol foarte important.
În acest sens, sau
făcut demersuri pentru renaşterea masoneriei române, sub tutela celei italiene.
Personajul principal desemnat în această operaţiune a fost Costel Iancu, care se prezenta în Italia
drept violonist virtuoz „alungat” de regimul Ceauşescu şi care peste noapte sa
transformat în traficant
de arme. Mai pe înţelesul tuturor, intermedia vânzarea de arme, luate din „curtea” societăţii Romtehnica
şi livrate contra unui comision oneros în depozitele firmelor administrate de către mafia napolitană.
Costel Iancu are o viaţă misterioasă. Fiind iniţiat în masonerie în 1982 în cadrul lojei „Giullio
Abruzo” (Pescaro), va
beneficia de o avansare rapidă în masonerie, obţinând gradul 33.
În anul 1990, pe când era maestru al lojei „Aquila”, violonistul Costel Iancu (component al
Orchestrei Simfonice din oraşul Aquilla –Italia) vizitează România, unde cu ajutorul serviciilor secrete
române va stabili contacte cu Ion Iliescu, generalul Vitor Stănculescu (ministrul M.Ap.N –la acea data)
li Adrian Năstase (pe atunci ministru de externe).
Ambasadorul Ghe. Pancreaţiu Iuliu Gheorghiu, însărcinat cu afaceri la Ambasada României din
Italia, în iunie 1990, îşi aduce aminte că a fost contactat pentru raectivarea masoneriei în România, de
către fostul Mare Suveran al masoneriei italiene, Elvio Schubba. Intrigat că nu se acţionează prin Paris,
unde se coagulase cea mai intensă activitate a masonilor români din exil, Schubba ia
răspuns evaziv că
la nivel înalt sa
hotărât să se actioneze prin Roma.
După primirea acceptului de la Bucureşti, Costel Iancu i se va substitui primului emisar, Eivio
Scubba, care stătea oricum în calea planurilor sale.
În noiembrie 1990 are loc vizita oficială în Italia a ministrului de externe, Adrian Năstase, prilej
cu care demnitarul român ia
înmânat Marelui Suveran al masoneriei italiene Giuliano Di Bernardo
invitaţia de a vizita România. Această vizită a avut loc în decembrie 1990.
12
Abia în acest moment, şeful masonilor români din exil, Marcel Shapira, a început să se agite,
declarând de la Paris că România este teritoriul sau jurisdicţional.
Deşi începând cu anul 1990 masoneriile din Franţa şi S.U.A. îşi trimiseseră emisarii pentru a
primi aprobare de funcţionare în România, guvernanţii români preferau să aibă relaţii cu Marele Orient
al Italiei, din cauza afinităţilor „culturale” bine gestionate de un alt personaj misterios şi anume românul
Iosif Constantin Drăgan, care în spatele colosalei sale averi stau serviciile secrete de la Bucureşti.
Iosif Constantin Drăgan, denumit de un grup de masoni români „Baronul”, a fost dintotdeauna
un apropiat şi sfetnic de taină al preşedintelui Ion Iliescu.
Este greu de crezut că puterea de la Bucureşti a fost, pur şi simplu cucerită de mesajul esoteric al
italienilor.
Opţiunea puterii de la Bucureşti este cel puţin ciudată, având în vedere ca la acea dată
preşedintele Iliescu făcea mare caz de francofonia României. Mai mult, tradiţia masonică din ţara
noastră fiind clar de orientare franceză, nu tradiţiile culturale au fost cele care iau
determinat pe
guvernanţii români să favorizeze masoneria italiană, ci alte interese, de ordin politic şi financiar.
Masoneria română aflată în exil la Paris şi care a reunit vârfurile intelectualităţii naţionale, nu a
prezentat niciodatp interes pentru mai marii ţării, Preşedintele Ion Iliescu preferândul
pe Costel Iancu în
defavoarea lui Alexandru Paleologu sau Dan Amedeo Lăzărescu. De ce? Întrucât aceştia nu făceau parte
din marele plan de expansiune neocomunistă dirijat de la Moscova.
Ioan Talpeş, gen.div. şi secretar al Serviciului de Informaţii Externe în perioada 19921997,
la
ordinul expres al Preşedintelui Ion Iliescu, va „netezi” drumul agentului secret Costel Iancu, în vederea
implementării de urgenţă în România a proiectului masonic de sorginte bolşevică, cu sprijin italian, în
defavoarea masoneriei franceze.
Pentru finalizarea operaţiunilor speciale de introducrere în România a masoneriei roşii de tip
revoluţionar, Ioan Talpeş va pune la dispoziţie „marelui Comandor” Costel Iancu şi a colaboratorului
său, americanul Larrz Watts vila conspirativă S.I.E. din str. Turgheniev nr.18 Bucureşti. Consecinţele
acestor acţiuni se vor face cunoscute imediat.
Astfel, prin şedinţa civilă nr.54 din 17 septembrie 1993 a dosarului nr.57/pj/93, Judecătoarea
Sectorului 3 a Municipiului Bucureşti a acordat personalitate juridică „Marii Loje Naţionale din
România”, cu sediu in st. Theodor Speranţa nr 104, bl. S26, ap2, sector 3.
Printre actele depuse la dosar, instanţa a găsit şi avizul Ministerului Afacerilor Externe, care a
fost dat prin implicarea directorului S.I.E. Ioan Talpeş.
Din acest moment se declanşează pe faţă conflicte între masoneria franceză şi Marele Orient al
Italiei, tradiţional socialist, care cu sprijinul logistic al Kremlinului, urmăreşte săşi
subordoneze ţările
Europei de Est.
Sa
desfăşurat o luptă oarbă între masoneria roşie(comunistă) şi albastră(democratică), între
obedienţele de stânga( socialiste) şi liberale.
În timp ce masoneria occidentală, albastră, susţine o serie de principii ca: dezvoltarea,
democraţia, pacea, toleranţa şi alianţa pentru progres, masoneria orientală roşie propăvăduieşte
dezarmarea, decolonizarea, internaţionalismul, problemele păcii şi socialismul.
Această luptă este vizibilă şi în România, unde mai multe „entităţi” masonice încearcă încă să
dobândească recunoaşterea Marii Loji Unite a Angliei.
La mai bine de un deceniu de la momentul înfiinţării M.L.N.R., Costel Iancu care devenise între
timp Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de gred 33 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat
din România, referitor la relaţia cu Talpeş va declara nonşalant presei: „Mă simt mai mult decât onorat
să mă bucur de prietenia lui Ioan Talpeş, pe care îl consider unul dintre cei mai buni oameni de stat din
România. Încă din 1990, generalul Talpeş a avut viziunea de a înţelege că existenţa masoneriei intrun
stat democratic este o dovadă de normalitate.”
Întro
analiză retrospectivă, observăm cu destulă uşurinţă, că activităţile de bază a masonului de
carton Costel Iancu este plasată în zona militară, unde a reuşit să intermedieze vânzarea la suprapreţ de
13
echipamente militare către M.Ap.N prin intermediul firmelor administrate de Costel Iancu, nu a fost
nimeni altul decât gen. Sergiu Ghe. Medar, la acea vreme şef al Direcţiei de Informaşţii şi Reprezentare
Militară.
Acest personaj de culise, Sergiu Ghe. Medar, este ginerele generalului filorus Vasile Ionel, un
comunist notoriu, care odată ajuns la Cotroceni consilier prezidenţial sub obedienţa lui Ion Iliescu îl va
propulsa pe ginerele său, de pe poziţia pe care o avea ca inginer specializat în proteze, direct către
vârfurile puterii.
La scurt timp de la numirea sa în funcţie, Medar îl va întâlni pe Costel Iancu cu sprijinul direct al
lui Ioan Talpeş. Aceştia vor dezbate problema importurilor de tehnică militară, implicândui
în această
afacere necurată şi pe generalii Alexandru Grumaz şi Florin Mihalache (fost ofiţer acoperit D.I.A. care a
lucrat la Bonn (în 1990).
Odată formată echipa care să coordoneze întreaga operaţiune, se vor obţine aprobările de import
şi finanţarea aferentă. Astfel, cu sprijinul politic al P.S.D:, oficiali ai armatei au reuşit să prejudicieze
bugetul statului cu sume uriaşe de bani, urmare a achiziţionării :
unor
echipamente analogice, astăzi piese de muzeu, în valoare de 20 mil. dolari;
unor
echipamente de radiocomunicaţii „Phoenix” în valoare de 120 mil. dolari, astăzi inutile şi
neoperaţionale;
a
8 avioane de recunoaştere fără pilot, tip Shadow, în valoare de 80 mil. dolari, prăbuşite toate
din motive tehnice.
La fel stau lucrurile în cazul SRI şi SPP, unde „intrarea” a fost făcută de generalul Dumitru
Iliescu şi Naghiu, coordonaţi direct de Ioan Talpeş.
În cazul S.T.S., principalii parteneri de afaceri al „investitorului strategic” Costel Iancu, sunt
generalii Tudor Tănase şi Dorel Ţărmureanu.
Prin trafic de influenţă, se va obţine de către aceştia activarea unui credit de 55 mil dolari, cu
garanţie guvernamentală, pentru modernizarea reţelelor de telecomunicaţii speciale. Contractul de
intermediere, cum era de aşteptat, va fi semnat prin firma Felix Telecom România.
Comisionul de 15% (procente) va fi impărţit „frăţeşte” între camarila „bolşevică”, masonul
Costel Iancu şi mafalda serviciilor secrete Ioan Talpeş.
Cum bogăţia adunată peste noapte nul
satisfăcea pe deplin, Costel Iancu în calitatea sa de şef al
Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România, va goli fără neruşinare şi trezoreria masoneriei române,
unde a lăsat un gol de circa 1520
milioane de euro. Aceste sume mari de bani proveneau din donaţii ale
fraţilor, cotizaţii ale celor aproximativ 4000 de membri şi binecunoscutele taxe perceptute de rit pentru
primirea diverselor grade masonice (de la 200 la 2400 euro/pers., în funcţie de gradul obţinut)
Ca şi în cazul maestrului său din umbră, italianul Ligio Gelli, masonul Costel Iancu va promova
în România afaceri necurate, de tip mafiot, sub apanajul masoneriei.
Acesta este motivul pentru care la 11 octombrie 2006, fostul Mare Maestru (Ad Vitan) Gheorghe
Comănescu a solicitat trimiterea în judecata masonică a lui Costel Iancu, Suveran Mare Comandor al
Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România, pentru încălcări grave atât ale regulamentelor masonice,
cât li ale legilor profane. Cel care conduce acest „tribunal” intern(Curtea Supremă de Justiţie Masonică)
este Ioan Bazgan, senator PNL.
Alături de el mai sunt acuzaţi masoni ca Manole Iosiper (un aghiotant al mârşăviilor lui Costel
Iancu), Stelian Nistor, Alexandru Hociotă şi Giuseppe Rossi, „ca unii dintre cei implicaţi direct şi public
în aceste încălcări de gravitate fără precedent” a Landmarkurilor,
Constituţiei şi Regulamentului
General al M.L.N.R.
14
6. DE LA SECURITATEA COMUNISTĂ LA MASONERIA
BOLŞEVICĂ
În perioada guvernării comuniste, Directia de Informaţii Externe (DIE) număra 2780 de ofiţeri
conspiraţi şi 500 deplin conspiraţi. Văzută prin perspectiva istoriei, DIE a fost un fel de mafie externă a
dictatorului comunist. Ca în orice mafie, cadrele DIE au fost învăluite în deplin secret. Această armată de
ofiţeri deplin conspiraţi era remunerată de DIE cu valută cash, cu salarii suplimentare în lei depuse pe CECuri
secrete, cu posturi în ţări vestice şi cu promovări în funcţii.Erau destui români care abia aşteptau să aibe
privilegiul de a lucra în occident sau de a face măcar călătorii periodice în străinătate.
Democraţia şi economia de piaţă se bazează pe proprietate privată. Comunismul şi economia
centralizată se bazează pe proprietate furată. Constituţia României comuniste a stipulat că bogăţiile ţării –
naturale, industriale, agricole, financiareaparţin
guvernului şi Partidului.
Cu alte cuvinte, comunismul a transformat furtul întro
politică naţională înscrisă în legea
fundamentală a ţării. Partidul şi guvernul comunist au naţionalizat apoi moşiile, industria şi băncile, iar
poliţia lor politică a trimis în închisori şi lagăre de muncă o bună parte a proprietarilor acestora. În 1950
comuniştii şiau
îndreptat furtul către pătura cea mai săracă a ţării. Forţând ţăranii să intre în colhozuri, ei leau
furat pământul, animalele şi uneltele de producţie.
În mai puţin de 10 ani de la „eliberarea” României de către Armata Roşie, economia ţării se baza
aproape integral pe proprietate furată. Şi cum pofta vine mâncând, furtul sa
îndreptat apoi împotriva
instituţiilor care lau
constituţionalizat: partidul şi statul comunist.
După o scurtă perioadă de conducere colectivă exercitată de Comitetul Central şi mai târziu de elita
sa, Biroul Politic Gheorghe GheorghiuDej
a furat puterea politică, ideologică şi organizatorică a partidului.
Apoi Ceauşescu şia
însuşit şi funcţiile supreme ale statului, transformând România întro
sinistră orânduire
feudală la mijlocul secolului XX.
Când nu a mai fost nimic de furat în interiorul ţării, Ceauşescu a însărcinat serviciul său de spionaj
să mute furtul în afara hotarelor României, transformând astfel DIE întrun
mecanism menit să soluţioneze
problemele de nerezolvat ale comunismuluide
la salvarea economiei falimentare până la obţinerea de bani
reali, convertibili, pe care sistemul lor nu ia
putut produce.
Toţi furau pentru DIE, deoarece numai aşa îşi puteau menţine posturile privilegiate şi salariile
suplimentare.
În ultimii 17 ani, România a demolat majoritatea barierelor ridicate de comunişti între ea şi restul
lumii, precum şi între români, iar o nouă generaţie se străduie din răsputeri să dea ţării o nouă identitate
naţională.
Din păcate însă, armata invizibilă a lui Ceauşescu a rămas aproape intactă şi a început săşi
îmbogăţească proprii membri. O bună parte a celor 3280 de ofiţeri conspiraţi ai DIE au devenit „nouveaux
riches” şi au reuşit săşi
ascundă apartenenţa la spionajul lui Ceauşescu deoarece acesta ia
dotat cu cărţi de
muncă, livrete militare, buletine de identitate şi alte acte fictive ce atestă că ar fi lucrat în instituţii civile.
Şi cum după 1990, aceşti agenţi fantomă aveau nevoie de un nou comandament, fireşte deplin
conspirat, sa
ajuns la concluzia înfiinţării unei Mari Loji Naţionale, după model occidental, dar cu sprijin
bolşevic. Iar pentru realizarea unui asemenea deziderat agenţii comunişti nu aveau de plătit decât tributul de
a trece de la calitatea de membru de partid la cea de membru de lojă.
15
Astfel, sub aripa protectoare a masoneriei bolşevice, în ultimii 15 ani, nomenclaturiştii sau urmaşii
lor, au „adunat” averi de sute de milioane de dolari, sfidând o naţiune întreagă, pe care după ce au jecmănito
au mai şi îndatorato
la propriile lor bănci, aducând astfel un popor întreg la pragul disperării.
Masonii bolşevici cu chip de ciocoi noi, în cârdăşie cu foşti activişti comunişti şi utecişti, securişti
dar şi arivişti postdecembrişti
sau
constituit în corpul „aleşilor naţiunii”.
Astfel de oameni politici au fabricat „industria politică” a tării.
Marea Lojă Naţională din România, patronată de E.O.Chirovici, adună în acelaşi edificiu toate
personalităţile corupte ale vieţii politice din ţară dar şi slujbaşii publici aserviţi ocultei bolşevice, care cu
toţii formează marele corp al cavalerilor de industrie intelectuală, cărora le trebuie onoruri din cele mai
înalte şi sofisticate pentru a le putea satisface pe deplin orgoliile deja rănite.
Şi astfel iese şi se primeneşte şi creşte, în oarba luptă de concurenţă pentru repurtarea rangurilor,
distincţiilor şi profiturilor, oligarhia masonică de aventură. Este o oligarhie mutabilă, de perpetuă
primeneală, accesibilă oricui prin marea aventură masonică.
Îndrăzneală multă, lipsă de orice scrupul, renunţare la demnitate personală, la onoarea familiei,
infamie chiar, dacă trebuie, şi puţintel noroc şi cariera strălucită este gata.
Aşa se face concurenţa; aşa se parvine; aşa se intră în rangurile nobiliare ale masoneriei bolşevice
române.
În sfârşit, această oligarhie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care lea
făcut ieri,
preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate şi toate
acestea numai pentru perpetuarea sacrei organizaţii numite M.L.N.R.
Masonii din M.L.N.R. condusă de Chirovici sunt adevăraţi ostaşi ai criptocomuniştilor care deţin
şi azi funcţii importante în Parlamet, aparatul de stat, partidele politice şi viaţa economică.
Jocurile de culise din România le fac diversele „grupuri de interese” coagulate în sânul M.L.N.R.
şi direcţionate de la centru de către mai marele Dan Voiculescu prin subordonatul acestuia, respectiv
Eugen Ovidiu Chirovici.
Aceşti „securişti” filoruşi şi camarila lor urmăresc ca prin acţiunile întrepătrunse să
desăvârşească procesul de preluare a pârghiilor de putere, în special a celor economice.
Cei care au avut succes în afaceri au fost interfaţa Securităţii cu diferite întreprinderi de comerţ
exterior care alimentau cu valută conturile sistemului comunist din România, aşa cum a fost şi cazul
firmei Crescent administrată de Dan Voiculescu.
Începând cu anul 1990, aceste persoane specializate în operaţiuni financiare şi comerciale cu
caracter internaţional, au transferat sume mari de bani din fondurile speciale aparţinând în fond statului
român, în conturile personale deschise în zonele offshore
din Europa şi America. Oficial, traseul acestor
bani nu la
mai verificat nimeni, iar motivul abandonului este lesne de înţeles.
Au făcut un transfer extrem de ingenios al avuţiei întregului popor în buzunarele lor. Mulţi din
cei care au ocupat, sau ocupă, funcţii decizionale în Marele Consiliu al M.L.N.R. provin din servicii
secrete. Sunt persoane compromise şi şantajabile, care fac parte din eşalonul doi de comandă masonică.
M.L.N.R. a fost construit pe baze morale putrede ceea ce a făcut posibilă afirmarea în plan
politic şi economic a unei „faune” cu mult mai perversă şi periculoasă decât aceea născută de
totalitarismul comunist.
Din această „faună” fac parte miliţienii, securiştii, carieriştii din armată. Judecătorii şi procurorii
corupţi, activişti, metodişti şi trepăduşii politici.
Şi ştiţi pe cine au înscăunat aceştia în fruntea M.L.N.R. ? Un Mare Maestru beat de putere, cu
vocaţie certă de mafiot de clasă şi gata în orice clipă să pună deo
dictatură în România, după un
scenariu prestabilit la Kremlin.
Nu este nimeni altcineva decât Eugen Ovidiu Chirovici, băiat de casă al lui Adrian Năstase şi
supus loial al securistului Dan Voiculescu.
16
Iar protectorul din umbră a acestei nomenclaturi masonice nu este nimeni altcineva decât Iosif
Constantin Drăgan, supranumit de masoni „Baronul” şi care este secondat de aproape de către
comandorul Mihai Pelin şi şeful R.S.A.A. Costel Iancu, toţi agenţi acoperiţi a Serviciului de Informaţii
al Armatei (fostă DIA). Alegerea lui Chirovici ca Mare Maestru al M.L.N.R. a fost rezultatul unei
strategii îndelung pregătite şi minuţios gândite de către reprezentaţii Marii Loji din Rusia, în colaborre
directă cu serviciile secrete ruse.
Ziarist şi formator de opinie, EOC (aşa cum este alintat de apropiaţi) are o istorie îndelungată a
relaţiei cu Rusia, începând cu premiul pentru pictură obţinut în copilărie la Moscova şi terminând cu
relaţiile de suflet pe care le are cu reprezentanţii de seama ai oligarhiei financiareconomice
din
Federaţia Rusă pe care îi reprezintă în spaţiul românesc.
Doar pentru a exemplifica sprijinul rusesc pe care Chirovici îl are, putem să ne amintim de faptul
că, din 2003, Marele Secretar al Marii Loji din Rusia, cunoscut ca ofiţer al Serviciilor de Informaţii ruse,
se deplasează la Bucureşti pentru al
medalia pe viitorul Mare Maestru.
Cu ocazia acestei întâlniri, care a avut loc la Vila nr.1 de Protocol de la Floreasca în cursul lunii
septembrie 2003, Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei, pe numele său Alexandr Kondzakov, după ce a
vorbit despre excelentele relaţii românoruse,
a afirmat tranşant că „Fratele Chirovici este condamnat să
câştige.”
Ajuns în funcţia de Mare Maestru, Chirovici va numi în funcţii de conducere oameni apropiaţi
lui şi Moscovei:
Astfel, în componenţa Marelui Consiliu al M.L.N.R. vom regăsii persoane compromise a fostului
regim comunist, cum ar fi:
1. Ioan Basgan –Preşedintele Curţii Supreme Masonice (ofiţer de securitate DIE/SIE)
2. Ghe. Homotescu –Pro Mare Maestru (ofiţier de securitate DSS/SRI)
3. Dan Tanasie –Mare Secretar (ofiţer de securitate DIE/SIE)
4. Cristian Dumitrescu –Pro Mare Maestru (ofiţer de securitate DIE/SIE)
După cum se vede, masoneria din România a fost înfiltrată de securişti, de politicieni şi de foşti
comunişti care în scurt timp au format structuri operative, cu centru director clar definit. În acest fel,
aceşti masoni de carton au sufocat în faşă orice ambiţie masonică de tip occidental.
7. CONSPIRAŢIA „PUTERII“ ŞI REVOLUŢIA
JUDECĂTORILOR
La 17 februarie 1992, Mario Chiesa, consilier local din partea Partidului Socialist şi preşedinte al
Institutului „Pio Alberto Trivulzio“ din Milano, a fost arestat în clipa în care lua un comision de 14
milioane de lire de la o firmă care lua parte la licitaţia pentru serviciul de curăţenie al institutului. Era
începutul unei adevărate „revoluţii“ în cadrul sistemului puterii politice şi judecătoreşti din Italia.
„Tangentopoli“ sau operaţiunea „Mâini curate“, desfăşurată prin curajul unui grup de şapte magistraţi
italieni, avea să reprezinte începutul sfârşitului pentru sistemul politic care a făcut posibile o serie de
ilegalităţi majore (corupţie, abuz de putere, finanţări ilicite ale partidelor politice etc.). A existat oare vreo
legătură între ce sa
întâmplat pe scena politică italiană, după 1993, şi descoperirea, în 1981, pe aeroportul
17
Fiumicino din Roma, în fundul dublu al valizei fiicei lui Licio Gelli, şeful lojei masonice Propaganda Due
(P2), a unui document intitulat „Planul de renaştere democratică“?
Datorită curajului judecătorului Antonio Di Pietro, precum şi al celorlalţi şapte magistraţi implicaţ i
în anchetele din „Tangentopoli“, avea să se nască una dintre cele mai vaste şi complexe operaţiuni anticorupţie
din istoria politică a Italiei şi nu numai. În anii î'80, „fabrica de comisioane“ construită de către
politicienii italieni producea o cifră de afaceri de câteva mii de miliarde de lire pe an (15.000 de miliarde
pe an), cu efecte negative asupra dezvoltării economiei naţionale, respectiv reducerea pieţei şi încetinirea
dezvoltării.
Cotidianul „Il Corriere della Sera“ publica, la 10 februarie 1994, un apel al episcopilor din
Lombardia, care condamnau „sustragerea de resurse de la investiţiile productive în scopul obţinerii de
beneficii financiare, evaziunea fiscală, corupţia puterilor publice“ şi denunţau renunţ area la etică, ceea ce
„uneşte întro
complicitate a corupţiei industria şi politica“. Faxul anonim primit la sediul democraţieicreştine
(„Democratcreştini,
chiar dacă vă sinucideţi câte unul pe rând, dar sinucideţivă
toţi. Avem timp
şi răbdare şi chef să ne bucurăm“), după sinuciderea socialistului Gabriele Cagliari, preşedintele ENI, aflat
în arest pentru acte de corupţie, reprezintă un exemplu extrem de concludent al atitudinii opiniei publice
împotriva democraţiei creştine, ca sistem politic de guvernare ce a instaurat corupţia în viaţa politică şi
publică a Italiei. Înainte de sinucidere, Gabriele Cagliari avea să scrie o scrisoare adresată avocatului său,
în care afirma că această anchetă sa
definit încă de la început ca un avertisment de luptă împotriva vechii
puteri care a fost învinsă iremediabil şi că este clar obiectivul politic urmărit de magistraţi, respectiv
punerea corpului magistraturii întro
perspectivă de putere dominantă.
„Tangentopoli“ este mai mult decât o anchetă, este o „revoluţie a judecătorilor“? Vechea conducere
politică a fost iremediabil înfrântă? Fără această acţiune a judecătorilor, Italia nu sar
fi putut reînnoi şi
progresa? A modificat, astfel, magistratura raporturile de forţă dintre instituţii şi şia
confirmat o poziţie
dominantă? Sunt întrebări esenţiale, care necesită un răspuns pentru a putea lămuri misterul care planează
asupra evenimentelor petrecute în Italia anilor î'90. Francesco Saverio Borrelli, procurorul Republicii din
Milano, mărturisea: „Întrun
fel oarecare, am sprijinit, am orientat şi am tradus în acţiuni judecă toreşti
ceva ce se întâmpla. Ceva ce depăşea însă, în mod evident, limitele noastre de intervenţie . Ceva se
întâmpla. Oare ce?!
Licio Gelli (n. 1919) este un vechi membru al mişcării fasciste, luptător în brigăzile franchiste din
Războiul Civil spaniol şi unul dintre adepţii Republicii fasciste de la SalÚ, nominalizat în dosarele
serviciilor secrete italiene, din 1950, ca un agent al Kominformului, având, totodată, şi legături cu Corpul
de Contrainformaţ ii al Armatei a 5a
americane. După revenirea din Argentina, Licio Gelli intră, în 1963,
în masonerie iar în 1971 este numit de către Marele Maestru, Lino Salvini, în funcţia de secretar cu
organizarea al lojei P2.
Loja P2 avea să reprezinte structura secretă în care vor fi integraţi acei masoni iniţiaţi direct de către
Marele Maestru („pe tăişul spadei“) fără vot şi fără a informa pe cineva în prealabil. Numărul mare de
militari recrutaţi în P2 (peste 400 de ofiţeri superiori) avea să creeze sentimentul că Gelli pregăteşte o
lovitură de stat cu ajutorul acestor militari. Conflictele izbucnite între Gelli şi conducerea masoneriei
italiene, care acuza P2 de implicare în atentatele şi încercările de lovitură de stat din acei ani, aşanumita
„strategie a tensiunii“, sau
sfârşit cu refacerea P2, în mai 1975, ceea ce a însemnat, în fapt, o restructurare
care a făcuto
şi mai secretă, precum şi cu numirea lui Licio Gelli ca Maestru Venerabil. Toate acestea se
petreceau întrun
context politic intern în care abundau în presă informaţiile despre legătura dintre P2 şi
18
cercurile extremiste. Francesco Siniscalchi, „mason democrat“, aprecia întro
expunere prezentată
magistraturii că P2 este o lojă „secretă şi contaminată de elemente subversive“.
Intrat în conflict cu membrii Comitetului Executiv al Marelui Orient de Italia, Licio Gelli cere, în
iulie 1976, suspendarea pe timp nedeterminat a activităţii lojei P2. Loja lui Gelli devenise o asociaţie
secretă nu numai faţă de societatea civilă, dar şi faţă de organizaţia care ia
dat viaţă. Raportul Comisiei
Anselmi concluziona: „Pare rezonabil să considerăm că suspendarea din 1976 a reprezentat cea mai
alambicată formă de ascundere la care a trebuit să se recurgă pentru că Gelli şi loja sa constituiau un
obstacol ce nu mai putea fi tolerat de către instituţie. Se ajunge astfel la dublul rezultat de a salva poziţia
Marelui Orient, permiţândui
în acelaşi timp lui Gelli să continue să acţioneze de pe o poziţie secretă carel
punea în afara oricărui control provenind nu numai din afara organizaţiei dar, mai ales şi
poate acesta
este lucrul cel mai important din
interiorul ei“.
În 1979, Masoneria americană intervine în evenimentele care se desfăşurau în lumea masonică
italiană şi pune capăt mandatului Marelui Maestru Lino Salvini, permiţând, totodată, difuzarea unor
informaţ ii, cu ajutorul CIA şi al SISMI (Serviciul de Informaţii Externe al Italiei), privind legăturile lui
Gelli cu ţările Europei de Est. Interviul acordat pentru „Il Corriere della Sera“, la 5 octombrie 1980, de
către Licio Gelli, în mod cu totul neobişnuit pentru un astfel de personaj, relevă faptul că venerabilul
mason se simţea în dificultate. Cu ocazia acestui interviu, Gelli îşi face public manifestul său politic şi
ridică vălul asupra organizaţiei sale.
La 17 martie 1981, Garda Financiară efectuează, din dispoziţia magistraţilor din Milano, o
percheziţie la locuinţa particulară a lui Gelli şi la biroul acestuia din fabrica de ţesături Giole, din
localitatea Castiglioni Fibocchi. Percheziţia este ordonată în contextul anchetării bancherului Michel
Sindona şia
crahului Băncii Ambrosiano. În ciuda faptului că generalul Orazio Giannini, comandantul
general al Gărzii Financiare, a încercat să oprească percheziţ ia, aceasta sa
desfăşurat şi sa
soldat cu un
success nesperat: capturarea listei cu cei 962 de membri ai lojei P2.
Este, practic, de necrezut că o mână de şapte magistraţi au putut să declanşeze în ţară acest
cutremur“
Pe listă figurau 3 miniştri actuali, 2 foşti miniştri, secretarul unui partid de guvernământ, 38 de
deputaţi, 52 de ofiţeri superiori din Armată şi Marină, 37 din Garda Financiară, 11 chestori, 5 prefecţi,
10 preşedinţi de bancă, 7 directori de ziare, 16 magistraţi, precum şi mulţi oameni din lumea financiară,
avocaţi şi înalţi funcţionari ai administraţ iei publice. La 22 martie 1981, magistraţ ii din Milano emit un
mandat de arestare pe numele lui Gelli, pe care îl acuză de tăinuire de informaţii privind siguranţa
statului. Părea să fie începutul sfârşitului pentru unul dintre cei mai puternici oameni ai „puterii din
umbră“ a Italiei.
19
8. CONTABILII COSA NOSTRA, TEMUTA ORGANIZAŢIE MAFIOTĂ
CARE DOMINĂ SICILIA, CONTROLEAZĂ BANII UNEI PUTERNICE
GRUPĂRI DE INTERESE DIN ROMÂNIA, CONDUSĂ DE MASONII
CRISTIAN BURCI ŞI DUMITRU CREŞTIN.
Finanţiştii Mafiei siciliene, apropiaţi de Silvio Berlusconi, sau
intersectat cu "sateliţii" guvernului Adrian
Năstase în afaceri clientelare cu statul român.
In ecuaţie apar însă şi alte gulere albe autohtone. Toţi aceştia au construit reţele de afaceri transfrontaliere
şi acţionează prin interpuşi, firme offshore,
ofiţeri de informaţii sau politicieni apropiaţi lor.
Interesele personajelor vizate de ancheta noastră sunt ascunse in patru societăţi anonime, infiinţate în
Elveţia. Respectivele offshoreuri
au derulat, dea
lungul timpului, afaceri dubioase cu statul român în
domeniul feroviar, alimentar, media şi dutyfree.
In prezent, căsuţele poştale au ajuns stăpâne peste foste societăţi ale statului român, privatizate fraudulos
de guvernul Năstase.
Conexiunile dintre mafia italiană şi „rechinii” din Carpaţi sau
sudat in Elveţia, la adăpostul unui paradis
fiscal cu tradiţie. Mai exact, in oraşul Lugano din cantonul Ticino, partea „italiană” a Elvetiei.
Deloc întâmplător, în Lugano activează şi personajele centrale ale anchetei noastre: elveţienii Tito
Tettamanti şi Giangiorgio Spiess. Foarte controversaţi, cei doi sunt avocaţi financiari şi au fost cercetaţi în
diferite cazuri de procurorii antimafia italieni pentru spălare de bani şi alte operaţiuni prestate în beneficiul Cosa
Nostra.
Specializaţi în consultanţa financiară, Tettamanti şi Spiess au fondat în anii ‘60 societăţile Fidirevisa
şi
Fidinam, profilate pe administrare statică de acţiuni, obligaţiuni şi finanţarea firmelor sau grupurilor comerciale.
Fidirevisa gestionează banii societăţilor anonime (cu acţiuni la purtător) infiinţate în „raiul” fiscal elveţian,
îşi are sediul central în Lugano şi mai multe subsidiare în Elveţia, Luxemburg şi Italia.
Numele Fidirevisa Fidinam
este des pronunţat de procurorii din Palermo în cazuri legate de Mafie şi
corupţie. Din investigaţiile lor rezultă că la serviciile Fidirevisa au apelat Salvatore Aragona („Capo Crimini” şef
de clan Cosa Nostra arestat
în 2003), medicul Giuseppe Guttadauro (care a făcut închisoare pentru că a
oferit un alibi fals mafiotului sicilian Enzo Brusca) şi alti membri ai „Onorata Societate” (conducerea Mafiei)
activi în zona Bagheria.
Ziarele din Italia au dezvăluit că Fidirevisa a prestat servicii şi pentru Bernardo Provenzano, „Il Capo di
Tutti Capi”, arestat de carabinieri în primăvara anului 2006.
Avocat de tranzactii, Giangiorgio Spiess, actualul presedinte Fidinam Fidirevisa,
a avut pe mana multe
afaceri internationale suspecte. Numele lui apare si in scandalul Parmalat.
Compania de lactate a fost devalizată până la faliment de propriile filiale offshore
din diferite paradisuri
fiscale. O parte din sume ajungeau la politicieni. In filiala Parmalat International din Elveţia, Spiess a fost unul
dintre administratori.
Acesta sa
remarcat în ‘81 când la
apărat pe Licio Gelli, finul lui Silvio Berlusconi, întrun
proces
răsunător. Gelli fusese deconspirat ca fiind seful Lojei masonice P2 (Propaganda Due), care îşi propusese să
instaureze o guvernare paralelă.
Alţi membri P2 erau parlamentari italieni, magistraţi, poliţişti, capii gărzii financiare etc. Apărat de Spiess,
Gelli a fost cercetat din nou in 1993, în cadrul operaţiunii „Mani Pulito” (Mâini curate), când zece magistraţi
antimafia au pus sub acuzare întregul sistem politicoeconomic
din Italia.
Lucio Gelli, clientul lui Spiess, a fost implicat şi în falimentul Băncii Ambrosio, o filiala a băncii
Vaticanului, prin care se spălau banii Mafiei. Frauda, de 1,3 miliarde de dolari, sa
realizat printro
reţea offshore
şi conturi elveţiene. Cazul a inspirat un film din celebra serie „Nasul”.
20
Pippo Calo, „trezorierul Cosa Nostra”, a fost închis, iar Gelli a fost arestat in ţara cantoanelor. Alţii au
sfârşit mai prost. Roberto Calvi, preşedintele Bancii Ambrosio, a fost asasinat la Londra. Secretara lui sa
sinucis, aruncânduse
pe geam. Lucio Gelli a finanţat publicarea „operelor” lui Nicolae Ceauşescu în Italia.
Fostul patron al postului Prima TV, Cristian Burci, şi misteriosul afacerist Dumitru Cres’ştin sunt clienţi
constanţi ai cuplului Tettamanti& Spiess. Patru firme offshore
din Lugano, pe care Burci si Creştin şi le asuma,
sunt auditate de Fidirevisa.
Numele lor: Eurorailway Holding, Elga Suisse Alimentari, RH Reg Holding si MG Media Group
International Holding. În diferite etape şi tranzacţii, aceste societăţi anonime şiau
tras zeci de milioane de euro
de la statul român.
Dumitru Creştin a derulat afaceri bănoase şi în comerţul dutyfree,
combătut de ministrul justiţiei, Monica
Macovei. El şia
mascat interesele printrun
alt offshore
elveţian, administrat de Fidirevisa: RH Reg Holding
SA.
Societatea anonimă şia
împărţit cu alţi membri ai clanului Creştin firma bucureşteană Distribution
General Value SRL (DGV). Operator dutyfree,
DGV a deţinut magazine pe graniţele terestre ale ţării. Şi
Cristian Burci sa
„descurcat” adjudecând, fără licitaţie, de la ministerul lui Mitrea, panourile publicitare din
Aeroportul „Henri Coandă”.
Cristian Burci este fondatorul televiziunii Prima TV, post obedient fostei puteri. Cultivând relatii strânse
cu Miron Mitrea şi Adrian Năstase, afaceristul Burci sa
impus printre clienţii PSD. A fost asociat cu alte nume
controversate: Alexandru Bittner, Costel Bobic şi Adrian Petrache, cu toţii, masoni notorii.
De notorietate este cazul televiziunii de stat, MTCTV,
subordonata ministerului lui Mitrea. În 2001,
MTCTV
a vărsat 5,6 milioane de dolari în contul firmei Romanian Investment&Development (RID),
controlată de Burci, pentru publicitate şi consultanţă.
Ingineria a fost dezvăluită de Traian Băsescu, care a considerato
„deturnare a banilor publici”. După
scandal, RID şia
schimbat numele în Spot Investement, fiind deţinută acum de offshoreul
elveţian MG Media
Group, administrat de contabilii Mafiei siciliene.
Cel mai important offshore
al lui Cristian Burci este Eurorailway Holding Lugano,
care a dezvoltat în
România o reţea de firme crescute pe spatele CFR, în perioada în care PSDistul
Miron Mitrea era ministrul
transporturilor.
Prietenia lui Burci cu Mitrea este notorie.Suveica internaţională a lui Cristian Burci este relativ simplă.
Din documentele Consiliului Concurenţei român reiese că, prin Eurorailway Holding Lugano,
afaceristul
controlează o altă societate anonimă din Luxemburg, axată pe investiţii financiare.
Se numeşte International Railway System SA (IRS) şi, potrivit registrului luxemburghez al companiilor, îi
are ca manageri pe Cristian Burci şi pe Dumitru Creştin.
La rândul său, IRS deţine în România cinci firme importante care au avut în 2004 o cifra de afaceri
cumulată de 86 milioane de euro. Două dintre societăţi, preluate de la statul român, produc şi intreţin vagoanele
CFR Marfă.
Întreprinderea Romvag Caracal este ultima achiziţie de la stat marca BurciCreştin,
parafată prin reţeaua
Eurorailway Holding Lugano IRS.
Specializată în construcţia şi repararea vagoanelor de transport marfă,
Romvag deţine peste 90a din aceasta piaţă.
Tranzacţia a avut loc în ultimul an al guvernării Năstase (aprilie 2004) şi are o istorie ceţoasă. IRS a
cumpărat Romvag de la KEG, o firmă germană. În noiembrie 2002, nemţii au fost aleşi de APAPSul
condus de
Ovidiu Muşetescu, atunci ministrul privatizării, să preia Romvag de la stat.
Ba chiar, in ziua semnării contractului, Muşetescu declara triumfalist: „Grupul KEG Gmbh din Germania
este o firmă cu forţă, cu experienţă, care intră curajos pe piaţa românească”.
Un an mai târziu, „curajoşii” de la KEG dădeau faliment. Moment prielnic pentru Burci si Creştin care,
imediat, au cumpărat Romvag printrun
act adiţional la contractul de privatizare. Tot în 2004, au vândut 100 de
vagoane cu peste cinci milioane de euro. Cumpărătorul: CFR Marfa.
Cu Romvag, suveica BurciCreştin
şia
mărit grupul feroviar. Anterior, cei doi au pus mâna pe Meva SA
prin Eurorailway Holding Lugano IRS.
21
Eurorailway Holding Lugano IRS
mai deţine în România firmele Servtrans Invest SA şi Severnav SA.
„Servtrans este companie de transport feroviar şi avem contracte cu diverşi terţi privaţi.
Severnav SA este şantierul naval de stat de la DrobetaTurnuSeverin,
privatizat cu cântec de guvernul
PSD. „Ofertanţi puternici şi cu experienţă”, doriţi la nivel declarativ de oficialii anului 2003, sau
dovedit a fi
tot Burci şi Creştin, cu reţeaua lor offshore.
Cu acestea, imperiul BurciCreştin
va obţine în 2006 o cifră de afaceri de aproape 400 de milioane de
euro.
Afacerile din massmedia
ale lui Cristian Burci au fost construite dupa reţeta celor din domeniul feroviar.
Elementul comun: offshoreul
din Lugano, spre care se scurg profiturile.
Este vorba despre MG Media Group International Holding, controlată 95% de Burci. Administratorul
acestuia este tot Fidirevisa lui Tito Tettamanti şi Giangiorgio Spiess.
Anul trecut, în contul MG Media Group au intrat 22,5 milioane de euro, bani platiţi de trustul suedez SBS
Broadcasting pentru achiziţionarea posturilor Kiss FM şi Radio Star. Până de curand, acestea au fost deţinute de
Burci printro
altă suveică transfrontalieră.
MG Media Group din Elveţia detine participaţii în European Radio Investments Limited (ERI) din
Londra. Aici, acţionar minoritar a fost şi senatorul UDMR Verestoy Attila, prieten cu Burci.
La rândul său, ERI controla Prima Broadcasting Group SA România, prin care funcţionau cele două
posturi radio. Offshoreul
elveţian MG Media Group păstorea indirect şi un procent semnificativ din
televiziunea Prima TV, vândută de Burci tot către SBS. Pentru încă opt milioane de euro.
„Căsuţa poştală” MG Media Group înghite şi profitul Protan SA, fosta societate naţională de stat care
deţine monopol pe ecologizare animalieră. Protan incinerează cadavrele de animale, de la puii morţi de gripa
aviară până la maidanezii ucişi de hingheri.
Având monopol, compania derulează contracte cu mai multe primării din ţară. Reţeaua Protan număra opt
fabrici şi a fost privatizată de APAPSul
lui Ovidiu Muşetescu în 2002.
Pachetul majoritar de acţiuni a fost preluat de o altă suveică, specifică lui Burci şi Creştin, a cărei „firmă
mamă” este offshoreul
din Lugano, MG Media Group.
Metoda de privatizare: un contract de novaţie ce a presupus o vânzare condiţionată. Adică, cei doi nau
plătit niciun leu pentru unica societate de neutralizare a deşeurilor animaliere.
În schimb, sau
angajat să achite datoriile acesteia şi să investească în retehnologizare. Dar, din cauza că
nau
fost realizate aceste investiţii, ProtanCluj
sa
ales cu autorizaţia suspendată, iar România cu un steguleţ
roşu pe integrare de la Comisia Europeană. În 2004, Protan a avut o cifră de afaceri de trei milioane de euro.
Directorul întreprinderii este fostul plutonier de securitate Dumitru Saitoc. Până în august 2005, acesta a
fost consilierul ministrului economiei şi comerţului, Codruţ Sereş, care la
propulsat în CAurile
mai multor
societăţi strategice de stat. Saitoc mai este cunoscut ca un apropiat al lui Dan Ioan Popescu, exministrul
PSD al
industriilor.
Societăţile anonime elveţiene cu interese în România sunt reprezentate juridic de avocatul Giorgio Barba
din Lugano, considerat de Burci „un bun profesionist”.
Acesta joacă rolul „administratorului delegat” de proprietar, semnând contracte şi monitorizând
tranzacţiile din punct de vedere fiscal. „Barba este consultantul Fidirevisa. Lucrează pentru noi”, neau
comunicat angajaţii lui Tettamanti şi Spiess.
Giorgio Barba nuanţează: „Colaborez cu Fidirevisa şi Fidinam în domeniul consultaţei fiscale. (Q) Îi
cunosc personal pe domnii Dumitru Creştin şi Cristian Burci, cu care am relaţii de afaceri, dar şi de prietenie şi
respect reciproc, vechi de opt ani”.
Cunoscuta marcă de pate de ficat „Scandia” din Sibiu îi are în spate tot pe Burci şi pe Dumitru Creştin. Şi
în acest caz, toate drumurile duc la Lugano. Offshoreul
care absoarbe profitul se numeşte Elga Suisse
Alimentari şi este administrat de aceeaşi Fidirevisa.
Conservele „Scandia” au tradiţie pe piaţa românească şi la export din vremea în care erau produse de
compania de stat cu acelaşi nume.
22
Printro
vânzare scandaloasă, organizată de regimul Năstase în 2001, Burci şi Creştin au pus mâna şi pe
această fabrică. Scandia Romana nu a fost privatizată, ci executată silit.
Manevra este clasică: un management dezastruos a dus la acumularea unei mari datorii la bugetul de stat.
Spre deosebire de privatizare, procedura de executare lasă loc unui pret mai mic la vânzare. În acest caz, preţul
de pornire a fost de doar 4,5 milioane de euro.
Pentru Scandia Romana sau
depus trei oferte: una din Sibiu, alta din Germania şi a treia din Bucureşti.
Cea din urmă, depusă de Burci şi Creştin, a fost preferată de lichidatorul judecătoresc.
În momentul preluării Scandia de „duetul” BurciCreştin,
acţionar minoritar în fabrica era fiica lui Şerban
Mihăilescu, atunci secretarul guvernului Năstase, poreclit „Miky Şpagă”. În prezent, printre administratorii
Scandia Romana apar Dumitru Creştin şi Adrian Gaspar. Ultimul a fost consilierul lui Şerban Mihăilescu.
Scandia Romana are o cotă de piaţă de 57% şi, potrivit bilanţului contabil pe 2004, o cifră de afaceri de
aproape 28 de milioane de euro.
Este controlată (76%) de un sereleu românesc: Elga Comerţ din Bucureşti.Stăpânul 100% al acesteia este
societatea anonimă Elga Suisse Alimentari din Lugano, spre care se scurg banii Scandia. Sub supravegherea
directă a trupei lui Tettamanti şi Spiess, finanţiştii Cosa Nostra.
Observaţie: Administratorul firmei intermediare, Elga Comerţ SRL, este o anume Ana Ştefan. Aceasta
locuieşte în Bucureşti, pe strada Johanes Kepler, exact acolo unde stau şi fraţii Dumitru şi Vasile Creştin, în
vilele lor de lux.
La aceeaşi adresă cu ei locuieşte şi Sânziana, soţia lui Mihai Necolaiciuc, fostul director pesedist al CFR,
anchetat de DNA. Sânziana Necolaiciuc este asociată în afaceri cu Ioan Timofte, fratele exdirectorului
SRI
Radu Timofte.
9. CAZUL ROMANO PRODI –REZULTAT AL MARIAJULUI
ÎNTRE LOJA MASONICĂ P2 (PROPAGANDA DUE) ŞI K.G.B.
"Sunday Herald", editia de duminica a cotidianului scotian "The Herald", sustine chiar ca
profesorul Christopher Andrew la
identificat pe Romano Prodi ca fiind "cel mai important agent (KGB)
de la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80", cu numele de cod "profesorul Ucitel", "care preda la o
universitate renumita si a fost controlat de Anatoli Kuznetov". "Profesorul Ucitel" a furnizat KGB
informatii importante despre avioanele militare occidentale, inclusiv despre avioanele Tornado ale
fortelor NATO, despre elicoptere si sisteme de ghidare aeropurtate, scrie Andrew.
Romano Prodi este profesor universitar, iar in cercurile politice a fost supranumit "Profesorul".
"Sunday Herald" si "The Mail on Sunday" au emis ipoteza ca fostul spion rus Aleksandr Litvinenko ar fi
fost ucis de KGB si pentru a se proteja identitatea "profesorului Ucitel".
Aleksandr Litvinenko, otravit cu poloniu 210 provenit din Rusia, a fost cel care a dezvaluit faptul
ca actualul premier italian Romano Prodi a fost "omul KGB" in Italia inca din anii '70. Litvinenko a fost
refuzat cand a incercat sa obtina azil politic in Italia, fiind apoi primit in Marea Britanie. In luna mai a
acestui an europarlamentarul britanic Gerard Batten a solicitat initierea unei investigatii in legatura cu
informatiile lui Litvinenko, aflat in circumscriptia sa electorala, conform carora Prodi ar fi facut parte, la
un moment dat, din reteaua KGB. In contextul in care "KGB, acum FSB, se afla in centrul retelei
institutionalizate a crimei organizate si coruptiei care domina Rusia", Batten semnala ca "este imposibil
sa demisionezi din KGB, asa cum este imposibil sa demisionezi din La Cosa Nostra". Europarlamentarul
a declarat ca membri vechi ai KGB ar fi dispusi sa depuna marturie intro
astfel de investigatie, "in
conditii potrivite". Anterior, Batten a relatat in plenul Legislativului comunitar ca fostul locotenentcolonel
in FSB, respectiv Aleksandr Litvinenko, detine date potrivit carora Romano Prodi ar fi "omul"
informatiilor rusesti la Roma. Un fost general KGB si adjunct al lui Vladimir Putin in FSB, Anatoli
23
Trofimov, de la care Litvinenko aflase despre apartenenta lui Prodi la KGB, a fost impuscat mortal pe
strada, la Moscova, in aprilie 2005, impreuna cu sotia sa. Un alt exagent
KGB, aflat acum la Londra, a
confirmat aceasta relatare. Prodi a fost cel care a indicat cu precizie casa in care a fost tinut premierul
italian Aldo Moro, rapit de Brigazile Rosii aflate
sub coordonarea KGB. Romano Prodi a sustinut ca a
aflat aceasta informatie in cadrul "unei sedinte de spiritism". Disidentul anticomunist rus Vladimir
Bukovski a declarat pentru ZIUA in luna mai ca exista date privind colaborarea lui Romano Prodi cu
KGB.
Considerat un personaj din ce in ce mai controversat, contaminatul cu poloniu radioactiv Mario
Scaramella care
a fost consultant al Comisiei Mitrohin, de investigare a activitatilor KGB in Italia, in
timpul Razboiului Rece se
afla acum in epicentrul acestui caz, dupa ce presa a publicat, saptamana
trecuta, transcrieri ale convorbirilor sale telefonice cu Paolo Guzzanti, presedintele comisiei Mitrohin,
senator in partidul Forza Italia condus de expremierul
Silvio Berlusconi. Conversatia dovedeste ca
Scaramella isi inregistra sursele, fosti agenti KGB sau FSB, pentru a obtine dovezi privind legaturile lui
Prodi cu serviciile sovietice. "Nu exista informatii ca Prodi ar fi activat ca agent KGB, dar vorbim
despre relatii stranse, contacte", ia
spus Scaramella lui Guzzanti. Se pare ca senatorul ia
transmis
informatia lui Berlusconi, la acea vreme premier, dar la
avertizat ca vor fi necesare dovezi pentru a
sustine in fata tribunalului asemenea acuzatii. "Sa le dezvaluim italienilor o parte din adevarul care lea
fost ascuns. Daca Prodi va comparea in fata tribunalului vom fi capabili sa discutam multe aspecte
obscure ale carierei sale", declara Guzzanti recent, apreciind ca unul dintre aspecte implica marturisirea
pe care Litvinenko insusi ar fi facuto
in fata lui Scaramella. Astfel, interesanduse
despre un posibil loc
de refugiu in Occident, inainte de a fugi din Rusia, Litvinenko ar fi fost avertizat sa nu mearga in Italia,
tara plina de agenti KGB, printre care si Romano Prodi.
Corierre della Sera a informat, de asemenea, ca Scaramella, iar
fi spus intrun
email
trimis
avocatului sau, ca detine inregistrari in care Litvinenko vorbeste despre legaturile unor politicieni si
ziaristi italieni cu KGB. "Am primit in mod pasiv informatiile (de la Litvinenko) referitoare la
politicienii si ziaristii care au legaturi cu spionajul sovietic, ca si la relatiile dintre Moscova si Brigazile
Rosii si traficul cu substante nucleare", a mentionat Scaramella. Italianul spune ca toate documentele
redactate de Litvinenko, precum si declaratiile rusului, audio sau video, se afla in arhivele Parlamentului
italian, initiatorul anchetei desfasurate de comisia Mitrohin.
Ancheta în cazul morţii lui Aleksandr Litvinenko sa
extins în Germania. Autorităţile federale au
anunţat descoperirea unor urme de radioactivitate în două locaţii ce au legatură cu unul dintre cei cu care
fostul spion sa
intâlnit pe 1 noiembrie la Londra.
Una dintre locuinţele unde sau
găsit urme de poloniu 210 este situată in orasul Hamburg şi îi
aparţine fostei soţii a omului de afaceri rus Dmitri Kovtun. De asemenea, prezenţa radioactivităţii a fost
semnalată şi la domiciliul fostei soacre a lui Kovtun, din localitatea Haselsau, în apropiere de Hamburg.
Kovtun este internat intrun
spital din Moscova, iar agenţiile de presă ruse afirmă că ar fi fost
contaminat cu poloniu, organele sale interne fiind serios afectate.
Fost agent al serviciilor secrete ruse, Kovtun a locuit timp de 12 ani in Germania, fiind căsătorit,
până nu demult, cu o nemţoaică. In mod surprinzător, la actuală locuinţa deţinută de el in Germania nu
sau
descoperit urme de radioactivitate. Nici avionul cu care acesta sa
deplasat de la Hamburg la
Londra, pentru a se întâlni cu Litvinenko, nu a fost contaminat.
Presa rusă a anunţat ca şi celălalt rus cu care sa
intâlnit Litvinenko la Hotelul Millennium din
Londra, Andrei Lugovoi, a fost contaminat, însă starea sa este mai bună decât cea a lui Kovtun
Un alt personaj implicat în această poveste, italianul Mario Scaramella, a primit îngrijiri
medicale la Londra dupa ce sa
constatat că a fost expus la radiaţii.
De asemenea, doi dintre poliţiştii care au anchetat cazul Litvinenko prezintă şi ei urme de
radioactivitate in organism, dar starea lor nu este gravă.
24
Întrun
interviu acordat cu puţin timp înainte de a muri, ca urmare a otrăvirii sale cu poloniu 210,
Litvinenko a dezvăluit faptul că a fost persecutat de FSB, declarând că "atunci când serviciile secrete ale
Rusiei vor să îşi aducă propriii oameni la putere, pot folosi metode teroriste". "De fapt, principala
metodă pe care o utilizează este terorismul", a spus fostul spion rus, referinduse
atât la aruncarea în aer
a unor apartamente din Moscova, cât şi la otrăvirea candidatului Victor Iuscenko la alegerile
prezidenţiale din Ucraina, din 2004.
În acelaşi interviu, exspionul
rus a reluat acuzaţiile potrivit cărora premierul italian Romano
Prodi a avut legături cu KGB. "Fostul agent rus Tromifov a declarat că Prodi este <> ... al
KGBului
şi că KGBul,
împreună cu Prodi, derulau o serie de operaţiuni secrete şi ilegale în Italia. Am
înţeles atunci că Prodi lucra pentru KGB", a afirmat Litvinenko.
Fostul spion rus nu este primul care lansează aceasta ipoteza, negată vehement de şeful
guvernului de la Roma. Anul trecut, europarlamentarul britanic Gerard Batten a solicitat Parlamentului
European să declanşeze o investigaţie în legatură cu informaţiile conform cărora Prodi ar fi făcut parte
din KGB.
10. MOARTEA PROCURORULUI LUMINIŢA ŞEGA, OPERĂ A
MASONERIEI KOMINTERNISTE
Procurorul Luminita Sega a platit cu viata pentru profesionalismul cu care a instrumentat cele mai
grele dosare de criminalitate organizata in perioada 19972004.
„Bancorex”, „Bankcoop”, „Jimbolia”,
„Ţigareta”, „MăgureanuGiurtelecul
Hododului”, „ IliescuCostea”,
„Eterna şi fascinanta Românie”, „Ştefan
Riza”, în care figurau nume sonore precum, Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Ioan Talpeş, D.I. Tărăcilă, Dan
Voiculescu, George C. Păunescu, Ghe. Pascu, Virgil Măgureanu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc,
Mircea Coşea, Iosif Boda, Virgil Ardelean, Teodor Meleşcanu, Florin Georgescu, Adrian Costea, Mugur
Isărescu, Constantin Iancu, Ştefan Riza, Dan Pescariu, Răzvan Temeşan, şi mulţi alţi securişti şi masoni
bolşevici aflaţi la putere.
Decesul acesteia a ramas un mister si in ziua de azi. In pofida falselor diagnostice si tratamente din
tara, analizele biochimice, efectuate in laboratoare din Austria si Italia, releva cauza reala a mortii Luminitei
Sega: otravirea cu metaloizi, in special cu aluminiu.
De altfel, multi dintre colegii procurorului Luminita Sega considera ca magistratul a platit cu viata
faptul ca a anchetat asemenea dosare.
Luminita Sega, in varsta de 42 de ani, procuror la Directia Nationala Anticoruptie (DNA) a murit in
data de 31 iulie 2006, la un an dupa ce a fost internata in spital. La 16 martie 2005, in timp ce se afla in
biroul sau de la DNA, Sega a acuzat dureri groaznice de cap. In fata colegilor de birou, care credeau ca are o
migrena puternica, procurorul Luminita Sega a cazut la podea, zvarcolinduse
de durere, tinandusi
capul in
maini si strigand dupa ajutor. Cum durereile nu incetau, a fost chemata ambulanta. Procuroarea a fost
internata in Clinica de neurochirurgie a Spitalului Bagdasar.
Pacientul Sega a devenit insa un caz dificil din cauza faptului ca un diagnostic precis al bolii parea
imposibil de pus, chiar si de mari specialisti chemati la patul bolnavului.
Cuprinsi de o oarecare panica profesionala, zeci de medici cu diverse specializari sau
perindat in
jurul pacientului cu afectiune cerebrală necunoscută.
Disperat, soţul Marius Sega apeleaza la un medic de laborator clinic, specializat in medicina
cuantica. Cu ajutorul aparatului american SCIOQX
de biorezonanţă (inventat, utilizat si omologat, initial,
de medicii de la NASA), medicul roman descopera citam
din fisa investigatiei de medicina cuantica "
intoxicatie cu metaloizi". Aparatul a indicat alarma maxima prin culoarea specifica pericolelor letale, in
25
urma unei intoxicatii lente, cu metale posibil a fi fost ingerate sau injecate in organism, intro
perioada mai
lunga de timp.
Tot mai disperat si alarmat de investigatia prin medicina cuantica, sotul Luminitei Sega a facut
demersurile necesare pentru ca Spitalul Universitar sa trimita anumite probe biologice la Paris, pentru
analize de laborator performante.
Specialistii Spitalului Salpetriere au confirmat imediat toate variantele de diagnostic vehiculate in
spitalele din Romania si au recomandat deplasarea pacientului de urgenta la o mare clinica occidentala de
neurochirurgie din Franta, Germania, Italia sau Austria.
Familia Sega, dupa mari eforturi financiare (imprumuturi disperate de la banci, rude, prieteni) a
decis internarea pacientului in renumita clinica AKH din Viena.
Specialistii Clinicii AKHViena
au constatat o autodistrugere progresiva a creierului.
Medicii austrieci, in scurt timp, sau
apropiat rapid de diagnosticul adevarat, care avea sa fie aflat in
urma unor analize speciale. Cazul Sega a starnit interesul profesional al celebrului profesor neurolog K.
Wesely, care numai dupa cateva minute de investigare ale dosarului medical si a pacientului a confirmat o
stare de hipoxie cerebrala.
Procuroarea Luminita Sega a parasit Austria in data de 26 aprilie 2006. Ajunsa la Bucuresti, Sega a
stat numai in stare de coma profunda, la terapie intensiva si reanimare, pana in ziua de 31 iulie, cand a
decedat.
Insa, la scurt timp dupa deces si inmormantare, familia Sega a primit rezultatul analizelor de
toxicologie, efectuate asupra firului de par, in Italia, la Clinica de Toxicologie din Bergamo. Reputatul
toxicolog dr. M. Leitha a consemnat in buletinul de analiza ca "se poate evoca o coada (urma biochimica n.
r.) a unei intoxicatii aluminice". Specialistii Clinicii din Bergamo iau
recomandat Luminitei Sega si
administrarea unui "antidot pentru o posibila intoxicare cu aluminiu". Procuroarea murise insa intre timp.
Conform limbajului stiintific din tratatele de toxicologie, sintagma "coada unei intoxicatii" ascunde
faptul ca substanta chimica agresoare mai persista in organismulgazda
(contaminat prin inghitire sau
otravire) doar in cantitati infime. Acestea sunt imposibil de reperat prin analizele clasice de laborator, dar
relativ usor de depistat prin investigatii specifice criminalisticii. Altfel spus, toxicologii de la BergamoItalia
au descoperit "urmele biochimice" lasate in organismul procurorului Sega de substanta "aluminiu", intro
perioada lunga de timp.
"Intoxicatia aluminica" a creierului si intoxicatia cu metaloizi a corpului, confirmate de investigatiile
medicinei toxicologica si medicinei cuantice, in cazul Sega, seamana cu procesul de otravire lenta cu
arsenic, administrat in doze zilnice. Potrivit tratatelor de toxicologie si criminalistica, aluminiul nu poate
produce o intoxicatie mortala decat daca este administrat in doze mici, timp indelungat, printro
procedura
zilnica.
Cazul Sega a fost in atentia Asociatiei Magistratilor Europeni la Conferinta tinuta la Bucuresti
toamna trecuta.
11. BĂTĂLIA PENTRU SOCIETATEA CIVILĂ
K.G.B.ul
a intuit încă din anul 1980 că organizaţiile societăţii civile vor urma să joace în
occident un rol din ce în ce mai important, care contrabalansa şi uneori, chiar va devansa puterea
partidelor politice.
În timp ce partidele politice, din motive legate de interesul naţional sau de concurenţă
economică, se organizează slab sau aproape deloc la nivel internaţional, O.N.G.urile
lucrează lejer pe
canale transnaţionale.
26
Acesta este motivul pentru care bătăliapentru societatea civilă a fost vitală la sfârşitul sec. XX şi
poate deveni esenţială acum la începutul sec XXI. De ce? Întrucât destinul statelor nu este trasat în
prezent numai de către partidele politice, cuvântul organizaţiilor civice fiind din ce în ce mai cu greutate.
Sub pretextul creării unor societăţi de tip deschis, dar discrete, Kremlinul vizează o
contrabalansare a forţei partidelor politice şi până la urmă, a forţei statelor naţionale, prin intermediul
unei societăţi civile ale cărei pârghii, în plan transnaţional, să poată fi plasate în urma serviciilor secrete
ruse.
După anul 1990, cui îi revenea, însă, sarcina construirii noului sistem ocult masonic de stânga în
spaţiul românesc?
Evident, elitei politice emergente filoruse, cu sprijinul direct al agenţilor secreţi „adânc” înfiltraţi
în România de către K.G.B. cu mulţi ani în urmă.
Dea
lungul timpului, această elită masonică a fost preocupată, în însăşi îndeplinirea funcţiei ei
istorice de transformare a capitalului social (relaţii şi informaţii) acumulat pe timpul vechiului regim în
capital financiar, prin transferul ocult şi oneros al banului public în buzunar privat.
Sub actiunea din umbră a masonilor de carton, România se dezagregă în oligarhii locale cărora
aparatul de stat le oferă atât impunitate cât şi spaţiu pentru negocierea acordurilor tainice privind
împărţirea sferelor de influenţă şi acţiune.
Generaţia de care avem nevoie nu este ceea ce are în acest moment România. Deşi aceşti masoni
de carton au învăţat să se deghizeze în costume de marcă, să fumeze havane şi să comande specialităţi
de bucătărie şi şampanii binecunoscute, reflexele lor sunt aceleaşi.
Apoi, precum FătFrumos,
aceşti masoni criptocomunişti nu au trebuit decât să se dea de trei ori
peste cap, ca să devină „corifei ai societăţii civile”, angrenând în jurul lor o altă generaţie.
Mai tinerii pe care iau
cucerit şi instruit în numele Masoneriei Universale, au devenit în scurt
timp de la racolare victime colaterale aflate sub atenta supraveghere a Centrului Director.
Societatea civilă este unul dintre factorii ce lipsesc din jocurile de putere de astăzi ce se
derulează pe scena politică a României.
Acum 15 ani, Corneliu Coposu lea
dat un rol crucial grupărilor care luptând împotriva viitorului
neocomunist al României. Dar, la scurtă vreme după moartea sa, grupările au fost marginalizate de către
succesorii lui din P.N.Ţ.C.D. Poate că ar fi urmat un deznodământ mai fericit, dacă Seniorul şiar
fi
folosit energia pentru a crea o echipă de tineri credibili care săi
succeadă în P.N.Ţ.C.D, şi nu să
promoveze în funcţii parlamentare persoane precum Gheorghe Comănescu, care odată devenit Mare
Maestru al M.L.N.R. a trădat idealul creştindemocrat,
transferânduse
cu bagaje cu tot în tabăra
bolşevică. Mai mult de atât, Gheorghe Comănescu a contaminat ulterior partidul care la
scos din
anonimat, cu numeroşi fraţi masoni, bine conspiraţi, care au dus la compromiterea acestei formaţiuni
politice istorice.
Acelaşi lucru la
făcut Dinu Patriciu, copiat la indigo putem spune, cu celălalt partid istoric al
României şi anume P.N.L.
Kremlinul ura de moarte ideologiile celor două partide istorice, P.N.Ţ.C.D. şi respectiv PNL,
motiv pentru care au insărcinat centrele de putere rămase fidele Rusiei, să compromită sub orice formă
posibilă, organizaţiile politice care ar fi îndreptat România spre occident.
Există o schemă clasică de discreditare, o ştim din anii `90, de când a apărut, în contrapondere la
PNL, o uniune liberală, şi de când P.N.Ţ.C.D. a fost dublat de Partidul Agrarian.
După confiscarea valorilor în plan politic, criptocomuniştii români şiau
întreptat atenţia spre
masonerie unde a avut loc o „tulburare” masivă a luminilor. Aşa au apărut tot felul de personaje corupte
care şiau
adjudecat cu neruşinare şi fără niciun fel de merit ramuri masonice cu titulaturi din cele mai
pompoase.
„M.L.N.R.”ul
lui Chirovici este o caracatiţă masonică construită de ruşi în România, care îşi exercită
puterea atât în plan social, militar, economic cât şi politic, prin intermediul unei reţele complexe de organizaţii,
asociaţii şi fundaţii, pe care fraţii masoni le administrează cu autoritate.
27
Dintre acestea le publicăm pe cele mai importante care funcţionează pe principiul obedienţei faţă de
„insituţia mamă” (centrul director) şi principalii pioni ai masoneriei care le orchestrează:
1. Gruparea Comana (nucleul P.S.D.), prin Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Gelu Voican Voiculescu;
2. Fundaţia Culturală Română, prin Augustin Buzura;
3. Fundaţia Europeană „Nicolae Titulescu”, prin George Potra;
4. Centrul pentru Resurse Juridice, prin Renate Weber;
5. Asociaţia Pro Democraţia, prin Cristian Pârvulescu;
6. Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, prin Ioan Rus, Ovidiu Tender şi Negru Adrian;
7. APADORCH,
prin Haller Istvan;
8. Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma, prin Mugur Isărescu şi Călin Georgescu;
9. Centrul pentru Jurnalism Independent, prin Ioana Avădani;
10. Societatea Română de Radiodifuziune, prin Dan Şanta;
11. Agenţia de Monitorizare a Presei, prin Mircea Toma;
12. Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.), prin Dan Grigore;
13. Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, prin Smaranda Enache, Emil Moise şi Gabriel
Andreescu;
14. Asociaţia Română de Luptă Antiterorism, prin Nasti Vlădoiu;
15. Liga Pro Europa, prin Smaranda Enache şi Haller Istvan;
16. Uniunea Juriştilor din România, prin Gavril Iosif Chiuzbaian;
17. Centrul Român de Studii Globale, prin Doina Năstase;
18. Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, prin Iosif Naghiu;
19. Asociaţia Accept, prin Florin Buhuceanu;
20. Comisariatul pentru Societatea Civilă, prin Gheorghe Florea zis şi „Fulgerică Bragadel”;
21. Asociaţia RusiaRomânia,
prin Mircea Popa;
22. ONG Hyde Park, prin Oleg şi Ghenadie Brega;
23. Fundaţia Tezaurul Sacru al Religiilor, prin Marcela Ghiulbenghian;
24. Patronatul Român, prin Gheorghe Naghiu;
25. Ordinul Ziariştilor, prin Radu Gheorghe Serafim;
26. Fundaţia Europeană pentru Cultură şi Educaţie Ecologică, prin Toma George Maiorescu;
27. Opera Română, prin Cătălin I. Arbore;
28. Teatrul „L.S. Bulandra”, prin Ducu Darie;
29. TVR 1 (Emisiunea „Cartea Europeană”), prin Gabriel Giurgiu;
30. Naţional TV (Emisiunea „Echipa de Investigaţii”), prin Sorin Ovidiu Bălan;
31. Fundaţia „România 2000”, prin Ion Marin;
32. Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), prin Florin Scaleţschi şi gen.Gabriel
Homotescu;
33. Gardianul, prin L. Popeanga, Al. Racoviceanu şi Gabriel G. Stănescu;
34. „Ziua”, prin Miruna Munteanu, Cristian Unteanu, Dan Mircea Cipariu, D.Coste, Camelia Cioanu şi
Adrian Artene;
35. „Evenimentul Zilei”, prin Cătălin Antohe, Mihaela Bărbuş, Christian Levant şi Emilia Manea;
36. „Naţional”, prin Arina Avram;
37. „Historia”, prin Cătălin Fudulu;
38. „Independent”, prin Lucia Ivănescu;
39. „Monitorul de Bucureşti”, prin Bogdan Păpădie;
40. „Jurnalul Naţional”, prin Marios Tucă, Victor Bratu, Anca Aldea, Vasile Surcel şi Victor Cintacu;
28
41. „Agenţia Naţională de Meteorologie”, prin Dumitru Baltă;
42. Fundaţia Europeană „Iosif Constantin Drăgan”, prin I.C.Drăgan, Ioan Talpeş, Victor Babiuc,
Costel Iancu, Mihai Pelin şi mulţi alţii;
43. Posturile TV „Antena 1” şi „Antena 3” prin Dan Voiculescu, GabrielaVrânceanu
Firea, Octavian
Paler, Ion Cristoiu, Mihaela Rădulescu.
44. Asociaţia Spitalelor din România, prin Copcă Narcis.
45. Fundaţia Ioan Bâzgan, prin I. Bâzgan
46. Fundaţia Culturală Delta prin Corneliu Vişoianu
47. Asociaţia Retromobil Club România (R.C.R) prin Giusseppe Rossi
48. Asociaţia Religioasă O.S.M.T.H. –Secţiunea Română, prin Vişu Corneliu, Silviu Dopan, Gabriel
Homotescu, Alexandru Homotescu
În realitate, adevărata putere care animă întreaga societate nu se găseşte în văzul publicului, ci în
culise. Asemenea oameni preferă, în general, să acţioneze în cel mai desăvârşit secret, deşi unii au o anume
imagine publică. Invariabil, aceste forţe bolşevice din România controlează o avuţie atât de mare, încât glasul
lor colectiv poate duce cu uşurinţă la prăbuşirea întregii economii naţionale.
Prin urmare, masoneria bolşevică din România este compusă dintro
suprapunere de societăţi,
dirijate de un grup de oameni ce reprezintă centrul director al M.L.N.R.
Acest consiliu superior este format din şefi necunoscuţi, chiar de către masonii având cele mai înalte
grade, ce acţionează sub masca masoneriei în vederea promovării propriilor interese.
Acestea sunt organizaţii de masă cu pretenţii de a reprezenta largi fracţiuni ale opiniei publice
naţionale sau mondiale. Girarea respectabilităţii, credibilităţii şi independenţei le este asigurată de participarea
unor naivi autentici, incapabili să vadă ceva rău în faptul că participă la discuţii.
Aceasta este eterna credulitate a celor care consideră că pot, încetul cu încetul, să se facă ascultaţi şi
să difuzeze, prin intermediul organizaţiei respective, opinii rezonabile. În realitate, organizaţiile sunt
îndeaproape dirijate de câţiva membri permanenţi, devotaţi, discreţi şi foarte eficienţi.
Organizaţiile de acest fel prezintă întotdeauna programe ambiţioase şi generoase la care spiritele
oneste, ameţite de vorbărie, nu pot decât să adere.
12. MASONERIA BOLŞEVICĂ ŞI IMIXTIUNEA POLITICĂ
Conform Constituţiei României, asociaţiile şi societăţile secrete sunt interzise prin lege. Chiar
dacă Marele Maestru a declarat în repetate rânduri că M.L.N.R. este o organizaţie discretă şi nu secretă,
lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere.
Conform Legii privind siguranţa naţională a României, constituie ameninţări la adresa siguranţei
următoarele:
planurile
şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, entităţii, independenţei
sau indivizibilităţii statului român;
trădarea
sau ajutarea inamicului;
spionajul
şi şantajul;
transmiterea
secretelor de stat unei puteri străine sau organizaţii străine, ori agenţilor acestora;
procurarea
pri deţinerea de documente sau date secrete de stat în scopuri neautorizate de lege;
29
divulgarea
secretelor de stat sau neglijenţă în păstrarea acestora.
Problema loialităţii faţă de stat a masonilor din subordinea lui Chirovici, se pune vizavi de
jurământul depus de aceştia faţă de M.L.N.R.
Cărui jurământ i se dă întâietate? Conflictul apărut în M.L.N.R. cu ocazia pierderilor alegerilor
de către P.S.D. în anul 2004, sa
datorat tocmai dublei subordonări a masonilor care deţineau funcţii în
stat.
Acelaşi lucru se observă şi în prezent, în sânul Partidului Conservator condus de Dan
Voiculescu, unde Chirovici şi oamenii apropiaţi lui, sau
refugiat, uneltind în continuare împotriva noi
autorităţi prooccidentale instalate la „cârma” României.
În ciuda secretomaniei care însoţeşte activitatea masonilor bolşevici, există informaţii că aceştia
sunt puternic reprezentaţi şi la vârful sistemului sanitar. Numai în Senatul Universităţii de Medicină,
sunt cel puţin 12 masoni, ca să nu mai vorbim despre şefii de spitale.
Printre aceştia, putem săi
enumerăm pe: Eugen Pascal Cifu, Ovidiu Băjenaru, Petru Calistru,
Leon Zăgreanu, Eugen Brătucu, Sorin Simion, Mihai Coculescu, Laurenţiu Mircea Popescu (zis „don
Lorenzo”), Alexandru Ciocâlteu, Irinel Popescu şi mult discutabilul directorconsilier
Dan Georgescu,
fost secretar de stat în „guvernul Dăscălescu” şi fost membru a C.C. al P.C.R.
În diplomaţie, cel mai renumit mason filorus este astronautul Dumitru Prunariu, numit de către
tătucul Iliescu, ambasador al României la Moscova.
Printre „arhitecţii” din M.A.I. şi M.Ap.N. se numără: gen. Virgil Ardelean, col. Olimpian
Ungherea, gen. Gheorghe Carp, gen. Mihail Popescu, col. Florentin Calapod, gen. Mihai Iliescu, Victor
Babiuc, gen. Vasilescu Gheorghe TeodorMircea,
gen. Chelaru, etc.
La servicii secrete îi întâlnim ca masoni pe următorii generali: Ovidiu Soare, Victor Marcu,
Aurel Rogojan, Vasile Iancu, Ioan Rus, Florin Mihalache, Lucian Pahonţu, Şerban Mihăilescu, Gabriel
Homotescu, Dan Tănăsie, Cristian Dumitrescu.
Cei mai mulţi adepţi ai „Masoneriei Kaki” sunt ofiţeri din armată, poliţie şi servicii secrete, unii
provenind din fosta Securitate.
În "Evenimentul zilei" nr. 1466 din 22 aprilie 1997 senatorul Radu Timofte avertizează:
"masoneria are tendinţa să ocupe toate funcţiile importante în Stat din România." Vicepreşedintele
Comisiei de apărare a Senatului Radu Timofte nea
declarat ieri că tendinţa masoneriei din ce în ce mai
vizibilă de a acapara toate funcţiile mai importante în Stat reprezintă un mare pericol pentru România.
"Este de remarcat că atât presedintele Comisiei Senatoriale de Apărare cât si ministrul apărării
Victor Babiuc sunt masoni şi probabil ca sunt mulţi alţii nu doar în ministerul respectiv ci şi în celelalte.
Mie
teamă însă că aceşti asazis
"fraţi" nu urmăresc altceva decât de a pune mâna pe tot ceea ce
înseamnă putere în Stat aşa cum au reuşit în alte ţări. Mie
teamă că vom ajunge întro
zi să fim conduşi
numai de către cei care fac parte din organizaţii şi atunci sa
dus naibii şi identitatea noastră naţională şi
tot ce înseamnă cultura şi tradiţie românească." a
afirmat senatorul Radu Timofte.
Deputatul Vasile Matei spune de asemenea că miniştrii Victor Babiuc şi Adrian Severin sunt
masoni.
"Din punctul meu de vedere cred că nu este firesc şi normal ca dintro
comisie ce controlează
activitatea SRI care este prin excelentă un serviciu secret să facă parte un om care în acelaşi timp
aparţine unei organizaţii masonice internaţionale cu scopuri oculte care intră în contradicţie cu interesele
României. Şi dacă ne gândim bine conform legii Mârzescu, partidul comunist din acea vreme a fost scos
în afara legii exact din cauza apartenenţei la o organizaţie internaţională, Internaţionala comunistă, care
era de esenţă masonică. Deci voi cere sa dea explicatii în legatura cu prezenta lui Corneliu Ruse în
comisia SRI si întro
loja masonica ca si examinarea aspectului referitor la o asemenea posibilitate
conform legii siguranţei naţionale si Constituţiei. Dacă facem paralelă între ceea ce a însemnat
masoneria pentru Italia loja masonică "Propaganda due" şi ce complicaţii politice a avut activitatea lui
30
Ligio Geli putem sa ne gândim ca apartenenţa la masonerie şi implicarea în activitatea politică executivă
în România poate fi extrem de periculoasă." a
declarat deputatul PUNR Vasile Matei.
în
Adevărul din 22 aprilie 1997 liderul Alternativei României Varujan Vosganian declara că
acest partid recomandă oamenilor politici să se abţină să facă parte din lojile masonice. Vosganian
susţine că lojile masonice se orientează spre "zonele strategice" precum Guvernul sau Banca Naţională
şi a relatat că el personal a refuzat să facă parte dintro
lojă masonică atunci când i sa
propus acest
lucru. Senatorul PD Alexandru Nicolae şi deputatul PD Corneliu Ruse au fost înaintaţi în grad de loja
masonică de Rit Scoţian Antic şi Acceptat.
Radu
Chesaru, fondatorul "Vulturului Brâncovenesc afirma: "mam
retras din Partidul
Alianţa Civică datorită orientării sale masonice."
Alexandru
Paleologu, francmason de dinainte de război, om politic a declarat în presă: "De
când mam
apropiat mai mult de Dumnezeu nu mă mai consider francmason."
În
ziarul "Libertatea" din 22.04.1997 se spune "Paul Ghitiu, secretarul general al partidului
Alternativa României a criticat implicarea anumitor parlamentari în masonerie. La sfârsitul săptămânii
trecute, trei parlamentari din comisii strategice de
externe, de aparare şi de control a S.R.I. au urcat în
ierarhia lojii masonice Ritul Scotian Antic şi Acceptat. Liderii A.R. au remarcat o apetenţă a
organizatiilor masonice spre sectoare strategice. Se constată si un asalt asupra membrilor din guvern şi
mai ales asupra angajaţilor B.N.R., indiferent de nivel."
Secretele nu sunt numai persoanele care activează în cardul M.L.N.R. ci şi locaţiile unde aceştia
se întălnesc.
Deşi legea îi obligă, masonii lui Chirovici nu au făcut publice niciodată „punctele de lucru” ale
M.L.N.R., cum ar fi cele situate în Orientul Bucureşti la: Complexul comercial din Spatele magazinului
Unirea; Blocul Gemenii Sitraco de la Unirea; Calea Victoriei 118; Semicerului nr.10; Calea Victoriei
nr.2; Strada Lipscani nr. 3133;
Strada C.A. Rosetti nr.7, sector 1; Bdul. Ion Ionescu de la Brad nr.4;
Calea Victoriei nr.101; Strada Plumbuita nr.58 sector 2; Teatrul Majestic; Teatrul Bulandra; Teatrul
Naţional; Clădirea IRIDEX GRUP din cadrul Centrului de Afaceri Băneasa aflată sub patronajul lui Dan
Voiculescu şi multe altele aflate în curtea R.A.P.P.S.Bucureşti.
In aceste case conspirative (temple) se întâlnesc în secret masoni pentru a pune ţara la cale şi a
trage sforile în plan politic. O astfel de întâlnire a avut loc la începutul lunii februarie întro
locaţie pusă
la dispoziţie de către Dan Voiculescu şi unde, sub auspiciile centrului de putere din M.L.N.R., masonii
au hotărât boicotarea votării Ordonanţei de Urgenţă 134/2005 privind transformarea PNA în DNA.
Dintre cei prezenţi la acea „întâlnire de seară” enumerăm pe cei mai cunoscuţi: Şerban
Mihăilescu, Dan Mircea Popescu, Mihail Popescu, Verestoy Attila, Ioan Basgan, Dan Voiculescu,
Eugen Ovidiu Chirovici, Ioan Codruţ Sereş, Irinel Popescu. Urmarea o cunoaştem cu toţii.
Prin imixtiuni ale masoneriei în sfera politicului, în ziua de 09.02.2006, aleşii neamului din
cadrul Coaliţiei guvernamentale au lipsit de la vot, sau
abţinut ori au refuzat săşi
exprime opţiunea,
deşi au participat la lucrări. Votul negativ al senatorilor la ordonanţa în cauză venea în momentul în care
DNA ancheta vârfuri ale clasei politice, suspectate de implicare în acţiuni de corupţie.
Rechinii şi crocodilii din marea corupţie –caracterizaţi în acest fel de ambasadorul Marii Britanii
la Bucureşti, Quinton Quayle şi baroneasa Emma Nicholsonau
jubilat împreună cu întreaga frăţie
bolşevică.
A fost ziua lor, motiv pentru care votul Senatului a fost catalogat de Ambasada S.U.A. la
Bucureşti drept îngrijorător.
Încă o victorie a masoneriei roşii, de tip bolşevic împotriva masoneriei occidentale. Şi cazurile de
imixtiune de acest gen pot continua.
31
Masonii filoruşi prezentaţi în filele acestui raport reprezintă numai două pagini (cu adrese şi alte
date de identificare) dintrun
opis de 123 de pagini înregistrat în arhivele serviciilor secrete româneşti.
Toate aceste persoane sunt suspectate de trafic de influenţă şi trădare naţională. Apropierea de
Rusia nu reprezintă nimic altceva decât o capcană antiUE
născută în laboratoarele secrete ale
Kremlinului.
Şi acum, la început de an 2007, să coborâm la rădăcina lucrurilor din masoneria bolşevică: România
de azi conţine o societate nesimţitoare. Dacă nu furi tu, o să fure celălalt; trebuie profitat de ziua de azi;
suferinţa şi moartea nu contează, decât dacă ne ating direct; după noi poate să vină şi potopul. Iată „principii
sănătoase” care sunt răspândite de masoni pretutindeni în România, nu numai printre oamenii noştri politici.
Din larga minoritate nesimţitoare aparţinând M.L.N.R. se recrutează mulţi politicieni şi se vor
recruta în continuare, cu orice lege electorală îi vom alege.
Nu clasa politică trebuie , în primul rând reformată, ci societatea bolşevică masonică din care răsar
politicienii români.
Marile instituţii civile şi ale statului care ar putea să participe la această reformă, prin educaţie,
nuşi
fac datoria. Cuvântul dat şi onoarea sunt noţiuni desuete, iar pronunţarea lor provoacă surâsuri.
Sfidând un popor întreg, frăţiile bolşevice se lăfăie pe ecranele televizoarelor. Bogdan Olteanu şi
Victor Ponta mai au puţin şi se ţin de mână ca două adolscente. Răzvan Dumitrescu, ca mason care se
respectă, nu apare niciodată fără un parlamentar conservator distribuit din oficiu.
Serban Nicolae, căruia i sa
distribuit rolul de a duce gunoiul P.S.D. de când Eugen Nicolicea,
cel care a făcut praf Agenţia de Integritate, a ajuns vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, circulă neîngrădit
pe la talkshowuri
cu Theodor Meleşcanu, acest curier al diplomaţiei socialiste căruia spionul Liviu Turcu
afirma că îi semna ordinele de deplasare(misiune) în străinătate.
Dorin Marian, responsabil cu securitatea în timpul fostului preşedinte al României, Emil
Constantinescu, e arătat în ziar făcând cumpărături la un bazar în compania lui Omar Hayssam şi a
masonului Dinu Patriciu, al cărui angajat a şi fost.
Mugur Ciuvică, din acelaşi cabinet Constantinescu recunoaşte public la televiziune că fundaţia
lui a primit donaţii de la Dan Voiculescu, alias agentul „Felix”.
Cât despre Dan Voiculescu, şef al unicului partid masonic din România şi autorul memorabilelor
volume albastre pe care secretara lui Olli Rehn îşi ţine scrumiera şi care nu a reuşit încă să ia Premiul Nobel
pentru cea mai spectaculoasă transformare economică de la socialism la capitalism în beneficiul propriu, el
este pe culmile gloriei în aceste zile tumultoase ale începutului de an 2007.
Renate Weber devine dintro
dată succesoarea favorită a Monicăi Macovei pentru nimeni altul
decât Sergiu Andon, fost ziarist la Scânteia, îndepărtat de la conducerea Societăţii Ziariştilor din România
pentru o afacere de corupţie şi autor principal al moţiunii antiMacovei,
dar şi pentru unii masoni bolşevici
sensibili la drepturile petrolului.
Iar P.S.D.ul
sa
reinventat ca forţă oligarhică, dispusă să bată palma cu celelalte formaţiuni
rapace şi mânate de animozităţi P.C. şi P.R.M. întru constituirea unui bloc reacţionar solid, care luptă pe
toate fronturile să salveze comunismul din România, de la certa sa prăbuşire.
Recenta criză politică (ian.aprilie
2007) iniţiată de forţele masonice bolşevice ostile României şi
cetăţenilor săi, a polarizat – dezvăluind astfel întreaga reţea de conexiuni precum şi miza acesteia – banii şi
puterea, patronată transpartinic şi extinsă, aparent până în depărtatele colţuri ale societăţii civile aflate sub
„protecţia” M.L.N.R.ului
condus cu dibăcie de Eugen Ovidiu Chirovici.
Şi că tot veni vorba despre Chirovici, vom aduce în discuţie un alt caz interesant legat de „arhivarul
de taină” al Marelui Maestru, şi anume masonul de grad 33° Cătălin Arbore, membru al Marelui Consiliu al
M.L.N.R. unde deţine funcţia de Mare Maestru de Ceremonii.
Născut pe 21 august 1958 la Cluj, Cătălin Arbore va deveni angajat al Operei Naţionale începând cu
anul 1990, ocupând funcţia de scenograf.
După demiterea conducerii Operei Române de către Mona Muscă ministrul culturii din acea vreme,
în funcţia de director interimar va fi instalat cu mare pompă nimeni altul decât Cătălin Arbore.
32
Bineînţeles că de toate aceste maşinaţiuni sa
ocupat protectorul său din umbră şi şef pe linie
masonică, Supremul Mare Comandor Costel Iancu, şi el un fost angajat al Operei Române în timpul
guvernării comuniste.
Şi acum începe spectacolul.
Opera Română deţine o arhivă secretă, care nu a fost deschisă niciodată în ultimii 17 ani, iar
masoneria bolşevică este extrem de interesată de conţinutul ei.
Separate de restul arhivei "oficiale", documentele se află în trei fişete care păstrează încă sigiliul pus,
se pare, chiar în 1990, de către securistul însărcinat cu supravegherea Operei. Existenţa arhivei a fost
descoperită întâmplător, în noiembrie, şi se bănuieşte că ar conţine dosarele de securitate ale foştilor angajaţi
ai Operei.
Mircea Popovici, regizor şi cercetător acreditat la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii (CNSAS), a cerut pe 12 noiembrie accesul la arhiva Operei pentru a recupera dosarul de angajare
al tatălui său, angajat al instituţiei între 1946 şi 1956.
Mircea Popovici senior a stat, între 1957 şi 1961, în temniţele comuniste de la Gherla şi Salcia pe
motiv de "agitaţie publică". În arhiva "oficială" nu se afla însă niciun act din dosarul de angajare.
"În discuţia cu şefa arhivei de la Operă, acesteia ia
scăpat faptul că ar mai exista o arhivă secretă,
sigilată în anii ‘90 de securistul instituţiei. Au urmat aproape trei ore de tergiversări, în care nu mi sa
permis
accesul la arhivă. În cele din urmă, am chemat poliţia şi am intrat. Era o încăpere undeva la capătul unui hol,
închisă cu o uşă metalică. Am văzut trei fişete metalice, sigilate cu bandă. Nu cred ca au fost deschise din ‘90
şi până acum", a declarat Mircea Popovici.
Existenţa dosarelor este confirmată de Petre Codreanu, fost director al Operei între 19751982
şi
19901991.
"Dosarele conţineau diverse acte, caracterizări ale şefilor şi "referinţe" ale colegilor şi vecinilor.
Multe dintre ele erau turnătorii din invidie, altele erau delaţiuni de joasă speţă, care spuneau "cutare
se îmbăta, cutare joacă poker", a declarat Codreanu, în prezent consultant artistic al Filarmonicii "George
Enescu".
În urma cererilor repetate ale lui Mircea Popovici, conducerea Operei a decis, să anunţe CNSAS de
existenţa arhivei. "Cred că e vorba de documente secrete cu care Opera nu a ştiut ce să facă după ‘90, sa
mai
întâmplat şi la alte instituţii. Vom desemna pe cineva care să le cerceteze şi să le ridice, dacă e vorba de
dosare care privesc CNSASul.
Nu ştiu cine a avut până acum acces la ele, însă ar fi interesant de aflat", a
spus Ladislau Csendes, vicepreşedintele Colegiului CNSAS.
Întrebat de ce dosarele au fost ţinute ascunse 17 ani, directorul Operei Române, Cătălin Arbore, a
refuzat cu obstinaţie să comenteze. "Eu nu agreez secretomania asta.”
Domnul Arbore avea obligaţia să anunţe fie CNSAS, dacă dosarele sunt de securitate, fie alte
instituţii, dacă sunt alte documente, care ţin de partea artistică", a explicat ministrul culturii şi cultelor, Adrian
Iorgulescu.
Acesta este un caz tipic de imixtiune a masoneriei în problemele statului român. După cum sa
observat în acest material, masonii bolşevici cu influenţă sunt aceiaşi oameni de afaceri pe care îi găsim la
putere continuu prin influenţa pe care au dobândito
asupra ignoranţilor politici aflaţi la vârful puterii.
În mod frecvent, masoneria a influenţat apariţia unor legi sau ordonanţe prin care anumite grupuri de
interese bolşevice să fie scutite sau amânate de la plata obligaţiunilor către stat.
Conducerea M.L.N.R. se face vinovată şi de transmiterea unor informaţii vitale de interes public în
mod preferenţial, respectiv către protejaţii din imediata apropiere a oamenilor lui E.O.Chirovici, care în
calitate de şef absolut la I.M.M.uri
a profitat din plinde funcţia deţinută.
Dan Voiculescu a coordonat cu sprijinul masoneriei înfiinţarea unor coaliţii transpartinice care prin
intermediul massmediei
să poată obţină controlul asupra serviciilor secrete şi justiţiei române, pentru a reuşi
o lovitură de palat cu scopul de „îngropa” definitiv dosarele carei
încriminează şi a asigura astfel protecţia
tuturor grupurilor de interese carei
sprijină în acţiunea lor mârşavă.
33
În situaţia dată, cetăţenii descumpăniţi ai României nu sunt altceva decât spectatori involuntari ai
unui jaf naţional petrecut chiar sub ochii lor, în numele unei democraţii Kominterniste şi al unui ideal
masonic de tip revoluţionar.
13. IMPLICAREA MASONERIEI BOLŞEVICE IN SCANDALUL
BĂNCILOR DACIA FELIX ŞI CREDIT BANK
Un document exploziv dezvăluie implicarea unor vârfuri ale masonilor în destabilizarea
sistemului bancar. Directorul SRI şi procurorul general au investigat efectele acţiunii lojilor masonice în
bănci. Dacia Felix şi Credit Bank au fost aduse deliberat în prag de faliment prin plasamente dubioase.
Vinovaţii au rămas nepedepsiţi.
Subsemnatul Gileru Mircea, născut la data de 3 ianuarie 1959 în loc. Valea Drăganului, jud. Cluj, cu
domiciliul natal în loc. ClujNapoca,
Str. Oltului nr. 32, apt. de profesie economist, membru al
Atelierului nr. 6 "Simion Bărnutiu", as dori să aduc la cunoştinţă următoarele:
în
perioada 19931995
am avut funcţia de vicepreşedinte al BDF. În această calitate, în decembrie
1994 mam
opus în cadrul Comitetului de plasament cu Diskont und Effecten Zurich sucursala Bucureşti
reprezentată
prin Dragoş Stănescu şi Nicu Pop (frate în cadrul unui atelier din Bucureşti). În aprilie
1995, am fost contactat de Dragoş Stănescu, care mia
trimis dorinţa dlui
Costel Iancu de a ne întâlni.
După ce am obţinut acordul dlui
Birt pentru această întâlnire, am acceptat întâlnindumă
cu Costel
Iancu în Bucureşti mam
întâlnit cu dl Dragoş Stănescu la magazinul Muzica de pe Calea Victoriei,
care ma
dus la dl Costel Iancu. La această întâlnire sa
discutat, printre altele, şi necesitatea ajutorului
pe care noi trebuie să nil
acordăm reciproc, aşa cum prevede jurământul, şi că săl
ajut pe dl Dragoş
Stănescu în semnarea unui contract dintre BDF şi Diskont. La câteva zile după această întâlnire (la
18.04.’95) dl Dragoş Stănescu a venit la Cluj cu un contract 18.05.1995 între părţile menţionate mai sus,
contract prin care BDF face un plasament financiar de 12 miliarde lei la Diskont und Effecten Zurich
Bucureşti, contract semnat de mine (Gileru Mircea) din partea BDF şi de Dragoş Stănescu din
partea
Diskont. Durata contractului era de 30 de zile. În data de 12 mai 1995 eu am plecat prin transfer din
BDF, nemaiavând posibilitatea să urmăresc finalizarea contractului. La semnarea acestui contract dl
Stănescu ma
asigurat că:
se
încadrează în contractul de plasament de 476 miliarde de lei dintre BDF si Diskont în care la
capitolul 2 se prevede (mia
arătat contractul) că "contractul se poate reînnoi fie pentru aceeaşi sumă, fie
parţial, fie pe întreaga perioadă, fie pe fracţiuni de perioadă";
nu
va fi nici un fel de problemă cu rambursarea lui.
În luna iunie 1998, am fost chemat la IGP Sectia Cercetări Penale Bucuresti, fiind acuzat de "abuz în
34
serviciu contra intereselor personale" art.
246 CP pentru semnarea acestui contract.
Eu nu am semnat acest contract de 12 miliarde, deşi mă opusesem semnării contractului de 476 miliarde,
bazândumă
atât pe discuţia avută cu dl Costel Iancu referitoare la necesitatea unui sprijin reciproc între
noi, cât şi pe asigurările date de Dragoş Stănescu că acest contract de plasament financiar va fi un
contract fără probleme, care are menirea să acopere doar un gol parţial de mijloace circulante ale
Diskontului pentru 30 de zile.
Nerestituind suma, dl Dragoş Stănescu nea
pus în situaţia neplăcută de a fi judecat (acuzat) de
incorectitudine (abuz în serviciu), cu atât mai mult cu cât suma plasată de BDF la Diskont a fost virată
(plasată) mai departe de dl Dragoş Stănescu unei firme a dlui Sever Muresan (East European Trading),
lucru despre care eu nu am fost informat.
Gileru Mircea 28
iulie 1998 ClujNapoca
Scrisoarea lui Mircea Gileru, fost vicepresedinte la Dacia Felix, pe care o publicăm integral, arată fără
putinţă de tăgadă un întreg sistem relaţional între masoni, care îşi folosesc funcţiile pentru a manevra
sume uriaşe de bani. Creşterea sau falimentul unor bănci româneşti poate fi pus în strânsă legătură cu
interesele oculte ale lojilor.
Un plasament de 476 de miliarde de lei la
nivelul anului 1995 este
o operaţie financiară de mari
proporţii. Personajele implicate în adaosul de 12 miliarde la acest plasament Gileru,
Stănescu, Iancu sunt,
potrivit semnatarului scrisorii, unite prin jurământul masonic.
Surpriza nu vine de la Costel Iancu şef
recunoscut în cadrul masoneriei şi
nici de la Gileru. Ea vine de
la Dragoş Stănescu.
Dragoş Stănescu a apărut în primii ani ai deceniului ‘90 în apropierea lui Mugur Isărescu.
Apariţiile publice tot mai dese alături de guvernatorul Băncii Naţionale iau
conferit lui Dragoş Stănescu
un statut special în cadrul sistemului bancar. Urcat până la funcţia de economistşef
al BNR, Dragoş
Stănescu, legat se pare şi printro
prietenie strânsă de familie cu Mugur Isărescu, devenise un veritabil
guru. Nu era o problemă de dezbătut fără să i se ceară părerea lui Dragoş Stănescu. Devenit Cavaler de
Malta, întro
fastuoasă ceremonie, Stănescu a avut astfel deschise uşile şi în străinătate pe baza acestui
titlu despre care se spune că se acordă ca un certificat de garanţie din partea lojilor masonice.
Naşul de căsătorie a lui Dragoş Stănescu este Vlad Soare, cel care a ocupat funcţia de viceguvernator al
BNR şi presedinte al BANCOREX.
Dragoş Stănescu apărea des în public alături de Dan Pascariu, fost preşedinte la BANCOREX, actual
conducător al Credit Anstalt, şi Daniel Dăianu pe
atunci în echipa lui Mugur Isărescu de la BNR.
După alegerile din 1996, Dragoş Stănescu este numit în funcţia de consilier al presedintelui Emil
Constantinescu. Prezenţa la Cotroceni a fost de scurtă durată, el fiind demis după doar câteva zile de la
numire. Implicarea lui în dosarul Dacia Felix cercetat
în acea perioadă de Poliţie (şi atestată de
scrisoare lui Gileru) a fost, se pare, cauza demiterii.
O altă informaţie neoficială care a circulat în acea vreme ar explica demiterea lui Dragoş
Stănescu de la Cotroceni şi din alte motive.
Virgil Măgureanu lar
fi informat pe proaspătul preşedinte Constantinescu despre apartenenţa
35
proaspătului consilier la loja masonică din sistemul lui Costel Iancu. De asemenea, directorul Serviciului
Român de Informaţii iar
fi prezentat şefului statului o situaţie a penetrării masonilor în structurile de
putere ale României. De aceea Emil Constantinescu sa
debarasat rapid de Dragoş Stănescu. Întrebările
ziariştilor legate de motivul demiterii la scurt timp după numire a ţărănistului consilier au rămas fără
răspuns.
După episodul Cotroceni, Dragoş Stănescu a dispărut practic din zona publică. Există multe voci care
spun că între Dragoş Constantinescu şi Dragoş Stănescu ar fi o strânsă prietenie, bancherul fiind foarte
util pentru sfaturile care le putea da fiului presedintelui în privinţa afacerilor.
Sever Mureşan, unul dintre marii perdanţi ai prăbuşirii Băncii Dacia Felix, a scris o carte
autobiografică, în care prezintă versiunea proprie a crahului care a dus BDF până în apropierea
lichidării. "Adevărul şi numai Adevărul despre Sever Mureşan" trebuie citită pentru a întelege ceea ce sa
petrecut în banca socotită de mare succes. Mureşan este de părere că o lojă masonică a fost implicată
în acest caz. Iată fragmente din capitolul "Implicarea lojii masonice italiene Propaganda 2 în cazul
Băncii Dacia Felix".
"Încurajarea şi exploatarea erorilor Băncii Dacia Felix a fost un proces concertat şi condus profesionist.
El a fost accelerat o dată cu apariţia în Banca Dacia Felix a italianului de origine română Ion Ilie Mania,
condamnat în 1979 la un an de închisoare pentru fals şi uz de fals, urmărit de Guardia di Finanza
Italiana, suspectat de legături cu Securitatea anilor ‘80, aflat în contact cu masoneria italiană ale
cărei
legături cu fosta Securitate românească sunt cunoscute şi confirmate.
Confirmarea legăturilor lui Mania cu masoneria italiană este însăşi alegerea, la Geneva, a avocatului
Charles Poncet pentru aşazisa
«apărare a intereselor» Băncii Dacia Felix contra (!) lui Sever Mureşan.
Charles Poncet este el însuşi condamnat pentru complicitate la fals în afacerea Băncii italiene
Ambrosiano (cunoscută pentru finanţarea masoneriei).
Conexiunile lui Poncet cu Licio Gelli, şeful lojii masonice Propaganda Due «P2», au fost deja
confirmate: Charles Poncet, actualul avocat al BDF, a fost condamnat la doi ani închisoare pentru
infracţiunile de a fi comandat şi ajutat unui expertcontabil
din Jersey (paradis fiscal) întocmirea unor
documente false necesare pentru acoperirea unei tranzacţii inexistente de 10 milioane USD, primiţi de
colaboratorul lui Poncet de la Licio GELLI pe un cont elveţian.
Pe de altă parte, Charles Poncet are legături strânse cu Laurent KasperAnsermet,
judecătorul de
instrucţie care se ocupă, la Geneva, de cazul Dacia Felix: de exemplu, el a fost consilierul acestuia întro
afacere legată de alt faliment celebru Noga
Hilton. În această afacere, împotriva lui Laurent KasperAnsermet
este începută o procedură de ridicare a imunităţii de magistrat, întrucât a avalizat o tentativă
de extorcare de fonduri (2 milioane franci elveţieni) de la partea acuzată, prin intermediul expertului
contabil însărcinat cu expertiza cazului.
Apoi, aceeaşi Bancă Ambrosiano a fost cea care pare să fi susţinut financiar mişcarea, vizând crearea
unei loji transilvănene separate de miscarea masonică românească (Cluj, martie 1997 Andre
Szekvary).
În al treilea rând, elemente ale mişcării masonice P2 par să fie infiltrate şi în activitatea Băncii Agricole.
Recent, însusi Procurorul General al României, Sorin Moisescu, a identificat penetrarea unor sectoare
importante ale economiei româneşti cu elemente ale lojii P2 conduse de Licio Gelli"...
..."Implicarea masoneriei în traiectoria BDF nu este întâmplătoare, având în vedere confluenţa
36
intereselor acesteia cu mişcarea monopolară. Apetitul acestei grupări pentru bănci se manifestă, după
indiciile pe care le deţinem până acum, după acelaşi mecanism: falimentarea băncii, aparent prin
instaurarea unui conflict intern, apoi recuperarea acesteia. Mecanismul a fost aplicat cu succes în cazul
Băncii Ambrosiano (1991), al unor bănci din Bulgaria şi, actualmente, actionează asupra BDF."
CREDIT BANK a provocat primul scandal de proporţii în lumea bancară din România. La
înfiinţare, toată lumea a sperat că noua instituţie bancară apărută pe firmament va fi una respectabilă. În
scurt timp de la apariţie, CREDIT BANK a atras o serie întreagă de deponenţi. Banii au început să se
mişte sub „comanda” preşedintelui Marcel Ivan.
Persoane cu nume de rezonanţă în afacerile autohtone şiau
pus gajuri pentru credite. În tot atât
de scurt timp, au început marile manevre. Debitorii sau
înmulţit în numele „frăţiilor” de tot soiul, parte
din ei făcânduşi
în scurt timp adevărate imperii.
La începutul anului 1994, preşedintele Credit Bank este contactat la sediul băncii de un grup de
oameni de afaceri, care a propus o deplasare în Elveţia. Din grup făcea parte şi un expert pe nume
Cocheci, ca reprezentant personal al lui Florin Gerogescu, ministrul finanţelor şi un anume nobil
Francisc Von Dokolan (de familie din Reşiţa), cu pasaport de serviciu emis de autorităţile române.
Acest „grup de interese” era condus din umbră de către Guvernatorul B.N.R., Mugur Isărescu şi
amicul acestuia, Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoţian Antic
şi Acceptat din România, respectiv fratele mason Costel Iancu.
Interesul major al acestor „masoni de carton” era ca Credit Bank să fie transformată întro
„bancă de casă”. La scurt timp după epuizarea episodului cu Elveţia, Preşedintele Credit Bank va pleca
în luna octombrie 1994 întro
deplasare în Portugalia. Acolo au fost dezbătute diverse aspecte, dar
principalele probleme constau în atragerea băncii Credit Bank cu contribuţii pentru menţinerea puterii
PDSR şi pentru finanţările unor societăţi aparţinând unor grupuri masonice.
Preşedintele Credit Bank nu a fost de acord cu asemenea practici şi a refuzat oferta. Peste puţin
timp, Mugur Isărescu îl va folosi emisar pe Costel Iancu, care se va prezenta la Preşedintele băncii,
propunând următoarele:
1) Emiterea de către Credit Bank a două bilete la ordin în valoare de 100milioane USD.
2) Scontarea acestora urma să se facă la o bancă în Italia de către Costel Iancu, la nivel de 50%.
Pentru acest sistem propus de Costel Iancu, Credit Bank încasa 50milioane USD, iar la scadenţă
–după un an de la emitere şi scontare, datoria urma să fie de 100milioane USD. Astfel, pierderea la
bancă era de 50milioane USD, iar căştigurile personale erau de 15milioane USD.
În urma întrevederii, Costel Iancu a ţinut să precizeze că Mugur Isărescu va fi cel care va ocupa
funcţia de primministru
al ţării în perioada imediat următoare şi că este nevoie de fonduri în acest sens.
Preşedintele băncii va refuza oferta lui Costel Iancu, ceea ce va duce inevitabil la izbucnirea unui
conflict de proporţii.
Banca sa
„scindat” moral şi sentimental în două grupuri de influenţă. Deo
parte se afla Marcel
Ivan şi susţinătorii lui, de partea cealaltă, vicepreşedintele Steriu Popescu şi admiratorii săi.
Scandalul a izbucnit în presă, a fost preluat de televiziuni şi au urmat, fireşte, unele arestări.
După un an de cercetări, Marcel Ivan a fost trimis după gratii. Au mai urmat şi alţii, iar guvernatorul
B.N.R., Mugur Isărescu, va deveni, conform „profeţiei” lui Costel Iancu, primministru
al României.
Timpul a trecut, însă, şi pare a şterge urmele unui asemenea seism. Chiar şi cele ale primei morţi,
la fel de suspectă ca cea a lui Emil Cioflan. În plină stare de „convulsii”, fratele unuia dintre acţionarii
de „beton” ai Credit Bank decedează. Este vorba de israelianul Iosef Blunn, care este găsit mort întrun
apartament vizavi de Hotelul Intercontinental. Avea doar 40 de ani. Sa
spus că acesta ar fi trecut pe
lumea cealaltă în urma unei crize de astm. Este un capitol interesant, pentru că Iosef Blun avea procură
de la fratele său Peter Blunn care era acţionar şi membru în Consiliul de Administraţie al băncii, pentru
al
reprezenta la Adunarea Generală a Acţionarilor Credit Bank.
37
Partea israeliană, reprezentată de Peter Blunn, a fost implicată în scandal prin dubiosul capital
vărsat la Credit Bank în valoare de 11milioane USD.
Al doilea mort suspect în acest caz a fost vicepreşedintele băncii Steriu Popescu, care deşi avea
interdicţie de a trece graniţele României, va părăsi totuşi ţara cu complicitatea autorităţilor tocmai în
momentul când poliţiştii de la IGP lucrau de mama focului la dosarul lui. Ulterior se va „îmbolnăvi” de
deces.
Ajungem la a treia moarte cu caracter „neconvenţional”: Emil Cioflan. Un profesionist a cărui
apartenenţă la masonerie este deja notorie încercul prietenilor lui şi a apropiaţilor din bancă. Era un
veritabil cunoscător al speculaţiilor financiare şi un expert de primă talie. Mulţi dintre discipolii săi
lucrează încă la B.N.R. şi Ministerul Finanţelor. Făcând investigaţii mai adânci, în ape tulburi, se
constată că prăbuşirea băncii Credit Bank a fost rezultatul în timp a unui scenariu dirijat din umbră de
către Mugur Isărescu şi apropiatul său din masonerie, Costel Iancu.
Interesante sunt similitudinile acestui caz românesc cu un alt dosar, italian de această dată, care a
fost deschis odată cu constatarea asasinării fostului preşedinte al Băncii Ambrosiano, pe nume Roberto
Calvi şi masonul Licio Gelli, cel care conducea renumita lojă masonică Propaganda Due(P2).
După mai bine de 20 de ani de la moartea sa, în iulie 2003, justiţia italiană a ajuns la concluzia că
Roberto Calvi nu sa
sinucis, ci a fost victima unui asasinat.
Bancherul a fost găsit spânzurat sub un pod londonez pe 18 iunie 1982 conform unui ritual
masonic, având buzunarele pline de pietricele şi bucăţi de cărămidă, un paşaport fals şi aproximativ
15000USD în diferite valute.
Cu o zi înainte ca trupul bancherului să fie găsit, secretara acestuia, Teresa Corrocher sa
sinucis
la Milano, „aruncanduse”
de la etajul al patrulea al sediul băncii, din biroul pe care îl ocupase până de
curând şeful său.
În ambele cazuri observam acelaşi lucru. Actorii principali nu părăsesc scena, ci numai
secundarii şi dublurile, care de cele mai multe ori se transformă în victime colaterale.
14. INTERNAŢIONALA ORTODOXĂ –ULTIMA CREAŢIE A
MASONERIEI BOLŞEVICE
Există o tradiţie politică şi intelectuală care a încercat să suprapună până la identităţile
panslavismului şi ortodoxia cu interesele imperiale ale Rusiei.
Între 21 şi 22 septembrie 2006, la Moscova a avut loc o întâlnire a unui grup de partide politice
din ţări ortodoxe, pe tema „Popoarele ortodoxe în sistemul ordinii mondiale”.
Acţiunea prefigurează şi o posibilă creaţie a laboratoarelor specializate ruseşti, cu implicaţii
provocatoare majore: o „internaţională” a ortodoxiei. Lovitura politică ar putea conferii Rusiei o
revigorare a spaţiului de influenţă slav exsovietic
şi totodată, o contralovitură la mişcările conservatoare
procatolice
din Europa occidentală, cum ar fi Partidul Popular European.
Nu este exclus ca, începând cu anul 2008, dacă masoneria bolşevică obedientă Kremlinului va
implementa şi dezvolta acest proiect, „Internaţionala Ortodoxă” să fie reprezentată în Parlamentul
European prin intermedul Greciei, Bulgariei şi României, ţări majoritar ortodoxe.
Dezvoltarea lansată la Moscova cu privire la necesitatea creării unei „Internaţionale” pentru
apărarea civilizaţiei ortodoxe, merită analizată profund.
Dea
lungul istoriei, pentru noi, românii, priviţi ca o simplă haltă pentru că suntem aşezaţi în
drumul spre Constantinopol, apropierea de Moscova nu afost benefică. Rezultatul? Cele 13 invazii
38
ruseşti în urma cărora Rusia a devenit „duşmanul nostru natural”, după cum a denumito
celebrul om
politic Tache Ionescu.
Apropierea de Rusia în actualele premise geopolitice
nu reprezintă nimic altceva decât o
capcană antiUE
născută în laboratoarele secrete ale Kremlinului,
„Internaţionala Ortodoxă” nu este doar o replică la Axa BucureştiLondraWashington.
În afară
de o încercare de renaştere a relaţiilor bilaterale cu gigantul urs rusesc, ea este şi o provocare religioasă,
bine orchestrată de masoneria bolşevică, care a reuşit în ultimii 10 ani să penetreze factorii de decizie
din sânul Bisericii Ortodoxe Române.
În ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viaţa politicospirituală
românească: o apropiere
invidioasă, dar tenace, deşi aparent fără demers programatic, a unor personalităţi din clerul înalt din
Biserica Ortodoxă Română, de segmente declarate masonice, în speţă, de Marea Lojă Naţională din
România, condusă de Eugen Ovidiu Chirovici.
Este vorba de Episcopi şi Mitropoliţi, membri ai Sfântului Sinod, dar şi de reprezentanţi ai
clericului mijlociu. Ca personalităţi clericale invocate insistent în ultimii ani şi din a căror agendă,
relaţiile cu masoneria roşie au devenit un loc comun, îi cităm pe: IPS Teofan –fost Sinaitul, azi
Mitropolit al Olteniei (Loja Armonia, Craiova); IPS Ambrozie Sinaitul vicar patriarhal (Loja Armonia,
Craiova); IPS Teodorie Tomitanul (fost Snagoveanul), în trecut Episcop vicar la Mitropolia Bucureştilor
(Loja Ovidiusn, Constanţa), IPS Sofronie, Drincec, Episcop de Gyula (în relaţie cu Loji maghiare).
IPS Teofan Tomitanul (fost Snagoveanul) a ajuns strategic în Dobrogea cu sprijin clar PSD, în
contextul în care, inluenţa Marelui Maestru al M.L.N.R., Eugen Ovidiu Chirovici, a fost folosită ca
Arhiescopia Tomisului să fie ridicată la rang de Mitropolie.
Manevra avea un dublu scop: trebuia să aducă masiv voturi pentru PSD şi, pe de altă parte, să
creeze şansa unei contracandidaturi
la funcţia de Patriarh, celei tradiţionale, a Moldovei. Cu alte
cuvinte, să schimbe cutuma alegerii şefului Autocefaliei române. Rezultatul alegerilor din toamna lui
2004 a dat peste cap aceste planuri.
Arhiepiscopia Tomisului ne va rezerva şi alte surprize publicistice cu dezvăluiri financiare
şi...amoroase.
Dacă despre cele financiare publicul cititor are cunoştiinţă, mai puţini sunt cei care au habar de
moravurile homosexuale ale IPS Teofan Tomitanul, fost Snagoveanul, acesta făcând parte dintrun
club
select al homosexualilor cu bani, organizat sub formă de castă, şi condus din umbră către Adrian Năstase
şi Miron Mitrea. Acest adevăr a ieşit la iveală odată cu scandalul izbucnit la vârful PSD în urma
declaraţiilor făcute de către Senatorul Antonie Iorgovan în cursul lunii martie 2006, prin care acesta îi
atacă virulent pe cei care fac parte din „gaşca lui Adrian Năstase”, gaşcă al cărei „criteriu de apartenenţă
este homosexualitatea, masoneria şi infracţionalitatea”.
În cazul în care Adrian Năstase ajungea la Preşedintele României, se trăgeau toate sforile politice
pentru ca membrul clubului lor de gay, IPS Teofan Tomitanul, să devină următorul Patriarh al României.
Singurul care iar
fi stat în calea accederii la putere al lui IPS Teofan Tomitanul, era IPS Daniel,
Mitropolit al Moldovei, care conform tradiţiei ar urma să fie Patriarh. Sa
conspirat până acolo, încât
dacă presiunile politice exercitate de către Adrian Năstase, B.O.R. nu ar fi schimbat cutuma alegerii
şefului Antocefaliei române, atunci sar
fi trecut la Planul B. Acest Plan B pregătea asasinarea prin
otrăvire lentă (în mâncare) a IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei de către o grupare masonică din Iaşi
aflată mai tot timpul în apropierea acestuia şi care poza în creştini elavioşi(vezi cazul procurorului
Luminiţa Şega).
IPS Vicenţiu Ploieşteanul, cunoscut fiind prin manifestările sale antimasonice, a intrat în posesia
înformaţiilor legate de această conspiraţie dîn sânul B.O.R. şi a aduso
imediat la cunoştiinţa
Patriarhului Teoctist, iniţiind procedurile ecleziastice de rigoare, pentru a bloca astfel planurile
masoneriei de aşi
instala propriul Patriarh.
39
Chiar dacă iniţial planurile au fost stopate, IPS Tomiţeanul, şia
continuat nestingherit activităţile
oculte, construinduşi
propriul sistem relaţional în jurul a două centre de putere, unul masonic şi celălalt
bisericesc.
Primul centru de putere este situat în interiorul M.L.N.R. şi a fost construit de către IPS
Tomiteanul cu sprijinul direct al fraţilor masoni înregimentaţi în lojile Phoenix, Poarta Stelelor,
I.H.Rădulescu, România Modernă şi SF. Andrei.
Dintre aceşti fraţi masoni manipulatori îi enumerăm pe cei mai „evlavioşi” şi anume: Preot
Viorel Stelian Popa; Preot Emil Nedelea Cărămizan; Arhim. Visarion Marinescu; Preot Ionel Marcu;
Preot Varsenufie(nepotul lui I.Talpeş) –Vicar la Episcopia Bucureştilor şi Preot Nicodim de la Crasna
(Mănăstirea din Prahova).
Contactele cu „vârfurile” masoneriei ale excelenţei sale I.P.S. Tomiteanul, sunt mijlocite de
către venerabilul lojii masonice Sf.Andrei din Bucureşti, respectiv notarul public Vişu Corneliu, fost
ofiţer de securitate în cadrul Direcţiei I –Serviciul Culte religioase.
Vişu Corneliu primise ordinul de recrutare în calitate de informator al cetăţeanului Teodosie
Petrescu (actual IPS Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului) în anul 1987 de la şeful său direct, ofiţerul
superior de securitate, Vasile Căciulă, care după anul 1989 a ales săşi
schimbe numele şi profesia, din
securist devenind avocat. În ceea ce priveşte profesia, Vişu Corneliu a urmat acelaşi plan, devenind
peste noapte notar public.
Acest personaj controversat în lumea maonică, care în timpul regimului comunist avea în „lucru”
dosarul de informator al IPS Tomiteanul, a reuşit cu ajutorul preoţilor ortodocşi din sânul masoneriei să
pună bazele unei noi biserici simbolice templiere, interdominaţionale, care fabrică preoţi pe bandă
rulantă.
Locaţia acestui nou cult religios intitulat „Biserica Interdenominaţională Templieră” se află în
incinta Mănăstirii Plumbuita din Bucureşti, unde fraţii masoni se întâlnesc în secret pentru aşi
săvârşi
ritualurile păgâne.
Având în vedere planurile de expansiune ale acestei noi secte, masonii au numit în fruntea
acestei pseudobiserici
un episcop de România, în persoana lui Silviu Dopan, de profesie inginer
constructor şi fost venerabil al lojii masonice „Poarta Stelelor” din Bucureşti.
Celălalt centru de putere la care făceau referire este coordonat direct de la Kremlin, prin
intermediul Mitropoliei Moldovei, obedientă Patriarhiei Rusiei. Această organizaţie ocultă ortodoxă rusă
este condusă de către mitropolitul (colonel KGB) al Moldovei, Vladimir; episcopul(colonel KGB)
Victor Ovcinicov şi episcopul Petru Mustaţă.
Organizaţia naţională a reuşit să construiască pe teritoriul României o reţea vastă de colaboratori
în sânul B.O.R., o frăţie neobolşevică
în adevăratul sens al cuvântului, care are ca principal scop
distrugerea punţilor de legătură construite între Vatican şi Patriarhia Română.
Aceşti preoţimasoni,
sunt libercugetătorii
care dezbat pe la colţuri apologia „umanismului” şi
„secularismului”, tropăind încă în pas de marş forţat în Biserica noastră naţională şi militând impotriva
ridicării Catedralei Mântuirii Neamului.
Decadenţa actuală din România, încurajată prin utilizarea la extrem a agenţilor de influenţă neobolşevici,
a permis în toţi aceşti ultimi15 ani atacarea pilonilor principali necesari formării tinerei naţiuni
democratice române şi ai instituţiei divine care ne garantează mântuirea neamului, Şcoala şi respectiv
Biserica.
Mai mult, masonii bolşevici înfiltraţi în sânul autorităţilor statului român, au declanşat o
agresiune fără limite la adresa Bisericii. În ceea ce priveşte Fundaţia Gojdu, Biserica Ortodoxă Română
şia
exprimat public nemulţumirea faţă de acest proiect şi a precizat cât se poate de clar că în cazul în
care va fi votat de parlamentari, va ajunge chiar şi la CEDO.
În acelaşi timp, dintrun
colţ de ţară Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen, îşi arată
nemulţumirea faţă de refuzul autorităţilor de a restitui Bisericii ceea ce ia
aparţinut. De ani de zile,
Înaltul prelat face acest lucru, însă el nu este băgat în seamă.
40
Exact acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul Catedralei Sf.Iosif din Bucureşti. De luni întregi, mii
de credincioşi, fie ei catolici sau ortodocşi, protestează faţă de ridicarea unui imobil înalt de 19 etaje
lângă acest locaş. Vocea lor nu este însă auzită de nimeni.
Toate aceste lucruri arată că în anul 2006, la 16 ani de la căderea regimului comunist, România
este condusă în continuare de forţe oculte care nu au nici cel mai mic respect faţă de Biserică.
15. MASONUL VICTOR BABIUC ŞI TRANSPORTURILE DE
ARMAMENT
Despre unul dintre masonii care au ocupat, după Revoluţia din Decembrie 1989, în România,
mai multe fotolii de ministru, vom scrie în continuare. Este cazul lui Victor Babiuc, un om de un orgoliu
deosebit, fost consilier la fabrica de tractoare din Braşov, deşi în perioada comunistă nu a fost membru
P.C.R.
Victor Babiuc şia
creat o aureolă de eminenţă cenuşie în anumite cercuri, mai ales după 1997,
când deputatul P.U.N.R. Vasile Matei la
acuzat că este mason şi că acest lucru ar fi în contradicţie cu
calitatea sa de ministru. „Nici nu ştiu cine este acest Matei. Nam
făcut un secret din faptul că sunt
mason, dar leam
adus aminte celor de la Comisia de apărare că au fost masoni şi primminiştrii
şi
miniştrii ai apărării şi culturii. Mam
retras în 1997, sau mai bine zis am intrat în adormire cum spun
masonii, pentru a nu mai exista astfel de acuzaţii, spune Babiuc, căruia Dan Amedeo Lăzărescu ia
propus chiar, la un moment dat, să preia conducerea M.L.N.R.ului.
Ministru de patru ori, Victor Babiuc a fost unul dintre personajele de primplan
ale schemelor
guvernamentale între anii 19902000.
Începând cu luna februarie a anului 2005, Victor Babiuc devine preşedintele Camerei de Comerţ
şi Industrie a României, funcţie pe care a preluato
de la George Cojocaru, care a deţinuto
timp de 15
ani.
Prin plecarea sa din P.D. în februarie 2000, prin demisie, Victor Babiuc va produce o criză
politică, fiindcă partidul carel
susţinuse politic ia
retras public sprijinul, iar el nu a demisionat din
funcţia de ministru al Apărării, cum ar fi trebuit să o facă: la timp! Presa a mediatizat pe larg acest
scandal politic, în care lui iau
fost aduse numeroase acuze publice, una dintre ele fiind alături de „fraţii”
săi, masonii Corneliu Ruse, Nicolae Alexandru şi Costel Iancu. Supervizarea întregii operaţiuni a fost
făcută de către protectorul din umbră a celor de mai sus, şi anume senatorul Ioan Talpeş, care în anul
1995 deţinea funcţia de director al S.I.E. şi membru al C.S.A.T.
Victor Babiuc a fost ministru al apărării în perioada noiembrie 1996februarie
1998. Din datele
existente la S.R.I. reiese că factori de răspundere din M.Ap.N., precum generalii Zaharia, Dohotaru,
Florentin Popa precum şi ministrul de la acea vreme, Victor Babiuc, erau foarte preocupaţi de buna
derulare în secret a unui contract realizat de Romtehnica, pentru vânzarea de armament Iranului.
Prin semnarea şi derularea acelui contract, statul român încălca flagrant embargoul impus de
comunitatea internaţională Iranului.
Povestea contractului realizat de Romtehnica, pentru vânzarea de rachete aersol,
cu Iranul, era
destul de complicată. Ea face parte din marile afaceri ascunse sub eticheta „transporturi speciale” ale
statului român care sau
derulat şi după decembrie 1989 pe aceleaşi scheme stabilite în timpul lui
Nicolae Ceauşescu. Practic, această afacere a fost pusă la cale de către masoneria bolşevică, sub umbrela
M.Ap.N., prin Romtehnica, lucrânduse
la nivel înalt. Conform datelor pe care le deţineau, vizita
delegaţiei iraniene a avut un caracter ultrasecret.
41
Delegaţia română a fost condusă de colonelul Ion Nicolae, actualmente director de import la
Romtehnica. Contractul a fost bătut în cuie după ce argumentul Florentin Popa a dat OKul.
Se ştie că
acesta, în calitate de şef al Înzestrării Armatei era aceste tranzacţii cu armament şi că atunci când era
vorba de comisioane, la „întaintare” era băgat căpitanul Norocel, despre care SRI are informaţii că
ajunsese să joace la ruleta de la cazinoul hotelului „Sofitel” chiar şi 3000 de dolari întro
noapte.
Contractul RomtehnicaMinisterul
Apărării din Iran a fost semnat în luna noiembrie a anului
1995. Acest document poartă nr.29273R/95 şi are 25 de articole.
Suma exacă este de 8,904,034 USD. Banii pe acest contract au intrat întrun
cont al Romtehnica
de la B.R.C.E. (defuncta Bancă de Comerţ Exterior). Plăţile au fost realizate de iranieni prin conturi din
Bank Markazi şi Bank Sepah. În contract, produsul vândut de România, mai precis rachetele aersol
poartă următorul cod: System 2k12 M3.
La S.R.I. există înregistrări din perioada 19961998,
ale unor convorbiri telefonice între
personaje importante din structura M.Ap.N., în care aceştia discutau inclusiv probleme legate de
tranzacţiile de armament, dar şi despre o „xerocopie” a contractului cu Iranul.
Transporturile speciale de armament erau realizate cu un avion tip „charter” bulgăresc, pe ruta
Pakistan, cu sprijinul direct al serviciilor secrete ruse, care erau de fapt şi iniţiatorii unor proiecte de
asemenea anvergură.
În documentele de expediţie, rachetele erau trecute sub marca „piese de schimb pentru instalaţiile
de lansare rachete şi accesorii”.
Sistemul S75
M3 „Volhov” este destinat apărării aeriene cu baza la sol împotriva atacurilor cu
avioane, rachete cu aripi, aerostatelor automate în derivă şi a altor tipuri de ţinte aeriene, în orice condiţii
meteo, de timp şi anotimp.
România semnase un parteneriat pentru pace cu NATO, ceea ce înseamnă că prin vânzarea
acestor tipuri de rachete Iranului, oficialii statului român au încălcat înţelegerea şi au pus în pericol
stabilitatea internaţională.
Alte persoane, decât cele menţionate, care ar putea oferi detalii despre această operaţiune sunt
Ghe. Tinca, fost ministru al Apărării Naţionale, generalul Dumitru Cioflină, fostul şef al Statului Major
General, colonelul Toma Anton, fost director al Romtehnica, şi colonelul Costică Lapteş, fostul şef al
Grupului Industrial al ArmateiRegie
Autonomă (GIARA).
16. M.L.N.R.UL
ŞI RITURILE SALE BOLŞEVICE DE
PERFECŢIONARE
Marea Lojă de pe un teritoriu (de regula teritoriu naţional) este o structură reprezentativă şi
administrativă pentru toţi masonii care au rezidenţă pe acest spaţiu bine determinat.
Pe un teritoriu al unei Mari Loji pot funcţiona unul sau mai multe „Rituri de perfecţionare”.
Acestea pot exista atâta timp cât sunt acceptate de Marea Lojă, iar între cele două corpuri masonice
distincte există un concordat.
Riturile au o structură specifică şi un regulament propriu, fiind înregistrate în lumea
civilă(profană) independent de Marea Lojă.
În România, activează la ora actuală trei corpuri masonice de perfecţionare care au primit patenta
(autorizaţia) de funcţionare, după cum urmează:
42
1. Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, condus de Constatin (Costel) Iancu în calitate de
Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 şi Ultim;
2. Ritul de York, condus de Ştefan Mişu în calitate de Mare Guvernator General al
Marelui Colegiu Suveran al Ritului de York din România.
3. Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misrain, condus de Gheorghe Florea în
calitate de Mare Suveran şi Mare Comandor.
Întrucât în paginile prezentului raport am prezentat în mod detaliat activităţile derulate atât în
plan masonic cât şi profan de câtre controversatul personaj Costel Iancu, nu vom mai reveni asupra
prezentării corpului masonic pe carel
conduce.
În consecinţă, vă vom prezenta informaţii legate de existenţa celorlalte rituri de perfecţionare,
introduse în România pe aceeaşi filieră rusă ca şi în cazul R.S.A.A.
Deci, să începem cu Ritul de York.
Ritul de York este autorizat să funcţioneze în România începând din 11 ian. 1999, an în care
masoneria română a primit patentă de înfiinţare, din partea Greciei, pentru lojile de perfecţiune
aparţinând acestui corp masonic.
Lucrările masonice ale acestui rit se ţin la Marele Templu Masonic situat în com Periş, jud. Ilfov,
sub atenta supraveghere a Marelui Guvernator General al Colegiului Sveran al Rituluide York, în
persoana mult controversatului Ştefan Mişu.
Interesant de remarcat este faptul că S.U.A. şi Anglia nu au autorizat niciodată funcţionarea
Ritului de York în România, Masoneria din Grecia, în urma presiunilor venite pe căi oculte direct de la
Kremlin, a acţionat în consecinţă şi a eliberat patenta de înfinţare a acestui rit în România, fără avizul
marilor puteri masonice.
Dar cine este Ştefan Mişu?
Este un fost ofiţer de securitate care după evenimentele din dec.1989 a devenit pentru scurtă
vreme adjunct al şefului secţiei S.R.I. din jud. Prahova, ulterior lansânduse
în afaceri dubioase pe
„spinarea” statului român.
Abuzând de prerogativele funcţiei de primadjunct
al directorului S.R.I., gen Victor Marcu îşi va
înfiinţa propria firmă, denumită S.C. Macons et CO. S.A., pe care o va înregistra oficial pe numele fiicei
sale şi a colonelului de securitate Ştefan Mişu. La scurtă vreme, firma îşi extinde activităţile în Belgia
cooptând o serie de clienţi, proveniţi, în majoritate din structurile spionajului ceauşist.
Un client al fostei reţele DIE condusă în Belgia de câtre col. Mâşu este Vasile Palade, parohul
bisericii Ortodoxe române din Bruxelles, implementat în Belgia în 1978.
După revoluţie, Palade sa
implicat împreună cu şeful său de reţea, col. Mâşu, în aşazisa
acţiune
de ajutorare a României, sub acoperirea fundaţiei „Speranţa şi Fiii”.
Din vechea reţea D.I.E. pe spaţiul belgian, recuperată de generalul Marcu, prin Mâşu, face parte
şi Liviu Hagiu, bun amic cu un alt mason controversat şi anume generalul de securitate Gabriel
Homotescu, cu care sa
cunoscut la sfârşitul anului 1978 când Liviu Hagiu a fost „repatriat” şi repartizat
la Întreprinderea Confex din Bucureşti.
Poate cea mai importantă piesă a colonelului Mâşu este Letiţia F. Lzbaert, care conduce aşazisa
Casă Românească din Anttwerpen, împreună cu Marian Luchian, pictor de icoane. Letiţia se ocupă şi cu
afaceri cu diamante. Omul ei de legătură este Ion Tranco, fost subinginer până la revoluţie, şi după aceea
jurnalist la Craiova.
Afacerile „în interes de serviciu” derulate în perioada cât a fost „la post” în Belgia, iau
mărit
considerabil averea nedeclarată a col. Mâşu cu două reşedinţe: una în Avenue Chateau de Wahlzin 16, şi
cealaltă în Boulevard E. Bockstael 63, ambele în Bruxelles.
Acesta este personajul care a fost desemnat de către serviciile secrete ruse să conducă noul corp
masonic înfiinţat în România, sub titulatura de Ritul York.
43
Dacă la prima vedere, acest rit masonic din România se prezintă ca o organizaţie elitistă, cu
vechi tradiţii, după o cercetare în profunzime, lucrurile se schimbă radical.
Masoneria elenă nu a fost aleasă întâmplător în procesul de „năşire” a acestui corp masonic pe
plaiurile mioritice.
Grecii au o oarecare tradiţie în cultivarea masoneriei revoluţionare, roşii, de tip bolşevic, iar
această tradiţie masonică elenă işi trage rădăcinile din „Partidul Socialist (Pasok)” şi „Gruparea de
extremă stângă 17 noiembrie”, organizaţii susţinute logistic de KGB.
La suprafaţă se află Organizaţia, o grupare care are rol politic, respinge violenţa şi practica
discursul ideologizat. La celălalt pol, la subsol, există infernul, grupul militar secret al Organizaţiei,
însărcinat cu asasinate, răpiri, jefuirea băncilor, trafic de arme, droguri, prostituţie şi altele.
Toate partidele comuniste din întreaga lume susţinute de Moscova au avut dubla structură în
lupta clandestină pentru acapararea puterii, precum grupările teroriste: 17 Noiembrie, Brigăzile Roşii,
Potere Operaio, Septembire Negru, etc.
Gruparea teroristă „17 Noiembrie” este o organizaţie radicală grecească de extremă stânga, cu o
ideologie antiimperialistă
şi anticapitalistă.
Principalii săi „duşmani”: S.U.A. şi N.A.T.O.
Numele organizaţiei face referire la revolta studenţilor cu orientări de stânga la 17 noiembrie
1973, de junta militară aflată atunci la conducerea Greciei.
Această revoltă, sprijinită logistic de câtre K.G.B:, urmărea să aprindă scânteia unei mari
revoluţii care trebuia să aducă la putere forţe politice comuniste obediente Kremlinului.
S.U.A. a sprijinit intens „dictatura militară a coloneilor” care a controlat Grecia între anii 1967 şi
1974, făcând front comun împotriva expansiunii sovietice.
Se ştie că aproape toţi comuniştii şi socialiştii greci refugiaţi şi găzduiţi la Bucureşti în timpul şi
mult după „regimul coloneilor” au fost controlaţi sau atraşi la colaborare de către ofiţerii de informaţii ai
antenei K.G.B. de la Ambasada sovietică din România. Întrucât nota de plată a cheltuielilor necesare
adăpostirii, hrănirii şi şcolarizării copiilor familiilor comuniştilor greci era achitată de Moscova,
securiştii români au închis ochii. Şi sau
făcut că nu văd imixtiunile sovieticilor în rândurile „coloniei
atenienilor roşii” instalaţi pe malul Dâmboviţei, ei fiind interesaţi doar de impactul valului de refugiaţi
politici revărsat din Marea Egee în sânul comunităţii dunărene.
Şi acum vine surpriza.
Cine credeţi că răspunde, din partea C.C. al P.C.R., de comuniştii greci refugiaţi în România?
Nimeni alta decât şefa secţiei de relaţii externe, Gizella Vass, bunicuţa actualului preşedinte al Camerei
Deputaţilor, masonul Bogdan Olteanu.
Actualii lideri politici eleni de stânga au fost în tinereţe colegi şi prieteni cu mulţi români, care în
prezent fac parte din structurile de putere din România.
Căile oculte de comunicare ale fostului preşedinte Ion Iliescu cu Kremlinul au fost construite şi
asigurate de Ioan Talpeş, via Atena, prin agenţii de antenă aflaţi la post în Grecia. De aici şi vizitele dese
„de lucru” ale expreşedintelui
Ion Iliescu în Grecia, în perioada 19962000,
când forţele de stânga din
România se aflau în opoziţie.
Pentru revenirea la putere a oligarhiei comuniste, era nevoie urgentă de proiecte ambiţioase care
să prindă viaţă.
Aceste proiecte aveau menirea de a crea P.S.D.ului
si liderului acestuia Ion Iliescu, o imagine
nouă care să influenţeze electoratul în favoarea stângii bolşevice. Ceea ce ulterior au şi reuşit. Cum? Prin
intermediul organizaţiilor nonguvernamentale
construite de aceştia cu scopul dezvoltării sistemului
relaţional şi informaţional. Iar masoneria română nu a fost exclusă din această ecuaţie. Şi uite aşa a
apărut în anul de graţie 1999 „Ritul de York din România” înfiinţat cu sprijinul fraţilor masoni de stânga
din Grecia sub atenta supravegherea a securiştilor comunişti.
În prezent, Ştefan Mâşu este înregistrat, ca mulţi alţi masoni, în partidul lui Dan Voiculescu
(P.C.) unde răspunde de Departamentul pentru Integrare Europeană.
44
A încercat întro
perioadă de timp, prin firmele sale, săl
concureze pe „fratele” său mason
Costel Iancu, în ceea ce priveşte intermedierea vânzărilor de armament la export. Evident, nu a
înregistrat decât eşecuri, ceea ce ia
afectat întrun
final psihicul, şi aşa destul de labil.
Continuăm prezentarea cu cel deal
treilea rit de perfecţionare care funcţionează în România.
Este vorba despre Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misrain, condus de Gheorghe Florea. Acest
corp masonic a fost înfiinţat în România în anul 2004, ca urmare a presiunilor masoneriei ruse. Ca şi în
cazul lui Costel Iancu, sa
folosit aceeaşi filieră italiană, cu adânci rădăcini în Loja P2 (Propaganda
Due).
În scurt timp de la înfiinţare, acest rit masonic sa
structurat în jurul organizaţiei de criminalitate
economicofinanciară
a interlopilor din jud. Ilfov, unde „şeful” acestui corp masonic, Gheorghe Florea,
a primit tot concursul pentru noua construcţie de la un alt mason de notorietate, şi anume „baronul” local
Bebe Ivanovici.
Gheorghe Florea, zis şi Fulgerică Bragadel, a fost ajutat de masoni, în perioada exercitării
ultimului mandat al fostului Mare Maestru Gheorghe Comănescu (20002003),
să acapareze mai pe
nimic Fabrica de Bere şi Lichioruri Bragadiru, devenind şi patronul echipei de fotbal (Divizia B)
Fulgerul Bragadiru.
Ocrotit de fostul ministru de Finanţe Mihai Tănăsescu (PSD), Gheorghe Florea a dus o activitate
infracţională dirijată (trafic de produse alcoolice, de alcool şi evaziune fiscală), activitate care a făcut o
pagubă pentru bugetul de stat de circa 1000 miliarde vechi (35 milioane de euro), dar şi de 280 miliarde
lei vechi pentru Fabrica din Bragadiru. În prezent, întreprinderea se află în lichidare, fiind în portofoliul
A.V.A.S.
Din acest corp masonic fac parte circa 400 de membri, având în componenţă cunoscuţi oameni
de afaceri, gen Ovidiu Tender, Alexandru Petre, Matei Vintilă (fost senator PSD), Constatin Niţă
(deputat PSD de Braşov şi vicepreşedinte al Comisiei Parlamentare de Control S.I.E.), dar şi ofiţeri de
comandă de rang înalt din M.Ap.N., S.I.E., S.R.I. şi M.A.I.
Există informaţii certe că această structură masonică este controlată în totalitate de Kremlin. Din
acest rit face parte şi Andrei Anastasescu, soţul avocatei lui Adrian Năstase, Marieta Anastasescu (vezi
blocul din str. Zambaccian).
Anastasescu, patronul firmei românoruse
METAL EURO EST, a preluat, pe baza unor creanţe
fictive, Combinatul de Electrozi Siderurgici ELSID TITU din jud, Dâmboviţa, în anul 2002, la ordinul
direct al lui A. Năstase.
„Omul din casă” al lui Gheorghe Florea (cel care ia
asigurat legătura cu Adrian Năstase) este
nimeni altul decât deputatul PSD Ion Stan, preşedinte PSD Dâmboviţa şi fost preşedinte al Comisiei
Parlamentare de Control SRI.
Ca organizaţie de suprafaţă, masonul Gheorghe Florea a creat aşa numitul Comisariat pentru
Societatea Civilă, care este organizat pe o structură de model militar, condusă în fiecare judeţ de un
comisarşef,
cu uniforme, insigne şi legitimaţii cu Tricolor.
Locul de baştină a masonului Gheorghe Florea, unde acesta a prins putere, este loja România
Modernă, pe care a şi conduso
o bună perioadă de timp în calitate de maestru venerabil.
A înfiinţat şi o fundaţie cu acelaşi nume purtat de lojă, pentru a facilita încasarea sumelor de bani
reprezentând cotizaţii, donaţii şi taxe pentru admiterea în masonerie.
Locurile preferate de „şpriţ şi voie bună” pe care Gheorghe Florea le frecventează în Bucureşti
cu camarila sa masonică sunt Hotelul Marriot, Clubul Diplomaţilor (din Herăstrău) şi Restaurantul Perla
din Dorobanţi.
Protectorii din umbra a şefului de rit sunt generalii Gheorghe Carp şi Mircea Mureşan, doi
filoruşi notorii.
Ce mai face, la ora actuală, Fulgerică Bragadel? Sursele din imediata apropiere ne spun că încă
mai plânge după cei 15.000 USD cu care a plătit cheltuielile de deplasare în străinătate (în special în
Rusia) a fostului Mare Maestru Gheorghe Comănescu.
45
În schimbul acestor bani a dorit cu insistenţă la un moment dat fotoliul de Mare Maestru al
M.L.N.R. Numai că Eugen Ovidiu Chirovici a fost mai rapid de mână şi ia
suflat postul încă înainte de
a intra în cursa electorală, cu circa un an.
Şi uita aşa, se împacă şi capra şi varza, masoneria rusă ia
găsit lui Bragadel o jucărie nouă,
numită sugestiv: „Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraim”, şi bineînţeles şi un titlu pompos, pe
măsura funcţiei „Mare Maestru Suveran şi Mare Comandor”.
Şi cu asta, încheiem povestea celebră deja, în care ţiganul sa
văzut împărat, dar nu înainte de a
nutrii speranţa că membrii marcanţi ai adevăratului Ordin Masonic Român, vor lămuri rapid aceste
probleme, care aduc prejudicii masoneriei române, angajată ferm în direcţia apărării interesului naţional.
17. VERESTOY ATTILA –MASONUL DE AUR AL U.D.M.R.
U.D.M.R. este controlată de un grup de potentaţi, dintre care se detaşează simţitor senatorul
Verestoy Attila, ale cărui afaceri au prosperat în epoca guvernării Năstase, şi, intâmplător sau nu,
asociaţii baronului udemerist sunt personaje notorii ale clientelei financiare crescute la sânul P.S.D., cei
mai mulţi dintre ei fiind masoni bolşevici cu vechi ştate.
În anul 2003, odată cu instalarea lui E.O.Chirovici la cârma M.L.N.R., masonul Verestoy Attila
va fi numit „Asistent al Marelui Maestru” pentru Transilvania.
Astfel, cu ajutorul masoneriei, senatorul Verestoy Attila va reuşi în scurt timp să controleze în
totalitate nu numai presa din secuime, ci şi insituţiile de stat din HarghitaCovasna,
prin care va derula
afaceri de milioane de euro.
Masonul Attila Verestoy este un adevărat magnat local, cu o avere estimată la circa 40 milioane
euro. Datorită afacerilor cu lemn pe care lea
desfăşurat în Transilvania prin intermediul firmei Nivo,
Verestoy sa
ales chiar cu porecle cum ar fi: Kerestoy sau Drujba lui Dumnezeu. Societatea cu pricina
era asistată juridic de fostul ministru al Sănătăţii din perioada 19962000,
Hajdu Gabor.
Profiturile obţinute din lemn au fost reinvestite de Verestoy în afaceri cu alcool, industrie,
agricultură şi massmedia.
Zonele de interes şi influenţă ale masonului U.D.M.R. sunt Ciucul,
Odorheiul, Tulgheş, Borsec, Reghin şi Gheorghieni.
Această situaţie a profiturilor reinvestite, se reflectă fidel în afacerile lui Verestoy Attila din
străinătate, pe care acesta le derulează în asociere cu alţi masoni celebri, cum ar fi: Cristian Burci,
Dumitru Creştin, Dinu Patriciu, Alexandru Bittner, Costel Bobic şi Emil NellCobar.
Toate aceste personaje fac parte din stafful
executiv al unei adevărate suveici de societăţi offshore
care se ramifică pe bătrânul continent. Printre acestea figurează: M.G. Media Group International
Holding SA, European Radio Instruments Limited, International Railway Systems SA (IRS), IRS
Leasing Limited, Rompetrol, etc.
Prin sistemul său relaţional, masoneria bolşevică sa
implicat şi în derularea unei alte afaceri
controversate marca Verestoy Attila, cea cu tichete de masă, administrată de firma Hungastro SA.
Interesele economice din secuime ale masonului Verestoy sau
intersectat la un moment dat cu cele ale
controversatului om de afaceri harghitean Csibi Istvan, care în scurt timp a reuşit să devină o persoană
incomodă pentru grupurile de interese care activau în Transilvania, datorită faptului că acesta domina în
zonă afacerile cu alcool, piatră, construcţia de drumuri, imobiliare, ca să nu mai vorbim de cele
douăsprezece întreprinderi specializate în prelucrarea lemnului.
Faptul că Csibi Istvan avea multe afaceri solide nu deranja atât de mult. Ce deranja cu adevărat
era faptul că acesta nu acceptase să intre necondiţionat în cercul relaţional construit de baronii locali.
46
Dând dovadă de nesupunere, Csibi Istvan îşi va atrage ura acestor potentaţi economici, masoni şi
membri marcanţi ai U.D.M.R.
Aceştia se vor alia împotriva rebelului maghiar, considerat trădător, şi vor strânge o „chetă”
consistentă, de circa două milioane de euro, pe care o vor folosi în atingerea scopurilor propuse. Refuzul
categoric a lui Csibi Istvan de a se asocia grupurilor de interese conduse de Verestoy Attila, îi va forţa
mâna acestuia din urmă pentru a trece la acţiuni de intimidare şi sancţionare a rebelului ungur, care să se
finalizeze cu îndepărtarea acestuia din mediul de afaceri, grăbind falimentarea firmelor lui Csibi cu
ajutorul fraţilor din masonerie.
Acesta este momentul în care Verestoy Attila îşi mută teatrul de operaţiuni atât din curtea P.N.A.
Cât şi în cea aparţinând Ministerului de Finanţe. La sugestia Marelui Secretar al Marii Loji Naţionale
din România, în persoana masonuluisecurist
Dan Tanasie, lui Verestoy iau
fost îndreptaţi paşii către
persoana potrivită scopului urmărit. Este vorba despre masonul Uzunov Ştefan un „mogul” al finanţelor
publice, în sânul cărora a activat mai bine de 30 de ani, câştigând notorietate în plan profesional şi
respect în plan masonic. În prezent este pensionar.
Astfel, prin implicarea directă a masoneriei bolşevice, factori de răspundere din cadrul
Ministerului de Finanţe vor elabora o strategie de luptă fiscală, care va prinde viaţă în teritoriu cu
ajutorul unei echipe de inspectori aparţinând Direcţiei Generale de Control Fiscal, formată din masonii
Robu SorinAdrian,
poreclit „Creţu” şi Bârcă Emanuel zis „Dom’ Ministru”.
Echipa de „torţionari fiscali” va fi trimisă în teritoriu, mai precis la Miercurea Ciuc şi Reghin,
unde va superviza activitatea de control a organelor fiscale locale desfăşurată la sediile firmelor lui Csibi
Istvan. Operaţiunea în sine, repurtează un succes major. Verestoy Attila a reuşit astfel să transmită
tuturor oponenţilor săi un mesaj clar. Dacă instituţii ale statului precum P.N.A. şi Poliţia puteau fi
ignorate, nu acelaşi lucru se putea întâmpla şi cu organele fiscale, care prin metode tradiţionale puteau
întrerupe sursele de venituri ale „incomozilor”. Concomitent cu aceste acţiuni de intimidare, ziarul
„Adevărul” va lansa (la comandă politică şi masonică) o campanie de presă furibundă împotriva lui
Csibi Istvan, urmată la scurt timp de o interpelare în parlament făcută de grupul Verestoy Attila şi
Robert Raduly (Primarul municipiului Miercurea Ciuc, fost deputat U.D.M.R.).
În luna ianuarie 2004, la 2 luni dupa interpelarea în parlament, Verestoy Attila, care se afla în
„vizită” de lucru la P.N.A., striga în gura mare: „Ce faceţi? De ce nul
arestaţi pe Csibi? Ce faceţi, de ce
tot o tărăgănaţi? Vă termin dacă nul
arestaţi pe Csibi!”
Trei luni mai târziu, în aprilie 2004, Csibi Istvan, fiind suspectat de comandarea unor atacuri
asupra unui jurnalist din Miercurea Ciuc şi a unor afacerişti din Harghita, va fi arestat alături de şapte
persoane, şi trimis la închisoare unde va sta timp de 2 ani, până în luna martie a anului 2006, când va fi
eliberat.
După îndeplinirea cu succes a misiunii celor doi masonifinanţişti,
Emanuel Bîrcă şi Sorin Robu,
masoneria bolşevică îi va recompensa din plin.
Pentru aşi
pierde urma, cei doi vor pleca din Ministerul Finanţelor prin demisie în cursul anului 2004,
şi cu sprijinul masoneriei vor înfiinţa o firmă specializată în servicii de înregistrare a operaţiunilor
comerciale pentru firme rezidente sau nerezidente în România şi de reprezentare a acestora în faţa
organelor financiarfiscale.
Societatea comercială în discuţie a fost înregistrată sub denumirea de Omega Consulting &
Management având CUI RO16735394 şi ORC J40/14255/2004.
În scurt timp de la înfiinţarea acestei societăţi, masoneria le va asigura celor doi contracte bănoase,
introducândui
în cadrul unor reţele de afaceri transfrontaliere ce acţionează în România prin interpuşi
loiali fostei securităţi comuniste şi obedienţi ocultei italiene.
Contactul a fost stabilit prin reprezentanţi ai firmei Omnitoys, condusă din umbră de generali D.I.E.,
care la rândul ei face parte indirect, dintrun
păienjeniş de societăţi, cu un centru director stabilit în Elveţia
şi care sunt înregistrate în România sub următoarele denumiri:
47
OMNITECH, OMNISOFT, OMNILOGIC, OMNIMEDIA, OMNIDATA,
OMNICOMPUTERS, OMNIFONE, OMNIFOREIGN TRADE, OMNILEXIS, OMNIPROTECT,
OMNIPAY, OMNICOM, OMNIASIG, OMNITRANSLATOR, OMNISERV şi OMNIBUS.
Omnitoys este portiţa de intrare a celor de la Omega în acest vast sistem relaţional şi informaţional, ce
poartă numele de cod OMNI.
Ca să le fie succesul pe deplin garantat, masoneria bolşevică le va aproba celor doi finanţişti înfiinţarea
unei loji, denumită sugestiv „ Luca Pacioli”, cu scopul de a oferi fraţilor masoni loiali, servicii de protecţie
în domeniul contabil şi fiscal, dar şi de a aplica la comandă masonică sancţiuni severe eventualilor
oponenţi.
În prezent, această lojă dispune de o echipă unitară, formată din masoni profesionişti de înaltă
calificare în domeniul economic, contabil, juridic şi fiscal, recrutaţi în totalitate din rândul funcţionarilor
de stat aparţinând Ministerului de Finanţe, Garda Financiară, Direcţia Naţională Anticorupţie şi ANAF.
În cursul anului 2007, cei doi masoni Bîrcă Emanuel şi Robu Sorin şiau
manifestat intenţia de a se
deplasa în interes profesional la loji masonice similare din Austria şi Germania, pentru aşi
lărgi cercul
relaţional cu firme profilate pe administrarea statică de acţiuni, obligaţiuni, gestionare a fondurilor
societăţilor anonime (cu acţiuni la purtător) şi finanţare a grupurilor comerciale administrate de masoni
occidentali.
Deplasarea celor doi în străinătate este supervizată de către masonul Cristian Burci, membru de vază
în Marele Consiliu al M.L.N.R. condus de E.O.Chirovici.
Numele lui Cristian Burci a fost legat în repetate rânduri de operaţiunile financiare secrete orchestrate
de contabilii temutei familii mafiote COSA NOSTRA.
Am făcut această scurtă trecere în revistă a ascensiunii celor doi finanţişti Bîrcă Emanuel şi Robu
Sorin, pentru a familiariza cititorul cu conexiunile şi mecanismului de funcţionare a ocultei bolşevice.
Un alt personaj local, ungur şi acesta, care stă în „coastele” masonului Verestoy Attila
zădărnicindui
acestuia planurile de înaintare pe cale ocultă, nu este nimeni altcineva decât politicianul
U.D.M.R. Gyorg Frunda.
Scandalul a izbucnit în urma privatizării S.C. Balneoclimaterica S.A. Sovata, cuprinzând 5
complexuri hoteliere, 150 de vile, 4 baze de tratament, 250 ha de pământ şi 2 lacuri balneare (Ursul şi
Aluniş). Privatizarea sa
efectuat prin negociere directă, pe bază de ofertă finală, cumpărătorul fiind
firma Salina Invest, unde Gyorg Frunda este acţionar principal.
În spatele acestei tranzacţionări au stat alte două firme, Danubius Hotels şi Corvinul International
Investments, care aveau sprijin logistic şi financiar direct de la Budapesta. Şi cum Verestoy Attila nu a
primit din acest frumos tort nici măcar o felie, acesta sa
mobilizat rapid şi a trecut la atac mediatic,
având sprijin din partea frăţiei masonice. Şi de această data, Marele Secretar al M.L.N.R. Dan Tanasie, îi
sare în ajutor masonului udemerist, propunândul
ca fiind potrivit pentru mediatizarea acestei privatizări
dubioase, pe nimeni altul decât fratele Kominternist, Sorin Ovidiu Bălan. Dar cine este acest personaj?
Născut la 10.11.1958, la Brăila, după aprofundarea învăţăturilor comuniste, va deveni redactor la
„Scânteia Tineretului”. În anul 2003, S.O. Bălan, că despre el este vorba, înfiinţează ziarul „Gardianul”
unde va ocupa funcţia de Redactorşef.
Mason fiind pânăn
măduva oaselor, va recruta pentru masoneria bolşevică o serie întreagă de
jurnalişti pe carei
va supune iniţierii în tainele frăţiei Kominterniste condusă de Eugen Ovidiu
Chirovici. Dintre „noii” fraţi masoni, cel mai mult sau
remarcat jurnaliştii George Gabriel Stănescu, L.
Popeanga şi Al. Racoviceanu.
Poziţia pe care Sorin Ovidiu Bălan o ocupă în prezent la postul Naţional TV, ia
oferit acestuia
posibilitatea de al
ataca pe vicepreşedintele UDMR Gyorg Frunda în emisiunea „Echipa de Investigaţii”
prezentată de masonul Bălan în data de 24 iulie 2006 şi intitulată sugestiv „Jaful de la Sovata”. Ca să fie
48
mai veridic în acuzele de tot felul pe care realizatorul emisiunii le aducea grupului de interese aflat sub
patronajul lui Gyorg Frunda, masonul Sorin Ovidiu Bălan va intervieva doi fraţi masoni din Mureş, pe
avocatul Vlad Tomescu şi reclamantul Marton Carol, care vor confirma dimensiunile acestui jaf
naţional.
Cu toate acestea, denunţurile făcute pe un post public de televiziune, nu vor avea efectul scontat,
senatorul Verestoy Attila rămânând de această dată cu orgoliul rănit.
Un alt caz interesant de menţionat se referă la sprijinul pe care masonul Verestoy Attila la
acordat clientelei P.S.D., acesta jucând în planul politic la două capete.
Încă de actualitate rămâne percheziţia „căsoaielor” fostului premier P.S.D. Adrian Năstase, care
pe 7 martie 2006, în plenul Camerei Deputaţilor, cu un scor care a bulversat alianţele politice ale
momentului, 163 împotrivă 131
pentru, va duce la blocarea acţiunii de intrare în imobilele vizate.
Printre cele 151 de mâini parlamentare care au votat pentru opacitate (124 –vot deschis) sau
numărat şi cele ale deputaţilor U.D.M.R., formaţiune care, aficial, face parte din coaliţia de la putere.
Drept urmare, cei 17 deputaţi maghiari sunt suspectaţi de partenerii de guvernare că au blocat
justiţia, punând umărul la liniştea lui Năstase şi a P.S.D. Ce a determinat U.D.M.R. săl
avantajeze pe
fostul premier? Nimic mai simplu. Puternicele interese masonice, cultivate de Verestoy Attila în sânul
partidului care la
ridicat, interese care sunt transpartinice şi nu ţin cont de U.D.M.R: sau de alianţele
acestei formaţiuni.
Totodată, sosise momentul ca senatorul Verestoy Attila şi acoliţii săi să întoarcă cu aceeaşi
monedă de schimb (traficul de influenţă) serviciile oferite de masoneria Komnternistă.
Cu 7 luni mai târziu, întro
zi de luni seara, a lunii octombrie 2006, la Hotelul Athenee Palace
din Bucureşti, va avea loc o întâlnire secretă între masonii Verestoy Attila, Viorel Hrebenciuc şi Costel
Iancu. Subiectul discuţiei? Votul referitor la şefia S.R.I. şi respectiv şefia S.I.E., aceştia fiind îngrijoraţi
de cursul evenimentelor şi de faptul că nu cunoşteau încă pe mâinile cui vor intra dosarele ce ascundeau
secrete cumplite din trecutul lor.
18. „REŢEAUA FELIX”, DE LA SECURITATE LA MASONERIE
Dan Voiculescu, alias "Felix", sia
inceput colaborarea cu Securitatea in anii ‘70, conform surselor
care au avut acces la date din dosarele de la CNSAS. Am reconstituit tabloul personajelor care au aparut in
jurul lui Voiculescu din acel moment, precum si traseul acestora dupa 1989.
Ieri, erau fie securistii oficiali ai intreprinderii, fie negociatorii unor afaceri de sute de milioane de
dolari derulate de regimul comunist. Azi, utilizeaza si parghiile de ieri, dar si pe cele mai noi.
După pierderea alegerilor generale din 2004 de către P.S.D. , atenţia masoneriei bolşevice din
România sa
îndreptat către Dan Voiculescu şi partidul său. Astfel, sute de masoni din toată ţara vor da
buzna în Partidul Conservator, la ordinul discret al Marelui Maestru Eugen Ovidiu Chirovici. Masoni
precum Gelu Voican Voiculescu, Veretoy Attila, Mugur Isărescu, Iosif Constantin Drăgan, Petre Roman
şi Victor Babiuc au contribuit în mod direct la blocarea anchetelor deschise de statul român în vederea
depistării conturilor lui Ceauşescu pentru a acoperi deturnările uriaşe de bani (84 milioane USD) efectuate
de către agentul Felix în conturile personale.
Ulerior, pentru aşi
achita poliţele faţă de frăţia bolşevică, va pune la dispoziţia masoneriei întreaga
sa logistică. În continuare, vom detalia pe larg întreaga activitate a agentului Felix.
De intreprinderea de comert exterior Vitrocim, acolo unde sia
inceput ascensiunea tanarul
Voiculescu, sau
ocupat, oficial, mai multi ofiteri de Securitate. Obiectiv strategic, dat fiind ca ICE
49
intermedia exporturi si importuri de milioane de dolari. Un singur exemplu: prin aceasta entitate se
derulau exporturi de ciment de 3 milioane de tone anual.
Unul dintre securistii oficiali se numea Vasile Căciulă. Dupa 1989, a ales sasi
schimbe numele.
Conform surselor noastre, el este in acest moment avocat.
In urma cu cativa ani, numele lui Căciulă a aparut in dosarul de la CNSAS al IPS Teodosie,
Arhiepiscop al Tomisului, protector recunoscut al masoneriei lui Chirovici. Era cel care la
recrutat pe
Teodosie Petrescu in 1987.
Caciula a raspuns de Vitrocim de la inceputul anilor ‘70, atunci cand sa
nascut numele de cod
"Felix".
Un alt ofiter de Securitate care a avut in supraveghere intreprinderea a fost SilviuAlexandru
Mohora (53 de ani, acum).
O cercetare ulterioara in arhivele internet si de la Registrul Comertului a scos la iveala ca fostul
responsabil al Securitatii se ocupa astazi de afaceri. Pe internet se prezinta drept lichidator.
Are si conexiuni apropiate de un personaj care a facut parte din administratia actuala: este asociat
intro
firma cu Cristina Maria Manda, fost secretar de stat pentru afaceri europene in Ministerul Justitiei.
Manda a demisionat la sfarsitul anului trecut, din motive personale.Cei doi detin impreuna Sam
Meus Consulting si M&M Europe Consulting (activitati de consultanta pentru afaceri si management).
Mohora mai detine, impreuna cu familia, firma Alpha Soft Consulting SRL.
Un al treilea ofiter care sa
ocupat de Vitrocim a fost "maiorul Faghi". Despre el nu au fost gasite
date disponibile, pana in acest moment.
Sfera din jurul informatorului "Felix" era insa mai larga. Potrivit unor surse convergente, capitanul
Mihai Lazar a lucrat sub acoperire mult timp la ICE Vitrocim. Apartenenta sa la Securitate ar fi fost insa
cunoscuta in lumea comertului exterior, sustin aceleasi surse.A fost transferat la ICE Dunarea. La
supravegheat pe Voiculescu la Crescent.
Astazi, Lazar (53 de ani) este presedinte al Grupului Industrial Voiculescu si Compania
(GRIVCO), societateaumbrela
a firmelor familiei Voiculescu.
Lazar apare asociat in TV Antena 1 SA, Rombell Securities (intermedieri financiare) si Sanagra
SA (agricultura).Aceasta din urma se regaseste printre beneficiarele programului european SAPARD.
Obiectul: Modernizarea si extinderea capacitatii fermei zootehnice Seuca, localitatea Ganesti (Mures).
Valoarea proiectului: 500.000 de euro.
Lazar ocupa pozitia de administrator la Sangold (Omi) Distributie, Sixties Restaurants SA, Centrul
Pilot de Calificare si Consultanta Profesionala SRL si Logicons SA.
Aceasta din urma este firma unde a fost manager general actualul ministru al economiei, Codrut
Seres. Are ca obiect de activitate consultanta de afaceri, iar ca actionari, firmele din imperiul Voiculescu:
GRIVCO SA, Rombell Securities, Sangold, Benefica, Ominvest, Mutual Invest.
Ultima aparitie publica a lui Lazar a fost anuntul ca grupul Voiculescu il da in judecata pe Radu
Berceanu, care a acuzat mai multe firme, inclusiv Grivco, de o schema prin care cumpara energie ieftina
de la stat, pentru a o revinde mai scump, dar tot la stat.
Un alt personaj aflat in jurul lui "Felix" in urma cu cateva decenii a fost Teodor Dumitru, si el
candva consilier la Vitrocim, ulterior transferat la Crescent unde
ajunsese si Voiculescu.
50
Desi au existat informatii despre implicarea actuala a lui Dumitru in afacerile familiei Voiculescu,
acest lucru nu apare in documente privind companiile. A fost facuta publica doar informatia ca a ocupat
functia de director general Mutual Invest, firma apartinand tot lui Voiculescu.
Reconversia foarte profitabila traita de oamenii din jurul lui Voiculescu dupa 1989 a avut si mici
exceptii: nu toti au ajuns atat de sus. Este si cazul lui Constantin Ciubotaru (77 de ani), fost director
general al ICE Vitrocim, 10 la suta din firma Cavcom International SRL (intermedieri in comert).
Alaturi de el regasim un alt "pensionar" de la Vitrocim Gheorghe
Voinoiu (60 de ani),
administrator. Si despre el se spune ca a fost un colaborator apropiat al lui Voiculescu. In Cavcom se
regaseste si fiica lui, Irina Elena (10 la suta), dar si o "casuta postala" din Lichtenstein R.
U.M Cavo
International Anstalt, cu 60 la suta.
Gheorghe Voinoiu si aceeasi entitate din Lichtenstein sunt asociati si in firma Palas Proiect MV
SRL din Constanta, cu 20 la suta, respectiv 30 la suta. Firma se ocupa de comertul cu cosmetice si
coloranti pentru industria textila.
In firma Sanagra, beneficiara asa
cum am scris a
unui proiect SAPARD a fost actionar, la un
moment dat, si Marian Cornaciu liderul
PC Mures. Unul dintre multele Armaghedoane il plaseaza ca
provenind din ICE Dunarea, fost ofiter al Directiei de Informatii Externe (DIE) a Securitatii.
La ora actuala, Cornaciu apare si in alte firme in
unele alaturi de oameni din cercul Voiculescu.
De asemenea, apare ca imputernicit pentru Antena 1 pe zona Mures.
In plin scandal "Felix", Cornaciu ia
luat apararea lui Voiculescu, declarand ca si el a dat informatii
Securitatii. Ar fi spus despre studentii straini ca "sunt linistiti". De asemenea, a recunoscut ca a colaborat
tot timpul cu DIE si Contraspionajul, intrucat asa se lucra in comertul exterior.
Dintre oamenii lui Voiculescu, cel mai sus in ierarhia de stat dupa 1989 a ajuns Constantin Rotaru.
Primadjunct
al Serviciului de Informatii Externe (SIE), dupa ce colonel
de Securitate a
urmat traseul
ICE Dunarea (inainte de 1989) Intact
(apartinand lui Voiculescu). A fost trecut in rezerva in noiembrie
2005, printrun
decret semnat de noul presedinte Traian Basescu.
A fost sef tocmai la SIE, adica institutia unde se afla arhiva ICE Dunarea. Aceasta contine
informatii si despre Crescent, firma aflata pe numele lui Voiculescu in anii ‘80, cu care acesta potrivit
acuzatiilor care i sau
adus de catre diverse personaje ar
fi pagubit ICE Dunarea prin neplata unor
marfuri.
Ancheta blocata
O ancheta in cazul Dunarea a fost inceputa de procurorul Ovidiu Budusan, de la Parchetul General,
in jurul anului 2000, insa, potrivit fostului sef SIE Catalin Harnagea, aceasta investigatie a fost blocata de
mai multi factori, dar in primul rand de refuzul CSAT din acei ani de a declasifica arhivele.
Voiculescu a ajuns la Vitrocim in 1972, ca economist intro
societate de importexport
ale carei
tranzactii se ridicau anual la sute de milioane de dolari, strabatand, pana la Revolutie, Europa, Africa si
America. In CVul
sau, Dan Voiculescu spune insa ca a lucrat la intreprinderea respectiva in perioada
19701982,
ca sef al Departamentului de Comert Exterior.
Sediul societatii era deseori vizitat de personajecheie
ale comertului international derulat de
Romania. Iosif Constantin Dragan, proprietarul ButanGas si presedinte, in anii ‘70, al Camerei de comert
italoromane,
era unul dintre acestia. Dragan este, acum, clasificat intre primii trei cei mai bogati romani.
Printre vizitatori se numara si Constantin Rotaru, pe atunci director adjunct al ICE Dunarea, iar
dupa Revolutie adjunct al Serviciului de Informatii Externe. Nu in ultimul rand, Marin Ceausescu, fratele
fostului dictator. In calitate de sef al Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria, acesta trecea pe la
Vitrocim ori de cate ori ajungea in tara.
51
Revenind la Dan Voiculescu, poreclit de colegi "Croco", cariera acestuia la Vitrocim a cunoscut o
traiectorie ascendenta, fiind numit dupa o vreme la Departamentul de Aport Valutar Special.
"Cumpara marfa dintro
tara, o vindea in alta si profitul era inregistrat in Romania", sustine acelasi
Calinescu. In Romania acelor ani insa tot ce intra si iesea din tara era atent supravegheat de serviciile
secrete. La randul lor, romanii aflati in contact cu cetateni straini nu scapau defel de monitorizarea
organelor statului.
Tocmai de aceea, este greu de crezut ca negociatorii sa fi fost exclusi din randul celor cu statut
"sensibil". Spre exemplu, directorii din comertul exterior erau convocati regulat de Ceausescu la intalniri
de lucru, fie la Snagov, fie la Comitetul Central.
In 1982, Dan Voiculescu devine directorul general al firmei Crescent, reprezentanta unei societati
cipriote patronate de Faoud Sanbar. Transferul de la Vitrocim la Crescent sa
derulat rapid, de pe o zi pe
alta, gratie implicarii oficiului Argus, controlat de Securitate, care ii avea in grija pe romanii din firmele
straine.
Calinescu face trimitere si la soferul lui Dan Voiculescu de la Crescent. "Il chema Nicola si era
plutoniermajor
de Securitate". Prosperitatea Crescentului, dar si averea personala a sefului PC siar
gasi
explicatie si in tranzactiile derulate de Voiculescu.
"Prin Crescent, a facut compensari cu cocs, bumbac, azbest, ciment, minereu. Profitul obtinut varia
intre 25a si 50a. Erau afaceri formidabile, in care se rulau sute de milioane de dolari." In ecuatie intra insa
si capitanul de Securitate Mihai Lazar, astazi director general la Grivco.
Prin el, Voiculescu a beneficiat de un anumit tip de protectie. "In anii ‘80, il supraveghea pe Dan
Voiculescu in afacerile cu Dunarea. Dimineata, Lazar semna condica la Dunarea, apoi isi petrecea ziua la
Crescent.
Ca sa nu se mai chinuie cu mijloacele de transport, Voiculescu ia
dat masina, transformandul
in
apropiatul lui. A fost un cal troian prin care a controlat Dunarea, intrucat Lazar scria in rapoartele sale cei
dicta Voiculescu.
Un alt personaj prezent in jurul lui Dan Voiculescu in perioada de glorie "Felix" a fost austriacul
Leo Gottfried. Daca luam in considerare spusele lui Voiculescu, securistul intreprinderii lar
fi intrebat
daca austriacul vinde tigari pe Lipscani.
Potrivit unor surse, Gottfried era comisionar, postura din care nu scotea mai mult de cateva mii de
dolari pe contract.Era totusi pretios, fiind prieten cu primarul Vienei, asa ca a negociat cumpararea de
catre municipalitatea capitalei austriece a unei cantitati de carton asfaltat de la Vitrocim, afacere
nefinalizata.
Acest material tinea de departamentul condus de Voiculescu.In al doilea rand, austriacul, care stia
limba romana, era cel care insotea delegatiile oficiale romanesti la Viena.
Din cei cativa dolari oferiti de statul comunist drept diurna, Dan Voiculescu a reusit performanta sa puna
pe picioare un controversat imperiu financiar, la temelia caruia se banuieste ca ar sta fondurile fostei Securitati.
Cel despre care am aflat abia acum ca ii placea sa raspunda, ca informator, la numele de "Felix" prezinta un
adevarat sce
Scenariu de telenovela atunci cand e cazul sasi
justifice averea imensa. A reusit pana in '90 sa adune din
diurna vreo 30.000 de dolari, pe care apoi ia
investit. Restul banilor, adica grosul de milioane de dolari, iau
venit pentru ca a mostenit conturile burdusite ale firmei offshore
Crescent Commercial & Maritime din Cipru
gratie bunavointei fara margini a proprietarului acesteia, libanezul Fouad M. Sanbar. Caci, lucru nemaiintalnit,
inainte de a muri libanezul Sanbar nu sia
lasat firma Crescent sotiei si copiilor sai, ci a preferat sal
numeasca
pe Voiculescu al nostru protector testamentar. Doar functia doboara gradul. Iar Felix a inceput a lasat deoparte
notele informative si cu banii libanezului sa
apucat de afaceri pe picior mare. Acum, deranjat de eticheta
"solutie imorala", incerca sasi
"spele" trecutul. Usorusor,
firma Crescent este scoasa din afaceri, ceea ce ne da
de gandit. Daca Crescent a fost, intradevar,
firma libanezului Sanbar, ar putea insemna ca Voiculescu le
pregateste mostenitorilor acestuia o teapa romaneasca de toata frumusetea, caci a inceput sa inlocuiasca offshoreul
cu firmele sale pe care le controleaza direct.
52
In varianta in care Crescent nu a fost decat firma fostei Securitati, inseamna ca ceea ce face de fapt
Voiculescu din '90 incoace este de fapt o mare operatiune de "albire" a dolarilor Ceausestilor.
"Perla" imperiului, TV Antena 1 SA, curatata de "Crescent"
SC Editura si Tipografia Crescent SRL este una din primele firme infiintate de Voiculescu dupa '90. De la
inregistrarea sa, in 28.05.1991, si pana astazi societatea a cunoscut modificari succesive ale denumirii: in 1995 a
fost inregistrata sub titulatura de SC Corporatia pentru Cultura si Arta Intact, iar din iunie 2005 a primit numele
de SC TV Antena 1 SA. Insa acest aspect este mai putin important. Conteaza mai mult evolutia actionariatului,
dar si a capitalului social, date care indica faptul ca domnul Grivco incepe de ochii lumii sasi
curete afacerile
prin eliminarea controversatului offshore
Crescent si trecerea actiunilor detinute de acesta pe numele sau sau al
societatilor pe care le detine direct, "la vedere". Daca in 1991 Crescent Commercial & Maritime Cipru detinea
90% din actiunile SC Editura si Tipografia Crescent SRL actuala
TV Antena 1 SA, investind atunci 900.000
de dolari ,
acum participatia firmei cipriote sa
redus la zero. Voiculescu sia
vandut siesi toate actiunile
apartinand Crescent. Mutarea decisiva a fost efectuata in preajma alegerilor electorale din 2004, mai precis pe
data de 12.12.2004, cand Voiculescu se pregatea, dupa bunul obicei, sa intre din nou la guvernare, indiferent cu
cine si cum.
Cum sa
“romanizat” Antena 1
Inainte de asi
atribui direct actiunile de la actuala societate TV Antena 1 SA, "Felix" sa
"jucat" insa timp
de 13 ani cum a vrut cu milioanele Crescent. Din 1993 a inceput sa "rupa" cate un pic din cota de participare a
Crescent, procentele luate fiind oferite firmelor Grivco SRL, Grivco International SA sau Fundatiei Crescent,
care a suferit si ea procesul de cosmetizare, denuminduse
acum Fundatia Umanista Dan Voiculescu.
Prima mutare importanta in cadrul actualei SC TV Antena 1 SA a avut loc in 4.12 1997. Din cele 95%
actiuni detinute la SC TV Antena 1 SA (ce se numea atunci Corporatia pentru Cultura si Arta Intact n.
r.),
Crescent Commercial & Maritime Cipru a ramas doar cu 47%. Diferenta a fost luata de SC Grivco SRL, unde
Voiculescu detinea controlul direct ca persoana fizica. Nu a fost de ajuns si dupa alti ani, in care firmele din
imperiul Voiculescu au venit si au plecat, in decembrie 2004 sa
produs, dupa cum am mentionat, tranzactia
finala: orice urma a Crescent a fost stearsa, TV Antena 1 SA devenind, oficial, proprietatea directa a lui
Voiculescu si a vechilor colaboratori de pe vremea Securitatii.
Intentia lui Voiculescu de cosmetizare a afacerilor sale prin indepartarea Crescent din cadrul firmelor
deschise in Romania este vizibila in cazul mai multor firme. De exemplu, la infiintarea SC Intact Production
SA, in 1994, firma din Cipru detinea aici 88% din actiuni. Doi ani mai tarziu, in 1996, participatia i se reducea
la jumatate, un pachet de 44% din actiuni fiind cedat catre Grivco. Scoaterea definitiva a Crescent din cadrul
Intact Production SA a avut loc in 2003. Coincidenta, dupa ce au intrat pentru scurt timp in posesia Grivco,
pana la urma toate actiunile Crescent au ajuns in portofoliul personal al lui Dan Voiculescu, care detine astazi
71% din Intact Production SA.
Fenomenul este general
Un scenariu tras la indigo a fost aplicat si in cazul SC Tipografia Intact SA (fosta SC Radio Romantic
SA). In 1994, Crescent era proprietara a 88% din societate, dupa un an, in 1995, mai detinea doar 10% din
capitalul social, iar in 2001 sia
pierdut calitatea de actionar. Brusc, in acelasi an, in firma a aparut Dan
Voiculescu. Initial, acesta sia
revendicat 61% din firma, pentru ca apoi sasi
majoreze participatia la 71%.
Si la SC Sangold (IMI) Distributie SA, inmatriculata in 1991 ca GIVCO International, offshoreul
Crescent sia
redus dea
lungul timpului participatia. Firma care a preluat actiunile a fost Grivco, unde
Voiculescu a avut grija intotdeauna sa nu amestece Crescent. La 10 ani distanta de momentul in care sustine ca
la
"mostenit" pe libanezul Sanbar, Voiculescu a inceput sa scoata Crescent si din cadrul SC Benefica SA si
53
Mutual Invest SA. Probabil perioada de dupa '90 in care domnului "Felix" ii trebuia o acoperire pentru
milioanele de dolari bagate in tara sa
incheiat.
ICA, victimă a sublocotenentului Felix
Aceeasi poveste, impletita insa si cu oarece afaceri dubioase facute cu proprietatile statului roman, o
intalnim si in cazul SC Bioprod SA. Istoricul acestei firme, care initial a avut statut de SRL, incepe in octombrie
1991. Voiculescu sa
miscat repede si sa
asociat atunci cu Institutul de Chimie Alimentara din Bucuresti (ICA
Bucuresti). Bineinteles, "Felix" a intrat in afacere prin intermediul aceluiasi offshore
Crescent Commercial &
Maritime Cipru. In asocierea din cadrul Bioprod, Institutul detinea 49% din actiuni, iar Crescentul lui
Voiculescu majoritatea de 51%. Imediat sa
recurs la varianta majorarilor succesive ale capitalului social,
scopul fiind acela de a determina Institutul sa aduca in cadrul asocierii miza adevarata a afacerii: terenurile
detinute in Baneasa. O prima majorare a avut loc in august '92, cand Institutul a ramas cu o participare de 39%.
Tot atunci sia
facut loc in cadrul asocierii o alta firma dea
lui Voiculescu: Grivco SRL. Doi ani mai tarziu, pe
data de 15.08.1994, Voiculescu mai aduce niste bani din Cipru si efectueaza o alta majorare de capital la
Bioprod. Institutul nu poate tine insa pasul cu infuzia de capital si este pus in situatia de a i se reduce cota de
participare in cadrul Bioprod la numai 10%.
Chimie alimentară, artă şi spectacole
Pachetul mare de actiuni revine Crescent Commercial & Maritime Cipru, care ajunge astfel sa detina 75%
din afacere. Cum totusi Institutul ramanea in continuare proprietar al celor 3,6 hectare de teren situate in
Baneasa pe strada Garlei, Voiculescu a continuat sa forteze nota. Ca semn ca nu exista interes un prea mare fata
de activitatea Institutului de Chimie Alimentara, se inscrie la Registrul Comertului dreptul societatii Bioprod,
transformata intre timp in SA, de a organiza activitati de arta si spectacole, dar si activitati specifice bazelor
sportive. In ce mod puteau sustine chimistii de la Institut aceste obiecte de activitate, este greu de inteles.
Oricum, nu trece prea mult timp si in septembrie 1995 Voiculescu umbla iar la "pusculita" Crescent si mai
aduce niste bani pentru inca o majorare a capitalului Bioprod SA. Evident, Institutul de Chimie Alimentara
iarasi nu poate tine pasul si, drept urmare, se alege cu inca o diminuare a cotei sale de participatie: doar 5%. O
luna mai tarziu, o alta majorare de capital social lasa Institutul cu 3% din Bioprod, dar ofera offshoreului
Crescent 91 de procente. Cum intotdeauna e loc de mai rau, in iulie 1996 se produce iarasi majorarea si
Institutul ramane la 2%.
Crescent “iese” şi din Bioprod
Situatia se continua pana in 1997, cand Voiculescu opereaza cateva modificari menite a elimina
suspiciunile legate de provenienta banilor adusi din Cipru: ia de la Crescent si baga in buzunarul SC Grivco
SRL actiuni in valoare de 761.000 de dolari. Anul urmator, in 1998, mai face alte doua tranzactii asemanatoare,
Crescent cedand in favoarea Grivco un pachet de actiuni de 1.638.570 de dolari, adica peste 95% din Bioprod
SA. Se mai joaca Voiculescu ce se mai joaca dea
majorarea de capital pana in noiembrie 1999, cand Institutul
nu mai rezista si vine in asociere cu o parte din terenuri si cladiri. Ca atare, reprimeste, dupa opt ani, cota de
40% din Bioprod SA. Nemultumitor insa pentru Voiculescu, care isi pune in cap sa cumpere Institutul cu totul.
Si reuseste in 2004 datorita sprijinului neconditionat oferit de PSD, fostul sau partener de guvernare de atunci.
PSD+Voiculescu= 40.000.000 euro
Initial, Guvernul Nastase emite HG 451/2002 prin care transforma Institutul de Chimie Alimentara in
societate pe actiuni, proprietar integral fiind Agentia Domeniilor Statului. Totodata, se umbla si la denumire,
care este inlocuita cu cea de Institut de Cercetari Alimentare. Un an mai tarziu, in 2003, fara a publica in
54
Monitorul Oficial decizia de privatizare, asa cum prevede legislatia, ADS face cunoscut ca vinde Institutul de
Cercetari Alimentare. Licitatia este disputata doar de doi "investitori": Grivco si fostul director al Institutului,
Gheorghe Mencincopschi, care de altfel il ajutase pe Voiculescu in problema aportului cu terenurile din
Baneasa in cadrul asocierii Bioprod.
Corpul de Control din Ministerul Agriculturii se sesizeaza in legatura cu nerespectarea obligatiei de
publicare in Monitorul Oficial a deciziei de privatizare, dar ministrul de atunci, Ilie Sarbu, recurge la o
smecherie: publica retroactiv respectivul anunt. In aceste conditii Grivco revine in licitatie si cu 100.000 de euro
devine proprietar peste terenurile Institutului, a caror valoare de piata se cifreaza la aproximativ 40 de milioane
de euro. Lucrurile nu se opresc aici. Pentru o mai mare siguranta, Voiculescu schimba imediat si structura
actionariatului SC Institutul de Cercetari Alimentare. Dupa alte manevre, isi trece 92% din actiuni pe numele
sau, iar diferenta pe numele fiicelor sau ale amicilor de afaceri. Schimba apoi si denumirea Institutului in SC
Compania de Cercetari Aplicative si Investitii SA si il angajeaza ca director pe Mencincopschi, adica fostul
director. Cercul fiind inchis, Voiculescu sia
rezolvat doua probleme dintrun
foc: cumparand Institutul nu mai
are cine sa ceara lamuriri in legatura cu asocierea din Bioprod, dar sa
ales si cu un castig de circa 40 de
milioane de euro. In fine, pentru toate aceste fapte Voiculescu a fost spalat, apretat si declarat curat moral de
Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care ia
oferit un NUP de toata frumusetea.
Tehnicile de ascundere a fondurilor financiare în străinătate, utilizate de „reţeaua Felix”
O parte din fondurile securităţii au fost depuse la ordinul lui Dan Voiculescu, nominal sau cifrat, pe
numele unor firme, fundaţii, asociaţii şi procurişti, care de regulă sunt avocaţi.
Aceste fonduri ceauşiste nu au fost transferate direct printro
simplă operaţiune, ci ele au ajuns
în contul final după ce în prealabil aceste fonduri au fost utilizate de către securitate întrun
mod fictiv
pentru realizarea de diverse operaţii de vânzare cumpărare, prestări servicii, etc.
Fondurile în cauză, mai puteau fi obţinute în urma unei operaţiuni efectuată întro
anume zonă
geografică şi transferate apoi succesiv, prin intermediul unor bănci, aflate în ţări diferite, care nu trebuiau
să aibe cunoştinţă de caracterul fictiv al operaţiilor comerciale.
Principala sursă de obţinere a fondurilor, a constituito
operaţiunile de vânzarecumpărare
de
mari valori, atât cele directe, cât şi cele mai ales speculative, de obţinere a aşanumitului
„aport valutar”,
sau cele de intermediere.
Sub acest aspect, Dan Voiculescu a acordat o atenţie deosebită operaţiunilor efectuate, asistate,
negociate, intermediate, etc. De aşanumitele
„unităţi exceptate” sau cu un statut special.
Prima casă de experţi elveţieni cu recunoaştere internaţională în cercetarea deturnărilor de
fonduri, firmă cu care sau
purtat tratative de către partea română, a fost cea reprezentată de avocatul Guy
Fontanet. Echipa condusă de acesta avea experienţa căutării şi descoperirii fondurilor deturnate de
dictatorul Marcos.
Cu toate că pe 1 Mai 1990, Guy Fontanet a fost vizitat la Geneva de însuşi vicepremierul Gelu
Voican Voiculescu, cu care a discutat, evident, despre recuperarea fondurilor securităţii din străinătate, în
final Casa Fontanet nu va fi oficial angajată de guvernul român, din cauză că erau mult prea profesionişti.
O altă echipă de experţi, canadieni de această dată (Peat Marwick Thorne)angajaţi de guvernul
român la presiuni interne, au prezentat la sfârşitul lunii iunie 1990, întrun
raport adresat ministrului
justiţiei de atunci, dl. Victor Babiuc, rezultatul provizoriu al investigaţiilor referitoare la Crescent,
solicitând sprijinul concret al Guvernului României în clarificarea procedurii juridice pentru ca acest caz
să poată fi rezolvat în instanţă.
55
Una dintre pistele fundamentale impuse de experţii canadieni în descoperirea fondurilor
deturnate de comunişti cu sprijinul securităţii a fost firma multinaţională CRESCENT, al cărei proprietar
fusese în realitate Nicolae Ceuşescu.
În afară de Gelu Voican Voiculescu şi Victor Babiuc, în această anchetă sau
mai implicat
Verestoy Attila, membru al Comisiei speciale a Senatului şi respectiv Mugur Isărescu, şef al Comisiei
Guvernamentale. În prezent cele 4 personaje sunt membri marcanţi ai masoneriei.
Rezultatul a fost blocarea investigaţiilor experţilor străini prin neprelungirea contractului de
angajare a acestora şi refuzul constant al regimului Iliescu de a lămuri problema.
Toate cercetările privind fondurile deturnate au ajuns la Crescent, iar apoi sau
blocat.
Aşazisa
sinucidere a lui Marin Ceauşescu, prin spânzurare, în subsolul clădirii Agenţiei
economice române la data de 28.Dec.1989, a rămas la fel de suspectă ca şi aşazisa
„bună credinţă” a
guvernului român în a se afla adevărul despre fondurile deturnate.
Cel care „la
ajutat” să se sinucidă pe Marin Ceauşescu, a fost ofiţerul însărcinat din partea UM
0544 aparţinând Directiei de informaţii Externe (DIE), să sustragă din biroul decedatului dublura agendei
ce cuprindea conturile secrete ale familiei Ceauşescu, o agendă de culoare neagră, având dimensiuni de 25
cm lungime, 35 cm. lăţime şi 5 cm. grosime, şi în care erau înscrise rubricile BĂNCI, CODURI,
PAROLE, FILIERE.
Analiza documentelor rezultate din investigaţiile efectuate, duce la concluzia că orice încercare
de clarificare a rolului lui Marin Ceauşescu trebuie să aibă în vedere şi informaţiile privind implicarea lui
în tranzacţiile comerciale şi financiare derulate cu firma Crescent Austria şi cu agenţia mixtă de subscrieri
„European American Underwsisters Agency GmbH Viena”.
Martorii cheie ai acelor evenimente petrecute în Viena sunt agenţiifantomă
ai securităţii
române cunoscuţi sub numele de dl. Loe Gottfried, dl.Seceleanu, dna Pavilli şi respectiv dl. Turkferld,
ultimele persoane fiind trecute în agenda de birou aparţinând lui Marin Ceauşescu, inclusiv în zilele de 19
şi 21 decembrie 1989.
După ce lucrurile sau
mai liniştit în România şi Ion Iliescu sa
instalat la cârma ţării, în data de
15.04.1991 Banca Naţională a Austriei trimitea la BRCE telexul nr. 1051331 prin care se solicita în mod
expres confirmarea primirii de către Banca Natională a Republicii Socialiste România a sumei de
55.752.042 dolari americani (USD), valută care, ATENŢIE, după afirmaţiile direcţiei de specialitate din
Banca Naţională nu a intrat de fapt în conturile acesteia.
Interesant de semnalat este faptul că societatea Crescent din Austria a fost înstrăinată în ultima
parte a lunii decembrie 1989 (moment care are o semnificaţie deosebită) fără plata vreunui preţ, întrucât
imobilul a fost grevat de o ipotecă în favoarea cumpărătorului (o altă împrejurare de luat în seamă).
În afară de România şi Austria, firma Crescent a mai avut birouri deschise în Grecia, Cipru,
Malta, SUA, Anglia şi Egipt, care operau sub formă de filiale sau reprezentanţe. Începând cu anul 1990
conturile din străinătate aparţinând firmei Crescent au fost folosite pentru deturnarea unor fonduri uriaşe
în valută din patrimoniul statului român direct în buzunarele parveniţilor comunişti precum Dan
Voiculescu.
Băncile din România implicate în aceste deturnări financiare de proporţii sunt: BRCE
(BANCOREX), MISR Romanian Bank, Manufacturer’s Hanover Trust Company, Frankfurt Bukarest
Bank, Societe Generale, Banca Columna şi Banca AngloRomână.
Întrucât cazul dosarulufirmei de securitate „Dunărea” putea face lumină visavis
de firma
Crescent, procurorul Ovidiu Budusan de la Parchetul General va deschide o anchetă în jurul anului 2000,
care însă potrivit fostului şef SIE Cătălin Harnagea va fi blocată de refuzul C.S.A.T. din acei ani de a
clarifica arhivele. Să nu uităm că în perioada 20002004
P.S.D.ul
lui Ion Iliescu va guverna ţara, motiv
pentru care comuniştii nou veniţi în gaşca puterii aveau nevoie de linişte pentru a fura în continuare din
averea ţării, neinteresândui
câtuşi de puţin mizeria socială în care se scăldau conaţionalii lor, care vor fi
astfel nevoiţi săşi
părăsească casele şi familiile, emigrând în masă în ţări precum Spania şi Italia. Şi nu
sunt deloc puţini, doar vreo 2 milioane de români.
56
19. ACAPARAREA INDUSTRIEI STRATEGIGE A ROMÂNIEI
CU AJUTORUL MASONERIEI BOLŞEVICE
Aşa cum toate sectoarele strategice, primordiale în economia Rusiei, industria petroliferă,
Gazprom, industria nucleară, minele de uraniu, industria spaţială, sunt controlate de către grupul de la
Dresda al ofiţerului KGB Vladimir Putin, tot astfel şi în România ofiţerii ruşi conduc şi controlează
ramuri industriale strategice pentru industria de război. Istoria preluării aluminiului românesc de către
ruşi începe imediat după Revoluţie.
ALRO şi, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupări cum
o spune foarte clar Bucovski a
serviciilor ruseşti. În mediul de afaceri din metalurgie se ştia că
tranzacţia face parte dintro
strategie mai amplă de concentrare a întregii producţii de aluminiu din
România întro
singură mână, astfel încåt să se poata dicta şi preţurile în funcţie de un anumit monopol
care sar
putea instaura pe piaţa românească de profil. Totul pleacă de la un singur nume: Marco. Marco
de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros. Interfaţă, Marco Internaţional este condusă de rusul
Vitali Matsitski, la rândul său apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului preşedinte ucrainean
Leonid Kucima. Vitali Matsitski este şi proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat în producţia
petrolieră, şi are o avere estimată la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au înhăţat
cam tot ce mişcă în zona strategică din Romånia.
În 2004, la invitaţia ginerelui preşedintelui Leonid Kucima, Viktor Pinciuk, la Kiev a sosit întro
vizită de două zile George Bush senior, care sa
întâlnit cu şeful statului şi cu membri ai guvernului.
Deplasarea a avut menirea de a lustrui imaginea familiei Kucima. Ginerele acestuia, până nu demult un
mediocru om de afaceri din Dnepropetrovsk, în prezent un prosper miliardar, intenţiona săşi
creeze o
imagine internaţională în ajunul plecării socrului din fotoliul prezidenţial. Pinciuk a fost iniţiatorul şi
altor vizite americane miliardarul
George Soros şi politologul Zbigniew Brzezinski. Pinciuk a intrat în
consiliul de susţinători al Internaţional Crisis Group introdus de Brzezinski, unde va fi coleg cu fostul
secretar general al NATO, George Robertson, şi cu exşeful
Fondului Monetar Internaţional, Stanley
Fischer. Mark Rich, adevăratul boss din spatele lui Frank Timiş şi Tender, partenerul lui Timiş, au fost
parteneri şi cu Dick Cheney, vicepreş edintele american, proprietar şi la Halliburton, care se asociase la
un moment dat cu cei de mai sus, încercând să preia Petrom. Petre Roman, a fost primul implicat în
povestea aurului din Apuseni, a urmat fostul său prieten, Berceanu, cel care a avizat şi împins proiectul
pe masa Guvernului, Alecsandru Sassu, alt suporter politic al afacerii aurului toţi
aceştia sunt oameni
politici, sau care au dea
face cu politica şi/sau servicii secrete. Servicii din Romånia, Rusia, Israel
ş.a.m.d.
La începutul anilor ‘80, Mark Rich printruna
din firmele sale, Philip Brader’s, care a deţinut
monopolul exporturilor de neferoase din România, a cumpărat toată producţia anuală de aluminiu şi
cupru a României pentru a da un „tun“ în SUA. „Tunul“ ia
reuşit şi sa
umplut de mulţi bani.
Rich a revenit în anii ‘90 la Bucureşti încercând să preia Hotelul Athene Palace. Atât Rich, cât şi
Timiş sunt adânc implicaţi şi în industria petrolului şi gazelor din România. Dar şi în spaţiul rusesc.
Timiş şia
început în 1996 afacerile petroliere din Ucraina, iar Rich era la un moment dat cel mai mare
dealer de aluminiu şi petrol din Rusia. La noi, acum, Timiş, prin Regal Petroleum, deţine cel mai
important rezervor de gaze din România, după cel deţinut de Compania Romgaz. Regal are două licenţe
de exploatare pe o arie care totalizează 10,388 km pătraţi. Rich a jucat un rol important în operaţiunile
57
ce au facilitat nomenclaturii Partidului Comunist menţinerea controlului asupra Rusiei şi a restului
Uniunii Sovietice, după aşa zisa prăbuşire a conducerii comuniste.
Nimic nu a forţat Partidul Comunist al Uniunii Sovietice să abandoneze monopolul său asupra
puterii. De fapt, Partidul Comunist mai degrabă şia
diversificat proprietăţile, decât să abandoneze
monopolul“.
Datorită suprastructurilor pe care Rich şi colegii săi din KGB leau
creat, membri ai
nomenclaturii comuniste au acaparat noua economie „privatizată“. Mark Rich a fost o componentă
importantă în crearea economiei de partid invizibile a URSS“.
„Pe 23 august 1990, Nikolai Kruchin, directorul administrativ al Partidului Comunist Sovietic, a
dat publicităţii un material intitulat «Măsuri de Urgenţă pentru organizarea activităţii economice
comerciale şi exterioare a partidului» care presupuneau folosirea unor companii mixte cu Vestul pentru
«a crea sistematic structuri ale unei economii de partid invizibile». Un an mai târziu, şeful KGB,
Vladimir Kryuchkov, a emis un ordin prin care definea noua misiune a agenţiei ca fiind aceea de a apăra
«reformele economice » împotriva noilor elemente criminale, în fapt apărarea economiei de partid
invizibile. Până în 1992, conform lui Yasmann, cel puţin 80% din companiile mixte din Federaţia Rusă
erau ori controlate, ori infiltrate de KGB“. Hammer a fost primul om de afaceri occidental care a
participat în companiile mixte controlate de KGB din Uniunea Sovietică. Supranumit „prinţul capitalist“
de către KGB, Hammer a servit loial interesele sovietice peste 70 de ani şi a devenit primul şi singurul
capitalist american căruia a fost acordat Ordinul Lenin.
Vedem cum pornind de la istoria ALRO am decopertat învelişul unor combinaţii mult mai mari,
desfăşurate la scară mondială. Oameni şi companii din Statele Unite şi din Rusia au în comun interese şi
participaţii la diferite nivele. La noi, la o scară mai mică, „oamenii lui Ilici“ sau
întâlnit cu „oamenii lui
Kucima“, care sau
întâlnit cu „băieţii lui Putin“, iar din toate aceste întâlniri a rezultat o Rusie mai
trainică, mai puternică, mai înfiptă în România ca niciodată.
Serviciile de informatii au monitorizat, in ultimii doi ani, implicarea oligarhului Mihail Cernoi, ai
carui oameni controleaza si RAFO Onesti in industria aluminiului din Romania. Astfel, ofiterii de
informatii au identificat legaturile de afaceri ale lui Cernoi cu alti magnati din spatiul exsovietic,
Vitali
Machitski si Oleg Deripaska.
Potrivit unei note SRI din 2006 referitoare la fraţii Mihail şi Lev Cernoi, a existat o tentativă de
preluare a întregii industrii a aluminiului de către grupul Ruskii Aluminii (Rusal), controlat de
Deripaska. Acesta este rudă cu Boris Eltan, fostul preşedinte al Federatiei Ruse, şi a făcut afaceri cu
Mihail Cernoi, ambii fiind veterani ai "războaielor aluminiului" din anii ‘90, soldate cu fraude şi
asasinate de tip mafiot.
"Pe teritoriul României, (...) exista reprezentanti ai grupurilor economice ce aparţin sau au
legături cu fraţii Cernoi, care au dezvoltat sau încearcă să dezvolte afaceri în România", se arată în notă.
E nominalizat grupul RINKO, proprietarul casei de comerţ Marco din Statele Unite, care, la
rândul ei, controlează "perlele" industriei româneşti de aluminiu: ALRO Slatina, ALPROM Slatina şi
ALUM Tulcea. Grupul RINKO este patronat de un alt oligarh, Vitali Machitski (52 de ani).
Practic, Cernoi are interese întro
amplă operaţiune de preluare a întreprinderilor româneşti din
industria de profil. Ofiţerii SRI semnalau, anul trecut, intenţia Rusal de a prelua firmele din Slatina şi
Tulcea. "Personaj important al crimei organizate rusoisraeliene",
Cernoi a profitat de situaţia politicoeconomică
din Rusia anilor ‘90.
Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat în Ministerul
Economiei şi Comerţului (MEC) până în august 2005. Alesandru fusese numit în funcţie din partea
Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu, din care face parte şi fostul ministru Codruţ Sereş.
Implicat în mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum
administratorul firmei Conef Gaz, controlată în proporţie de 70% de companiamamă,
Conef SA.
De la preluarea mandatului de preşedinte, Traian Băsescu a avertizat de mai multe ori asupra
expansiunii ruseşti în România. Ţinta sa favorită din ultimul timp a fost colosul energetic Gazprom.
58
"Gazprom este mai eficient decât Armata Roşie în a demonstra dependenţa Europei de resursele
ruseşti", spunea, anul trecut, preşedintele. O altă afirmaţie a sa care a stârnit rumoare a fost aceea că
Gazprom cumpăra acţiuni OMV în secret, ceea ce ar crea pericolul ca Petrom sa ajungă sub control
rusesc. "Nu dorim să fim controlaţi de Rusia", mai declara, recent, Băsescu, întrun
interviu.
20. POLITICĂ, ENERGIE ŞI MASONERIE
Potrivit investigatiilor EVZ, campania electorala a PNL pentru alegerile locale din 2000 a fost
organizata de firma B&C Consulting a lui Bogdan Buzaianu, omul din spatele Energy Holding, si a lui Corneliu
Visoianu, maremaestru
mason in Marea Loja a Romaniei.
Cel care a introdus firma B&C Consulting in sanul liberalilor a fost vicepresedintele partidului de la
acea vreme si presedintele de astazi al PNL, Calin PopescuTariceanu.
Buzaianu si Visoianu au fost strategii campaniei electorale la alegerile locale in judetul Prahova, fieful
lui Dinu Patriciu, bunul prieten al actualului premier. Tariceanu si Patriciu au incercat sa impuna firma pentru
campania electorala la nivel national. Pentru ca nu au reusit, firma lui Buzaianu si Visoianu a ticluit strategiile
politice ale liberalilor din cateva judete, printre care si Neamt.
„Prin noi insine!”
Cum a reusit B&C Consulting, o obscura companie, sa prinda un contract atat de important? Calin
PopescuTariceanu
ar fi propus sefilor partidului implicarea firmei lui Buzaianu&Visoianu in campania
electorala la nivel national din 2000.
Dupa mai multe discutii in interiorul partidului, nu sa
luat decizia asteptata de B&C Consulting. Astfel,
firma lui Buzaianu si a lui Visoianu a fost nevoita sa se multumeasca cu alegerile locale din cateva judete.
Fostul presedinte al Partidului National Liberal in anul 2000, Valeriu Stoica, sia
amintit de Buzaianu,
Visoianu si firma B&C Consulting. „Da, B&C Consulting a facut campania electorala pentru filiala Prahova a
Partidului National Liberal”, nea
declarat Stoica.
Surse apropiate conducerii liberale de la acea vreme neau
declarat ca Visoianu sa
bucurat si de
sustinerea lui Dinu Patriciu, seful liberalilor din Prahova. Potrivit acelorasi surse, Visoianu este un apropiat al
lui Dinu Patriciu, cu care a colaborat o buna bucata de vreme la Institutul de Studii Liberale, infiintat si finantat
de patronul Rompetrol.
Teodor Stolojan il cunoaste si el pe Visoianu, membru PNL de altfel, chiar daca nu stie despre
implicarea acestuia in campania electorala din 2000.
„Nu stiu amanunte despre campania facuta de B&C Consulting pentru ca eu abia venisem in partid in
2000. Imi amintesc ca acest domn Visoianu a venit la mine si mia
propus sa intru intro
loja masonica. Iam
zis
sa ma lase in pace cu prostiile!”, nea
mai spus Stolojan.
Legaturi sudate
Mai multi tineri liberali, acum ajunsi in posturi caldute in administratia centrala, neau
declarat sub
protectia anonimatului ca au lucrat in 2000 pentru B&C Consulting la organizarea campaniei electorale a PNL.
Pe cand erau studenti, acestia au lucrat pentru firma lui Buzaianu&Visoianu la recomandarea unui profesor de
la Facultatea de Stiinte Politice.
59
Corneliu Visoianu a fost numit in 2006 general manager la Energy Consult Romania, o alta firma marca
Buzaianu. Visoianu nea
spus in scris ca „intelege” preocuparea EVZ pentru subiect, dar a refuzat sa ne dea
raspunsuri, invocand faptul ca este plecat din tara: „Putem sa reluam aceasta tatonare, peste aproximativ doua
saptamani”. Punctul de vedere al lui Bogdan Buzaianu nu poate fi prezentat deoarece acesta refuza sa discute cu
EVZ.
Atacul lui Stoica
Calin PopescuTariceanu
a raspuns intrebarilor EVZ, precizand fara echivoc prin purtatorul de cuvant ca
„nu, nu a recomandat firma B&C Consulting pentru organizarea campaniei electorale a PNL pentru alegerile
locale si parlamentare din 2000. Deciziile privind campania electorala au apartinut domnului Valeriu Stoica,
seful campaniei electorale”.
Despre Corneliu Visoianu, Tariceanu stie ca „nu mai este de mult membru al PNL, si, din informatiile
noastre, este posibil ca domnul Visoianu sa se fi inscris in PSD”.
Data fiind apartenenta mai multor membri PNL la loja masonica a lui Buzaianu, premierul Tariceanu a
raspuns EVZ ca „nu este membru al Marii Loje a Romaniei”.
Valeriu Stoica a raspuns extrem de dur afirmatiilor facute de fostul sau coleg de partid: „O nerusinare!
Domnul Tariceanu minte cum respira!”.
Stoica sustine si alte lucruri, dea
dreptul surprinzatoare: „Firma B&C Consulting, adica domnul
Visoianu, a lucrat pentru PNL Prahova, iar domnul Tariceanu mia
sugerat sa lucram cu ei la nivel national.
Asadar, eu nu am semnat niciun contract cu B&C Consulting. Pe domnul Visoianu mi la
recomandat domnul
Tariceanu. In 2000, la alegeri, am vorbit de aceasta firma. Sa ne spuna domnul Tariceanu daca nu domnul
Visoianu a facut si PRul
la Petrom in 1997, cand el era ministru”.
Stoica a continaut tirul de acuzatii: „Tariceanu minte din nou, asa cum ma
mintit in particular de
nenumarate ori. Au fost cazuri in care azi vorbeam cu dumnealui ceva, iar a doua zi, in public, spunea altceva
decat ce neam
inteles”.
Politica, energie si masonerie
Buzaianu si Visoianu sunt masoni si siau
infiintat propria lor loja in 2003, in care siau
distribuit cele
mai importante pozitii de conducere. Bogdan Buzaianu este promare
mason in Marea Loja a Romaniei,
condusa de marelemaestru
Corneliu Visoianu.
Marea Loja Nationala a Romaniei este o loja masonica disidenta, constituita in 2003, cu multi dintre
„fratii” migrati la alte organizatii masonice, conduse de Eugen Ovidiu Chirovici si de Costel Iancu.
Sediul Marii Loje a Romaniei este in strada Edgar Quinet, numarul 7. La aceeasi adresa sa
aflat vechiul
sediu al firmei Energy Holding, pana cand aceasta sa
extins foarte mult si sa
mutat intrun
adevarat palat, pe
strada Paris, la numarul 24. Tot pe strada Edgar Quinet, numarul 7, figureaza si Fundatia Culturala Delta, al
carei presedinte este tot Visoianu.
Marelemaestru
Corneliu Visoianu a semnat un pact de concordat, ceea ce inseamna o prietenie
masonica, cu Loja Alpina din Elvetia, tara de adoptie a lui Buzaianu.
In Marea Loja a Romaniei mai este membru si Radu Boroianu, nasul de cununie al lui Calin PopescuTariceanu.
Buzaianu si Boroianu au fost parteneri de afaceri in compania elvetiana B&C Consulting. Boroianu
a facut lobby, potrivit fostului sef al Renel, Aurelian Leca, ca lui VA Tech, compania reprezentata de Bogdan
Buzaianu, sa i se atribuie contractul de retehnologizare al Portilor de Fier 1.
Avocatul Doru Bostina, un apropiat al lui Buzaianu, alaturi de care a infiintat in 2000 Energy Holding,
este si el membru al Marii Loje a Romaniei.
60
Cunostinte si relatii
Portile de Fier ca
intre frati
Calin PopescuTariceanu
se cunoaste cu Bogdan Buzaianu inca din 1997. Atunci, Tariceanu a avizat
hotararea de guvern prin care VA Tech, compania reprezentata de Buzaianu, a primit fara licitatie
retehnologizarea Portilor de Fier 1.
Atribuirea contractului este anchetata acum de procurori pentru ca Hidroelectrica a platit peste 200 de
milioane de euro, dar turbinele functioneaza la fel ca inainte de modernizare.
Intrun
interviu acordat EVZ, fostul director al Renel, Aureliu Leca, a declarat ca Radu Boroianu, fost
amabasador al Romaniei in Elvetia, a facut lobby pe langa Tariceanu pentru Buzaianu.
„Mana moarta”
Privatizare intre prieteni
In 2005, Rompetrol, compania lui Dinu Patriciu, si Energy Holding, firma fondata de Bogdan Buzaianu,
sau
intalnit la o privatizare cu miza mare: Termocentrala Midia, punct strategic in functionarea la parametri
optimi a rafinariei lui Patriciu.
Licitatia pentru vanzarea CET Midia sa
tinut in 2005, sub bagheta magica a sefilor Oficiului Privatizarii
din Ministerul Economiei, Dorinel Mucea, zis „Mana lui DIP”, si Mihai Catuneanu.
Licitatia se anunta stransa: Rompetrol se batea cu Energy Holding, altfel spus, compania lui Patriciu „se
batea” cu firma fondata de bunul sau prieten Buzaianu.
Oficiului Privatizarii a cerut pentru CET Midia 384 de miliarde de lei vechi (11 milioane de euro). Insa
ambele firme inscrise la licitatie au considerat ca pretul cerut de stat este mult prea mare. Energy Holding si
Rompetrol au refuzat sa oferteze, pana cand pretul a scazut la valoarea minima legala: 76,8 miliarde lei vechi
(2,2 milioane euro). Si Rompetrol a castigat!
Conform legii, ultima etapa a procesului de vanzare consta in emiterea unei hotarari de guvern prin care
sa se aprobe contractul de privatizare dintre statul roman si grupul de firme condus de Patriciu.
In sedinta de guvern din 27 octombrie 2005, Ministerul Economiei si Comertului, reprezentat de Codrut
Seres, a introdus pe ordinea de zi documentul prin care se consfintea vanzarea CET Midia.
Macovei a refuzat sa semneze
Calin PopescuTariceanu
a aprobat imediat, printro
hotarare de guvern, cumpararea CET Midia de catre
firma prietenului sau Dinu Patriciu, desi Ministerul Justitiei, condus de Monica Macovei, refuzase sa dea aviz
de legalitate acestei tranzactii. Macovei a solicitat „clarificarea aspectelor cu privire la modul in care a fost
stabilit pretul de vanzare al actiunilor”. Ministerul Justitiei a suspectat si rolul de mana moarta al Energy
Holding la licitatie.
Grupul Rompetrol a dat in judecata statul roman cerand daune de jumatate de miliard de lei vechi pentru
fiecare zi intarziere pana la punerea in posesie.
61
Rompetrol a comunicat EVZ ca „din motive total straine Grupului Rompetrol, nici pana in prezent nu a
fost semnat contractul de vanzarecumparare
a actiunilor, ca urmare a nepublicarii, in Monitorul Oficial, a
hotararii adoptate in octombrie 2005”.
Compania lui Dinu Patriciu considera ca publicarea hotararii in Monitorul Oficial ar pune capat
procesului in care Rompetrol cere daune de 500 de milioane de lei vechi pe zi.
Cine este consultantul?
B&C Consulting a fost infiintata in iunie 1997 de Bogdan Nicolae Buzaianu si de Corneliu Silviu
Zugravu Zamfirescu. Acesta din urma avea sasi
schimbe numele in 1999 in Corneliu Visoianu. Firma are
sediul pe strada Edgar Quinet, la numarul 7, acolo unde se afla sediul Marii Loje a Romaniei, condusa de
acelasi cuplu de afaceri Buzaianu&Visoianu. La aceeasi adresa a figurat vechiul sediu al Energy Holding.
Partile sociale ale firmei erau impartite echitabil, 50a fiind detinute de Buzaianu, 50a de Visoianu. Anul
campaniei electorale nu a fost deloc profitabil pentru B&C Consulting. Firma a avut 20 de angajati si un profit
de circa 40.000 lei vechi. Buzaianu sa
retras din companie in aprilie 2002, potrivit Registrului Comertului,
Visoianu ramanand asociat unic. Firma este si acum in functiune.
21. ION BASGAN, UNUL DINTRE LIDERII MASONERIEI,
ACUZAT CA A FOST INFORMATOR AL SECURITĂŢII
Ion Basgan este fiul inventatorului cu acelaşi nume. Face parte din Marea Lojă Naţională din România,
condusă de Eugen Ovidiu Chirovici, fiind membru în Marele Consiliu. A fost unul dintre contracandidaţii lui
Chirovici pentru funcţia de Mare Maestru, beneficiind de cea mai mare susţinere financiară. In legislatura 19921996
a fost deputat din partea PNL Câmpeanu, iar după fuziunea dintre acest partid şi PNL a devenit membru în
Biroul Executiv Central. Basgan afirmă ca a fost verificat de CNSAS la alegerile din 2000 şi a fost găsit curat.
Intrebând însă la CNSAS, am aflat cu surprindere că lucrurile nu stau deloc aşa, iar Basgan nu a fost verificat
din simplul motiv că PNLCâmpeanu
nu a trimis în timp util listele de candidaţi. Prosper om de afaceri, Ion
Basgan este acţionar majoritar la firma Double T Turism Transport din Bucureşti, la care deţine 45% din
acţiuni.
Pentru că avea certitudinea asupra identităţii informatorului, Calotă a cerut CNSAS deconspirarea
acestuia. Prima oară, pe 12 iunie 2001. Aşteptarea a durat peste un an, iar în răspunsul primit de la CNSAS se
precizează că nu sa
putut ajunge la nici o concluzie din cauza faptului că datele sunt incomplete,” iar arhiva nu
este în posesia noastra”. Asta înseamnă, de fapt, că SRI nu trimisese eventualul dosar de reţea al informatorului
“Teodorescu Ion”. Mai trece un an. Ajuns la exasperare, în decembrie 2003, Calotă face o nouă cerere prin care
solicită CNSAS să verifice dacă Basgan a făcut sau nu poliţie politică.
Colegiul la
audiat pe Basgan în data de 12 februarie 2004. Nu sa
ajuns la vreo concluzie. Nici nu ar fi
avut cum, pentru că SRI nu a trimis CNSAS nici un fel de documente suplimentare. Adică în continuare nu a
furnizat dosarul de reţea al infomatorului cu nume de cod “Teodorescu Ion”. Care, aşa cum arată documentele
din dosarul Calotă, trebuie să existe pe undeva, prin sertarele şi arhivele SRI. Dar ce motiv ar avea SRI să faca
lumină în acest caz? Basgan nui
fitecine, este unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri, este în conducerea
PNL. Se află în fruntea Masoneriei române, care mai nou a devenit atât de dragă puterii politice, Marea Lojă
Naţională fiind declarată obiectiv de interes public. Deci şi Basgan. Iar răspunsul aşteptat de Calotă intra,
probabil, la categoriile secrete de stat şi interes naţional. Există altă explicaţie? Dacă da, ing. Calotă arde de
nerăbdare so
audă.
62
În 2001, Sebastian Calotă a fost chemat la CNSAS săşi
vadă dosarul întocmit de fosta Securitate. Când
a deschis dosarul de obiectiv “Calatorul”, sa
albit la faţă. “Tânăra care stătea cu mine în sala de lectură a crezut
că mi sa
făcut rău. Nu puteam sa spun decit “apă, apă”. Mă uitam şi numi
venea să cred. Basgan ăsta a turnat
toate minciunile de pe lume despre mine”. Calotă nu are nici cea mai mică îndoială că ing. Basgan Ion, luat în
studiu pentru recrutare în iulie 1974, este unul şi acelaşi cu informatorul “Teodorescu Ion”. Mai ales că unele
din lucrurile relatate în rapoartele ofiţerului de securitate nu le putea cunoaşte decât Basgan, pe care la
apucat
cam în acea perioadă o dragoste subită faţă de Calotă. “Mă trezeam cu el la mine în birou, uneori asteptândumă
acolo toată ziua. Când am primit invitaţia din partea firmei Almex de a merge în Suedia, pentru a vedea nişte
aparate de taxare, el a fost singurul care a văzuto,
fiind la mine în birou. Nimeni altcineva nu a ştiut de ea
pentru că eu, cunoscând încurcăturile pe care le aveam cu Securitatea, am rupt imediat invitaţia”. Sebastian
Calotă afirma că delaţiunile lui Basgan iau
ruinat viaţa. Luat la ochi de Securitate, în 1984 i se inscenează un
dosar penal.
“Intro
dimineaţă au venit la mine nişte ofiţeri de la Miliţia Economică şi mau
ridicat. Timp de trei zile,
în anchetă nu eram întrebat decât ce am vorbit cu Dragotescu în Germania, de unde îl cunosc şi dacă voiam şi
eu să fug din ţară. După care, vâzând ca nu am ce să spun, miau
facut dosar penal pentru “luare de mită pe baza
de martori denunţători”. Adică au fost aduşi cinci martori, toţi şefi de compartiment din Autobaza de Călători,
care au fost puşi să scrie că miau
dat mită produse alimentare, carne, ouă, vin. Nu a existat nicio altă probă în
afara acestor declaraţii. Nu au fost confruntări şi nici vreun flagrant”. Calotă a fost condamnat la şase ani de
închisoare, din care a facut trei.” “Între timp, soţia ma
părăsit, securiştii spunândui
despre mine tot felul
minciuni, ca sunt încurcat cu altele, că am un copil din flori. Viaţa mia
fost distrusă”.
După ce şia
văzut dosarul de urmărire, Calotă nu a avut decât un singur gând: să afle de la Basgan de ce
la
turnat. “Nu voiam decât săl
intreb, băi nenorocitule, de ce miai
stricat viaţa”?. A avut două întâlniri cu
Basgan, în care acesta nu numai ca nu a recunoscut nimic, dar la
acuzat ca “umblă cu făcături”.
Sebastian Calotă şi Ion Basgan, ambii ingineri la Întreprinderea de Transport Auto, au fost ani de zile
colegi de serviciu. Când şia
cerut dosarul de la CNSAS, Sebastian Calotă a descoperit cu oroare ca fostul coleg
îl turnase la Securitate. Deşi a cerut CNSAS săi
precizeze dacă Ion Basgan a fost informator al Securităţii dacă
a facut sau nu poliţie politică, Sebastian Calotă încă mai aşteaptă un răspuns. Acum Ion Basgan este unul dintre
şefii Masoneriei Române, mare om de afaceri şi liberal de frunte. Să fie acesta motivul pentru care nu se face
lumină in acest caz?
Totul a pornit de la nişte fotografii făcute în Germania, în care inginerul Sebastian Calotă a fost surprins
ţinânduse
cu mâinile de cap. Scena se petrecea în 1973 pe aeroportul din Koln, iar fotografia a fost făcută de
“transfugul Dragotescu”. Iar când te ţii cu mâinile de cap inainte de a te sui în avionul care trebuie să te ducă în
ţară, evident, nu poti exclama decât “ah, iar trebuie să mă întorc în raiul comunist”. Aşa a fost informată
Securitatea, pentru că pozele, împreună cu o turnătorie, aici au ajuns. Pe masa unui ofiţer care a dat dispoziţie să
se deschidă un dosar de urmărire informativă. Care, cum altfel, a fost botezat “Călătorul”.
Securitatea a trecut la treabă şi în jurul lui Sebastian Calotă a început cu migală să se ţeasă reţeaua
informativă. Sa
trecut la racolarea ing. Basgan Ion, expert tehnic în cadrul Întreprinderii de Transport Auto
Bucureşti. Iată ce se spune în Raportul din 3.08.1974, întocmit de mr. Pop Octavian: “La data de 25 iulie 1974,
am contactat pe ing. Basgan Ion, luat în studiu în vederea recrutării ca informator. Aducând vorba despre ing.
Calota Sebastian, director tehnic la ITA Bucureşti, acesta mia
spus că a aflat de la ing. Costache, şeful
Autobazei nr. 3 Călători, faptul că în luna iulie 1973, când ambii erau plecaţi în RFG, ing. Calotă Sebastian a
părăsit hotelul unde erau cazaţi şi a plecat singur în oras. Ing. Costache bănuieşte că ing. Calotă ar fi mers în
vizită la transfugul Dragotescu, de profesie medic...”. Informaţii interesante, dar insuficiente. Aşa că are loc o
altă întâlnire, menţionată întrun
“Raport privind discuţiile purtate cu ing. B.I. la întâlnirea din data de
8.08.1974”, care a avut loc “la domiciliul candidatului”. Deşi Securitatea era interesată de tot ce mişca în
respectiva întreprindere şi cerea date şi despre alţii, candidatul este tras de limbă în principal despre Calotă,
căruia între timp i se retrasese dreptul a mai pleca în străinatate şi se punea chiar problema de a fi înlăturat din
funcţie.
63
Cerânduise
amănunte în legătură cu modul de viaţă al ing. Calotă Ion, la relaţiile dintre acesta şi soţie,
candidatul a spus ca nu a fost decit o singură dată la ing. Calotă în casă, anul trecut, dar are impresia că acestuia
îi e oarecum teamă de soţie, după care urmează o serie de amănunte despre cei doi, pe care din decenţă le
trecem sub tăcere. Următoarea întâlnire cu candidatul este fixată pe 15 august. Ea are loc la data stabilită, dar
acum candidatul are numele conspirativ “Teodorescu Ion”, discuţia axânduse
pe chestiuni legate de serviciu.
Aşa cum reiese din următorul raport, din 31 august, “informatorul Teodorescu Ion” a primit instrucţiuni despre
ce trebuie să discute cu Calotă, mai exact dacă sa
întâlnit cu Dragotescu, care între timp venise în vizită în ţară.
Ing. Calota ia
spus că este necăjit că i sa
făcut din nou reclamaţie că sa
întâlnit cu Dragotescu. Întrebândul
cum sau
petrecut lucrurile, susnumitul
ia
spus informatorului că dr. Dragotescu a fost de două ori cu maşina
la reparat la SIRA...
Întrun
ultim raport datat ianuarie 1975, informatorul este întrebat dacă a rezolvat sarcinile date anterior
în legătura cu Calota. Lea
rezolvat şi nu prea, pentru că inginerul fusese ocupat cu reorganizarea întreprinderii
şi cu o cercetare începută de procuratură. Cel puţin aşa susţine “Teodorescu Ion“:“Calotă Sebastian a fost invitat
la Procuratura Generală şi cercetat sub învinuirea de a fi intenţionat să ramână şi el în străinătate ori pentru
omisiune de denunt“. Ceva mai precaută în cazul lui Calotă, care era membru de partid şi deţinea o funcţie de
conducere la ITA, Securitatea verifica spusele lui “Teodorescu Ion“ şi constata că era o dezinformare crasă.
Basgan susţine că asupra lui au existat trei tentative de racolare, în 1961, 1970 şi 1986, toate refuzate.
“Cea din 1986 a fost mai groasă, au simulat o anchetă penală de trafic de înfluenţă şi mau
dus la Poliţia
Capitalei, la etajul doi, unde mau
ţinut de dimineaţa până seara legat de calorifer, miau
spus să vorbesc acasă,
sămi
aduca hainele, că mă arestează. Imi cereau să devin informatorul lor, acesta era singurul lor mobil. Am
refuzat categoric“. Basgan insistă asupra celei dea
treia tentative de racolare pentru a demonstra că cea din
1974 nu există. Mai exact, spune Basgan, dacă ar fi fost deja racolat ca informator în 1974, cum par să ateste
documentele din dosarul lui Calotă, ce rost ar mai fi avut racolarea din 1986? Logic nu ar mai fi avut, deşi
practica Securităţii sfida de multe ori logica. Cu condiţia ca racolarea din 1986 chiar să fi avut loc. Cum nu
ştim, iar de verificat numai SRI poate şti unde, nu rămâne decât cuvântul lui Basgan. Citind documentele,
Basgan spune că habar nare
despre cele relatate acolo. “Bazaconii, maiorul Pop nu a fost niciodată la mine
acasă, totul e ireal, nu stiu nimic despre deplasarea lui Costăchescu în RFG, numi
spunea el mie treburile astea,
că ala a facut, a dres“. Pe de o parte, nu ştie nimic, iar pe de alta, Basgan neagă însăşi autenticitatea
documentelor din dosarul lui Calotă, deşi acestea provin din arhiva CNSAS. “Nişte făcături, ce, parcă eu nu pot
sa fac niste chestii din astea, să arunc în gura cuiva tot felul de... doar ştitţi că asta era metoda“. In plus,
“făcăturile“ nu au nicio legătură cu persoana lui. Deci rapoartele ofiţerilor sunt mincinoase capcoadă.
Indoielile
sau chiar întrebările sunt interzise, iar când ele totuşi apar, Basgan devine nervos.
22. IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN, PROTECTORUL DIN
UMBRĂ AL MASONERIEI REVOLUŢIONARE
Prof. univ. dr. Josif Constantin Dragan sa
născut în localitatea Lugoj. După absolvirea
Universităţii de Drept din Bucureşti, în anul 1938 obţine o bursă de studii din partea statului italian,
continuânduşi
pregătirea postuniversitară la Roma, devenind unul din discipolii preferaţi ai eminentului
profesor Giorgio Del Vecchio, ale cărei celebre “Lecţii de Filozofie Juridică” vor fi traduse şi în limba
româna de Prof. univ. dr. Josif Constantin Dragan.
Tot în această perioadă: 1941 – intră în afaceri, orientânduse
spre "lumea petrolului" creează un
puternic spaţiu comercial sub emblema ButanGas, ce devine una dintre cele mai prestigioase
intreprinderi în domeniu. Concomitent Prof. univ. dr. Josif Constantin Drăgan desfaşoară o
semnificativă activitate culturală.Se număra printre primii promotori ai Uniunii Europene, editând de la
64
începutul anilor 1950 şi până în prezent "Buletinul European", publicaţie prin intermediul căreia se
pronunţa constant pentru construirea unei Federaţii Europene, în care fiecare stat săşi
prezinte
identitatea, dar care să reprezinte, în acelaşi timp, o piaţă de desfacere caracteristică unui consum de
masă.
De peste patru decenii Prof. univ. dr. Josif Constantin Drăgan conduce activitatea Fundaţiei
Europene care îi poartă numele, având sedii în România, Italia, Spania, Franţa, Grecia.
După 1990, Prof. univ. dr. Josif Constantin Dragan sa
implicat activ în economia româneasca şi
in domeniu publicistic, punând bazele ButanGas România, infiinţând tipografia FED Print, fondând
editura “Europa Nova”, Radioteleviziunea “Europa Nova” şi gazeta “Naţiunea”, săptămânalul
“Redeşteptarea” din Lugoj şi cotidianul “Renaşterea Bănăţeană” din Timişoara.
În prezent, pe meridianele lumii, societăţile create de Prof. univ. dr. Josif Constantin Drăgan
asigură peste 40.000 de persoane. Sumele pe care le alocă anual pentru sponsorizări, acte de caritate,
monumente şi contribuţii culturale se cifrează la sume impresionante.
European convins, Prof. Drăgan a contribuit semnificativ, în acest sector, la dezvoltarea şi la
realizarea idealului de Europă Unită nu doar economic ci mai ales cultural, luptând în cele mai
importante Tribunale pentru afirmarea şi recunoaşterea “Europei adevărate”, care se întinde de la
Oceanul Atlantic până la al 30° meridian, unde începe Eurasia. Este un precursor al extinderii Uniunii
Europene, angajânduse,
încă de la începutul aventurii comunitare în anii 50, pentru recompunerea
Europei, în unitatea sa, între partea occidentală şi cea orientală.
Covins că unitatea culturală a vechiului continent trebuie să se realizeze chiar şi prin unitatea
bisericilor, Prof. I.C. Drăgan a acţionat în direcţia răspândirii caracterului ecumenic organizând
conferinţe şi tratând cu cele mai înalte personalităţi ale Bisericii Catolice şi Ortodoxe. Printre prieteniile
sale din acest domeniu, le amintim pe acelea cu Cardinalul Casaroli, Secretarul de Stat Vatican, Eugène
Tisserant, Decanul Colegiului de Cardinali, cu Patriarhul Ecumenic Athenagoras, cu Mitropolitul
Meliton din Calcedonia şi astăzi cu Patriarhul Bartolomeu. Un rol asemănător a avut nu doar pentru
dialogul dintre religiile creştine, ci şi între marile religii monoteiste.
În 1967 în Italia şi în 1968 în Spania, în fermecătoarea Palma di Mallorca, Prof. Constantin
Drăgan a dat viaţă Fundaţiei Europene Drăgan, dezvoltânduse
prin crearea de filiale în diverse capitale
şi oraşe europene. Sarcina Fundaţiei Europene Drăgan este aceea de a favoriza răspândirea culturii, în
diverse forme şi manifestaţii, ca un factor important pentru unificarea Europei.
Printre numeroasele recunoaşteri la nivel internaţional primite de Prof. I. Constantin Drăgan
amintim titlurile de ”Cavaler di Gran Croce” în meritul Republicii Italiene (cea mai mare distincţie
italiană), Cavaler al Ordinului ”Regelui Constantin din Grecia”, ”Gran Croce” al Ordinului Cavaleresc
din S. Giorgio di Borgogna, Cavaler al Ordinului Costantiniano, Mare Arhonte Prelat al Bisericii
Ecumenice Ortodoxe din Constantinopol în afară de Eutynos de aur de Relaţii Publice din Atena,
Diploma de merit de 1ª clasă cu Medalia de Aur a Ministerului Învăţământului Italian, Medalia de Aur
de Merit European (Luxemburg) şi Premiul European ”Lorenzo il Magnifico” (AIM Florenţa).
Iosif Constantin Drăgan este cel mai bogat român, iar averea sa colosală a fost facută în afara
României. La cei 90 de ani ai sai, Dragan are o avere estimata de revista "Capital" la aproximativ 800 de
milioane de dolari. De altfel, Iosif Constantin Drăgan figurează şi în prestigiosul top Forbes. Se pare
însă că averea lui ar depăşi această sumă. Miliardarul nu a beneficiat de acea mediatizare excesivă pe
care au avuto
colegii săi de clasament. Pentru multă lume, Iosif Constantin Drăgan a fost până la
momentul publicării topului un istoric, cu numeroase opere de succes, iar pentru altii, un ilustru
necunoscut.
Sunt puţine lucruri care se cunosc despre el. Există însă altele care sunt inaccesibile multora.
Lucruri legate de viaţa sa, de afacerile sale, care sunt cunoscute de un grup restrâns de persoane şi care
vor să ţină aceste aspecte câtmai ascunse, atât opiniei publice cât şi presei.
65
Una din marile societăţi ale lui Drăgan este Butan Gas şi, se pare că scopul celor carel
dirijează
şi influenţează pe miliardar este să pună "gheara" pe această afacere. Dar nu numai. De asemenea,
potrivit anumitor surse, nu este exclus ca oamenii care controlează existenţa lui Drăgan să fi impus
anumite persoane şi în stafful
conducerii trustului Butan Gas şi să încerce să acapareze sută la sută
afacerea.
Istoria recentă a lui Iosif Constantin Drăgan este legată de Daniela Veronica, fata generalului
Guşe, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei. În urma cu câţiva ani, în anturajul miliardarului, care
se apropia atunci de 90 de ani, cineva a introduso
pe fiica generalului Guse. La scurt timp, Drăgan sa
căsătorit cu fiica fostului şef al Marelui Stat Major cu care a avut doi copii gemeni. Mariajul cu fiica
generalului Guse a coincis în mod straniu cu momentul în care majoritatea prietenilor şi colegilor săi se
stingeau din viaţă.
Grav este însă faptul că dispariţia vechilor prieteni şi colegi a însemnat şi apariţia în jurul lui
Drăgan a unor noi personaje. Care au fost plasate in preajma celui mai bogat roman chiar de catre sotia
sa. Fiica fostului şef al Marelui Stat Major al Armatei a fost cea care a făcut posibilă înlocuirea
oamenilor vechi, care au stat mereu lângă Drăgan, cu unii noi despre care nimeni nu ştie aproape nimic.
Se ştie însă că noul şef de cabinet al lui Iosif Constantin Drăgan este nimeni altul decât fostul şef de
cabinet al generalului Guşe.
Schimbările, ordonate din câte se pare de anumite grupuri de interese de la Bucureşti, nu au vizat
numai personalul care se afla în jurul istoricului. Acelaşi lucru sa
întâmplat şi la fundaţia Europeană
Drăgan de la Milano. Vechiul personal a fost destituit şi înlocuit cu oameni necunoscuţi care nu au nici o
legătură cu studiile de istorie promovate de respectiva fundaţie.
Cine a propulsato
pe fiica generalului Guse în anturajul lui nu se cunoaşte, însă se
bănuieşte.Cert este că femeia nu reprezintă decât vârful de lance al unei "echipe" care ştie foarte bine ce
vrea. De peste doi ani, aceasta "echipa" îl ţine pe Drăgan întro
izolare totală.
În timpul guvernării comuniste, Iosif Constantin Drăgan a avut acces nelimitat la cabinetele de
lucru 1 şi 2 ale soţilor Ceauşescu, unde prezenta cuplului dictatorial diverse strategii de marketing cu
aplicabilitate în domeniul militar.
România socialistă avea nevoie urgentă de o piaţă sigură de desfacere a produselor sale militare,
iar acest lucru nu putea fi realizat decât prin iniţierea unor contacte înalte în cercurile occidentale.
Pentru Italia, de aceste contacte sa
ocupat I.C.Drăgan, care în scurt timp de la solicitarea
serviciilor secrete româneşti, a dezvoltat un adevărat sistem relaţional cu ajutorul masoneriei italiene,
mai precis al renumitei loji P.2 (Propaganda Duo) condusă de controversatul Liccio Gelli, omul ruşilor.
Prin „fraţii” săi masoni, Liccio Gelli va intermedia vânzarea armamentului produs în România
către ţări din Africa şi Orientul Mijlociu.
După 1990, aceste operaţiuni acoperite au fost preluate de către Societatea Pinto şi dezvoltate în
România prin intermediul masoneriei române, cu sprijiul lui I.C. Drăgan, Ion Iliescu, Costel Iancu,
Adrian Năstase, Ioan Talpeş, Mihai Pelin, Victor Babiuc, Dan Voiculescu şi Constantin Rotaru.
23. ELITELE DE PRADĂ ALE M.L.N.R.
Orice instituţie respectabilă, publică sau privată, care funcţionează întro
societate civilizată,
trebuie să se evalueze periodic şi să clarifice tuturor celor care sunt martori ai acţiunilor ei, câteva lucruri:
care îi este rolul, care îi sunt scopurile, pârghiile pe care le foloseşte, utilitatea demersurilor ei şi cât este
de adaptată cu realitatea timpului parcurs.
Pentru atingerea acestui deziderat, un rol extrem de important va trebui asumat de elitele
româneşti. De a transfera, prin intermediul unei clase mijlocii aflată în vizibilă creştere, restului poporului,
parte din forţa şi prestigiul ei. Al elitei. Al elitelor. Avem nevoie imperioasă de modele.
66
Care, cine, cum ? Nu putem să ne lăsăm păsăliţi la infinit de notorietatea unor vedete masonice,
cum ar fi Eugen Ovidiu Chirovici şi compania. Generaţia masonică de care avem nevoie, nu este ceea ce
are în acest moment România.
În acest balon de săpun purtând marca M.L.N.R. şiau
găsit sensul existenţei tot felul de
„specialişti”, „analişti”, sociologi, făcători de sondaje, jurnalişti imberbi, directori de programe ale unor
ONGuri
cu nume bombasticoacademice,
plini de aere şi de discursuri savante, care nu au un alt rost,
decât acela de a „părea” că spun ceva important. Încercând să semene cu mai „vârstnicele” lor modele, dar
fără a beneficia de talentul acestora, tânăra societate masonică din România se chinuie să vorbească
alambicat, să dea citate care nui
fac neapărat suspecţi de cultură, întrun
cuvânt „să pară” serioşi. Să fie
luaţi în serios de „patronii” lor intelectuali de vecini, de colegi, de prieteni şi eventual chiar şi de „gagici”.
Spre deosebire de veteranii civismului masonic românesc, care au condamnat public, din exil,
comunismul, idolul lor actual, masonul Eugen Ovidiu Chirovici se codeşte să facă acest gest de mare
încărcătură simbolică, poziţionânduse,
imparţial ca tot masonul român, de partea stângă a eşicherului
politic.
Nu se poate ca să strâmbăm din nas la teme şi subiecte grave şi să acordăm în schimb un credit
exagerat la tot felul de nimicuri care ne copleşesc imaginarul realităţii cotidiene.
Statul „lăturiş” şi boicotarea istoriei, strecuratul pe sub istorie, descurcăreala, neîncrederea
endemică în lege şi autorităţi, inteligenţa pusă să pistoneze în folosul şmecheriei lucrative au creat un fel
de a fi şi un mod de a funcţiona, greu de schimbat peste noapte. Iar masoneria română, tributară trecutului
comunist, a contribuit din plin la eradicarea elitismului real, occidental, care începea să prindă rădăcini,
firave, după anii 90, pe plaiurile mioritice. Şi uite aşa, elitismul comunist a dat naştere unei întregi
generaţii de elite masonice, de tip revoluţionar, care se recunoşteau reciproc prin acordarea de diplome
care de care mai „fiţoase” şi pline de încărcătură masonică, simbolică evident.
Ca şi înaintaşii lor comunişti careşi
licenţiau la ordin activiştii de partid, masonii români din
tânăra generaţie şiau
trimis ucenicii la şcolile şi facultăţile de ei înfiinţate, pentru a le completa acestora
studiile şi lor conturile bancare. După care urma un masterat şi apoi un doctorat şi gata elita ! Deşi în viaţa
lor nu au citit mai mult de trei cărţi serioase, au reuşit totuşi să se „împăuneze” cu titluri şi onoruri
„simandicoase”. Şiau
dat medalii între ei, pe care ulterior unii le vindeau la consignaţie pentru aşi
achita
cotizaţia în lojă sau şpriţul la agapele fraterne.
Distrugerea elitelor intelectuale de către nazism şi comunism a dus la dezastre inimaginabile.
Elitele sunt absolut necesare întro
societate democratică şi depinde de noi toţi cum vom şti să le
utilizăm şi să le valorificăm. Dispreţul masoneriei bolşevice faţă de adevăratele elite este un drum
periculos şi plin de capcane. Cu riscuri mari şi note de plată adunate în timp, extrem de ridicate.
Indiferenţa masoneriei, mai puţin vizibilă, în mersul unei societăţi, este la fel de periculoasă ca şi
„revolta maselor”. Discrepanţa dintre elita românească şi „masele de masoni ai muncii” este încă suficient
de mare ca un dialog fertil şi o diseminare biunivocă a „interesului naţional” să fie corect percepute.
Exemplu în acest sens o dau „masele de fraţi” care sau
înregimentat şi şcolit în masoneria lui
Chirovici, trudind din greu să încalce legea ţării, pentru a le spori averile şi mării puterea călcând peste
cadavre pentru atingerea interesului personal care niciodată nu a coincis cu cel naţional .
Particularitatea este că lojile masonice româneşti, de tip clan, sunt alcătuite din oligarhi, adică din
potenţaţi apţi a proteja şi astfel a controla şi utiliza o clientelă de proletari ai tranziţiei.
Dimensiunile clientelei dau dimensiunile puterii oligarhului.
Oligarhii masoni au în comun doar prezentul coagulat în jurul luptei pentru obţinerea, împărţirea şi
păstrarea puterii. Trecutul (de uitat) şi viitorul (incert) sunt diferite. Unii sau
îmbogăţit mediind vânzarea
de bunuri voluptorii pe o piaţă brusc deregularizată şi invadată de producători străini. Alţii, din speculaţii
imobiliare. Alţii din privatizări frauduloase operate în domenii rentabile. Alţii din operaţiuni bancare
dubioase. Alţii din afaceri cu armament realizate pe „spatele” statului român.Alţii din afaceri cu petrol şi
massmedia.
Alţii şiau
alimentat pur şi simplu conturile din banii publici, eliberând la schimb facturi
fiscale pentru nişte prestări servicii neefectuate. Alţii şiau
însuşit cei 4 miliarde de dolari aflaţi în
67
conturile externe bancare deschise pe numele dictatorului Ceauşescu sau a firmelor de comerţ exterior
patronate de partidul comunist.
Ce „mama măsii” că doar era avuţia ţării şi era păcat să se piardă prin „străinătăţuri”o asemenea
pleaşcă de bani. Dar de ce nu au revenit aceşti bani poporului şi sau
oprit în buzunarele oligarhilor
comunişti, în frunte cu Ion Iliescu??!!
Simplu ca bună ziua, poporul român este mult prea ignorant pentru a merita să aibă parte de
bunăstare. Poporul român este bun de folosit doar ca masă de manevră la alegeri şi ca forţă de muncă
ieftină pe plantaţiile oligarhilor comunişti. Aţi vrut elită?
Luaţi masonerie pe pâine prăjită ! Eliberarea lojelor din prizonieratul acestor „elite de pradă” este
cheia normalizării sistemului masonic românesc.
Şi cum masonilor români le place să se laude, în presă sau în emisiuni televizate, cu trecutul istoric
al înaintaşilor lor din perioada paşoptistă sau cea interbelică, pe buzele lor „umblând” nume precum
Nicolae Bălcescu, Ion Brătianu, Alexandru Ioan Cuza sau Mihail Sadoveanu, ne întrebăm cu sfială cine or
fi urmaşii acestora, în plan masonic evident.
Şi în felul acesta am ajuns la întocmirea unei liste cu numele reprezentative ale M.L.N.R. care au
făcut „istorie” în această scurtă perioadă de timp şi care se consideră, spun ei, urmaşi de drept ai
masoneriei interbelice care au pus umărul la construcţia României Mari. Citiţi şi vă minunaţi popor român,
de câtă onoare aveţi parte, de câtă speranţă vă puteţi umple fiinţa şi de cât de liniştiţi veţi fi atunci când
sunteţi reprezentaţi în plan naţional şi internaţional de către aceste „elite de pradă” din curtea M.L.N.R.
1.Eugen Ovidiu Chirovici, primul Mare Maestru din istoria masoneriei universale care a reuşit
performanţa de a subordona în totalitate masoneria română oligarhilor politici obedienţi
Kremlinului;
2. Constantin(Costel) Iancu, mason evazionist, delapidator şi traficant de armament;
3. Şerban Mihăilescu zis şi „Niki Şpagă”, mason penalist, specializat în operaţiuni de corupţie
şi trafic de influenţă;
4. Dinu Patriciu, mason penalist, ce a primit accesul la câmpurile petroliere ale Libiei cu
sprijinul direct al serviciilor secrete ruse;
5. Bebe Ivanovici zis şi Baronul de Ilfov , fost sculermatriţer,
devenit între timp membru
marcant al P.S.D. şi mason penalist;
6. Florentin Scaleţchi, bişniţar de legitimaţii comisar O.A.D.O. specializat în acte de corupţie şi
trafic de influenţă, mason penalist;
7. Victor Babiuc, mason traficant de armament;
8. Doru Ioan Tărăcilă, mason contrabandist implicat în operaţiunea „Jimbolia”;
9. Gheorghe Florea zis şi Fulgerică, mason penalist specializat în operaţiuni de contrabandă cu
băuturi alcoolice, evaziune fiscală şi trafic de influenţă;
10. Dan Voiculescu alias agentul Felix, delapidator specializat de securitatea română în
operaţiuni de ascundere a fondurilor financiare guvernamentale în străinătate şi şef politic al
masonilor bolşevici din România;
11. Genică Boierică zis şi baronul alcoolului din Craiova, mason penalist specializat în
operaţiuni de evaziune fiscală şi trafic de influenţă;
12. Ioan Potoroc, finul lui Bebecertificat,
mason penalist specializat în trafic de cocaină;
13. Cristian Popescu zis şi Piedone, masonul justiţiar spaima pieţarilor sectorului 6;
14. Nicolae Mischie zis şi baronul de Gorj, mason penalist;
15. Ovidiu Tender, mason penalist specializat în operaţiuni de evaziune fiscală, trafic de influenţă
şi contrabandă cu produse petroliere;
16. Triţă Făniţă, mason penalist, specializat în operaţiuni de contrabandă cu produse agricole şi
trafic de influenţă;
68
17. Sorin Simion, doctor mason penalist, însărcinat în timpul guvernării P.S.D. cu colectarea
„şpăgilor”de la medici şi acuzat în prezent de plagiat a lucrării sale de doctorat;
18. Copcă Narcis,un doctor mason pupincurist, alcoolic, afemeiat şi şpăgar, corupt pânăn
măduva
oaselor, sa
folosit de poziţia pe care a deţinuto
în Asociaţia Naţională de Sănătate şi respectiv
Asociaţia Spitalelor din România, pentru a obţine prin trafic de influenţă, fraţilor din M.L.N.R. şi
P.S.D. care deţineau firme de prestări servicii, contracte frauduloase cu spitalele din Bucuresti.
19. Alexandru Bittner, oficial om de afaceri şi finanţator al familiei Năstase, iar neoficial agent
israelian cu penetrare la toate nivelurile statului român.
20. Sorin Beraru, inculpat în mai multe dosare penale, este cel mai celebru infractor mason din
România, prin fraudă acaparând şi devalizând multe întreprinderi româneşti, pe care lea
stors de
fonduri uriaşe ce au părăsit România, ca şi el.
21. Ristea Priboi, în prezent mason venerabil penalist, iar în trecut ofiţer securist la „externe”
(D.I.E.) însărcinat de către regimul comunist cu organizarea unor atacuri la adresa diasporei
române (vezi înjunghierea directorului de la „Europa Liberă” sau bătăile de stradă administrate
Monicăi Lovinescu).
22. Horia Constantin Bejan, fost director de relaţii internaţionale în Ministerul Industriilor.
Partener tradiţional al lui Boris Golovin şi, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzăianu, mogulul
energiei. Cât timp a fost în funcţie a făcut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul
angajat al lui Roman Abramovici.
23. Vasile Stângă, colonel SRI în rezervă, fost asistent al lui Virgil Măgureanu şi, ulterior, şeful
Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI. Fiind ofiţer activ, ia
ajutat în afaceri cu energie pe Boris Golovin şi Horia Bejan. După ce a trecut în rezervă, sa
asociat cu ei.
24. Vladimir Soare, a fost, pe rând, viceguvernator BNR, preşedinte al Bancorex şi preşedinte al
grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vântu. A făcut studiul de fezabilitate pentru o afacere
de anvergură iniţiată la UCM Reşiţa, de Boris Golovin şi Nicolae Bogdan Buzăianu. În acest
„business” are interese şi Oleg Deripaska.
25. Nicolaie Bogdan Buzăianu, bun prieten al fostului ofiţer GRU Boris Golovin, cu care are
legături personale şi interese comune de afaceri.Buzăianu îi e dator lui Golovin, care ia
rezolvat
o problemă dificilă în cursul contractului pentru Porţile de Fier. Mai mult, interesele de afaceri
ale celor doi se întâlnesc la Reşiţa, în umbra lui Deripaska.
26. Corneliu Păltânea, fost şef al unităţii prahovene a SRI. A fost arestat în dosarul furtului de
combustibil de la rafinăria ploieşteană Astra Română. Este asociat cu grupul de la Centrul de
Afaceri RomânoRus
(CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei
Roşii) monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea Nova Bank. Păltânea a lucrat şi
pentru fraţii Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia.
27. Iuri Ustinov, fost ofiţer GRU, a fost primul preşedinte al CARR, implicat în inginerii
financiare (cazul „Nova Bank”), spălare de bani şi cartelizarea licitaţiilor de furnizare a
cărbunelui. Ustinov se laudă în mediul de afaceri că a fost consilierul lui Evgheni Primakov fost
şef al KGB şi actualul preşedinte al Camerei de Comerţ a Rusiei.
28. Anatoli Patron, fost ofiţer GRU şi partener cu Boris Golovin. Preşedinte al Nova Bank şi
considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR,
controlat prin suveici offshore
şi „firmemamă”,
înfiinţate în Zug (Elveţia), la aceeaşi adresa cu
multe dintre companiile lui Marc Rich.
29. Constantin Samson, la
urmat pe Iuri Ustinov la şefia CARR. A fost naşul de cununie al
cuplului Ioana BăsescuIoan
Marin (Bodo) şi partener de afaceri cu soţia lui Nicolae Văcăroiu,
preşedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt
tergiversate. A devalizat întreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile căreia înălţa un
complex turistic de lux. În afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit în America.
69
30. Mircea Popa, în vremea lui Ceauşescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este agent
KGB. Acum, Popa conduce Agenţia de Presă Rusia La Zi, controlată de un offshore
din Insulele
Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetăţean moldovean conectat la afacerile lui Sorin
Ovidiu Vântu.
31. Bogdan Buzoianu, proprietar al Energy Holding, mason la Marea Lojă a României, finul lui
Dan Ioan Popescu şi partenerul de afaceri al Marelui Maestru mason Corneliu Vişoianu, a fost
strategul campaniei electorale din 2000 a PNL.
32. Radu Boroianu, naşul de cununie al lui Călin PopescuTăriceanu,
este masonul care a făcut
lobby să i se atribuie firmei VaTech
contractul de retehnologizare al Porţilor de Fier 1.
33. Codruţ Şereş, botezat „Hakkinen” de membrii reţelei,, a reuşit „performanţa” de a fi primul
ministru acuzat că ar fi comis unele dintre cele mai grave infracţiuni cuprinse în Codul Penal
pentru care pedeapsa maximă este detenţia pe viaţă: trădare, prin transmitere de secrete,
subminarea economiei naţionale şi complot. A fost acuzat că a făcut parte din reţeaua bolşevică
de spionaj condusă de cetăţeanul bulgar Stamen Stantchev.
34. Dan Fischer, masonul cu cetăţenie dublă, română şi israeliană, este implicat în recuperarea
creanţelor României de la diverse state şi apoi vânzarea acestor datorii pentru numai 40% din
valoarea reală. În trecut sa
numit şi Frâncu, nume sub care a fost cunoscut ca sportiv al clubului
Dinamo Bucureşti. Coproprietar al postului de televiziune Prima TV, şi apropiat în afaceri de
exsecretarul
Ministerului de Finanţe, Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, actualul
preşedinte al PSD.
35. Vladimi(Vova) Cohn, mason bolşevic din România, transfug, se pretinde investitor repatriat
din Franţa, în 1990. Taicăsău
a fost comisar sovietic kominternist, venit în România pe tancurile
ruseşti după 1944, fiind participant direct al instalării cumunismului în România. Vladimir Cohn
va primi după 1990 în „locaţie de gestiune”, cu concursul direct al unui alt mason bolşevic al
vremii, şi anume expremierul
Petre Roman, clubul Nastz din Bucureşti. Foarte gălăgios şi
obraznic pe posturile de televiziune, în timpul fostelor guvernări, Cohn a participat la mai multe
privatizări cu cântec ale întreprinderilor româneşti, cea mai celebră fiind privatizarea unicului
producător de carton presat din România, fabrica Romcarton S.A.
36. Viorel Hrebenciuc, biografia romanţată a acestui mason bolşevic îl arată ca pe un fost contabil
mediocru din Bacău, care, prin căsătoria cu fiica unui ministru din guvernul regimului
Ceauşescu, a reuşit să pătrundă în cercul restrâns al puterii comuniste (nomenclaturiste). După
anii 1990, se va face cunoscut ca mare învârtitor de relaţii eminenţă cenuşie şi puşculiţă a PSD.
Va abuza de funcţiile politice deţinute, cum ar fi cea de secretar general al Guvernului şi cea de
vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, pentru a trafica în deplina linişte vapoare, benzină,
droguri, arme şi maşini de lux.
37. Ion Busuioc – mason penalist cercetat pentru trafic de armament, fiind un membru notoriu al
crimei organizate transfrontaliere specializate în trafic de armament şi patronată de foşti ofiţeri
KGB. Are legături strânse de afaceri cu celebrul mason Costel Iancu şi cu membrii fondatori ai
defunctei firme Prodigo S.A., printre care se numără: Gheorghe Nemţeanufost
director al
regiilor Romarm şi Asenalul Armatei, colonelul Samoilă Stoica –fost funcţionar în Direcţia
Specială a guvernului, Dan Mocănescu, Eugen Nicolăescu, colonelul Costică Lapteş şi soţul
Noricăi Nicolai, Cornel Nicolai.
38. George Teleman –fost ataşat comercial al României la Singapore, e partener al fondului de
investiţii Equest Partners Ltd., unde îl întâlnim şi pe Ionuţ Costea, cumnatul bolşevicului
Mircea Geoană. În România, fondul reprezentant de Teleman a cumpărat sediul Delegaţiei
Comisiei Europene (iar UE plăteşte acum chirie) de la consorşiul israelian AvivinGomen,
controlat din umbră de fostul guvernator militar al Cisiordaniei, Shlomo Elia. Generalul
israelian era unul dintre şefii românului arestat anul trecut pentru spionaj, în Nigeria, iar mai
înainte, lucrase pentru partenerii urmăritului internaţional Shimon Naor –suspectaţi de trafic cu
70
arme în Africa. Teleman a mai lucrat şi pentru controversatul Frank Timiş, cel implicat în
proiectul „Roşia Montană”. Teleman mai este asociat în Euro Trading 2000 cu soţia lui Marius
Eduard –Ţârleafostul
ginere al lui Ion Ceauşescu (fratele dictatorului) şi partener de afaceri al
exdirectorului
SRI Virgil Măgureanu.
39. Gheorghe Matachefost
şef al Departamentului pentru Armamente din M.Ap.N, a semnat
mai multe documente legate de programul de achiziţie a mult discutatelor fregate engleze.
Matache a părăsit ministerul în anul 2005, iar acum deţine funcţia de administrator al firmei de
imobiliare Metav SA, unde a lucrat şi înainte de a fi numit secretar de stat. Prin două offshoreuri
cipriote, WellKept Properties Ltd. Şi Weybridge Holdings Ltd. compania este legată de
grupul ginerilor comunistului Ion Dincă, fosta mână de fier a regimului Ceauşescu.
40. Rus Ioan –ofiţer superior acoperit al securităţii comuniste şi mason începând cu anul 1997,
va contribui la înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare, prin „băncile” căreia timp de 10 ani
vor trece toţi masonii loiali Kremlinului. Selecţia candidaţilor propuşi a urma cursurile acestei
instituţii militare agreate de structurile NATO a fost atent monitorizată de masoneria
Kominternistă prin maşinaţiunile următorilor supuşi loiali: Rus Ioan, gen, Uzunav, Ovidiu
Tender, Negru Ioan, Ioan Munteanu. În acest mod, cica 6070%
din efectivul participant la
cursuri a fost format din masoni bolşevici sau simpatizanţi ai acestora. Astfel, structurile KGB
active în România au reuşit săşi
pregătească din timp eşalonul 3, pe care intenţionează săl
aducă la putere în scurt timp în România, transformând această ţară întrin
adevărat „cal troian”
care să penetreze sistemul de apărare euroatlantic.
Din cei aproximativ 7000 de masoni cât numără în prezent (2007) „MLNRul”
patronat de
E.O.Chirovici, doar 10% din efective au contribuit în mod direct la sabotarea întregii economii naţionale,
trădând interesele României atât în plan intern cât şi internaţional.
În continuare vă prezentăm lista cu masonii bolşevici care orchestrează masoneria română:
1. ADAMESCU CONSTANTIN
2. ADRIAN BĂICUŞI
3. ADRIAN ANDRONE
4. ADRIAN DRAGOMIRESCU
5. ADRIAN MIHAI
6. ADRIAN RĂDESCU
7. ADRIAN PASCU
8. ADRIAN DAMINESCU
9. ADRIAN CHIŢU
10. ADRIAN MIHĂILESCU
11. ADRIAN SEVERIN
12. ADRIAN NĂSTASE
13. ADNAGI SLAVOLIUB
14. ALEXANDRU HOMOTESCU (Gr.33)
15. ALEXANDRU DIACONU
16. ALEXANDRU LĂPUŞAN
17. ALEXANDRU BOGDAN
18. ALEXANDRU VALENTIN TOMESCU
19. ALEXANDRU DARIE
20. ALEXANDRU TIBERIU DEKANY
21. ALEXANDRU PASCU
22. ALECSANDRU HOCIOTĂ (Gr.33)
23. ALEXANDRU TOCILESCU
24. ALEXANDRU POLEUCĂ
25. ALEXANDRU PETRE
26. AUREL STOICA
27. AUREL CIUMBERICĂ
28. AUREL BÂRZAN
29. AUREL CARAIMAN
30. AUREL ROGOJAN
31. AURELIAN MIHALACHE
32. AL. RACOVICEANU
33. ANDREI VERNESCU
34. ALBERTO MATEI
35. ARISTIDE BUTUNOIU
36. AMMAR AOUN
37. ATTILA VERESTOY
38. BARCAN MIŞU
39. B.I. DUCU
40. BARBU CIOCULESCU (Gr.33)
41. BOGDAN DIMITRIE NICULAE
42. BOGDAN POPESCU (Gr.33)
43. BOGDAN MIRODOTESCU
44. BOGDAN MIHAI MANOLACHE (Gr.33)
45. BOGDAN DUMITRACHE (Gr.33)
46. BOCIOC GABRIEL (Gr.33)
71
47. BUJOR PRELIPCEANU
48. CĂTĂLIN GRIGORESCU
49. CĂTĂLIN HANU
50. CĂTĂLIN M.FLUTUR
51. CĂTĂLIN NEAGU
52. CĂTĂLIN TURLIUC
53. CĂTĂLIN IONESCU ARBORE (Gr.33)
54. CĂTĂLIN GARGANCIUC (Gr.33)
55. CONSTANTIN ROCO
56. CONSTANTIN FLORIN
57. CONSTANTIN VLĂDUŢU
58. CONSTANTIN NICOLAESCU
59. CONSTANTIN IANCU (Gr.33)
60. CONSTANTIN ROMAN TĂMĂDUIANU
61. CONSTANTIN POPECI
62. CONSTANTIN LIVIU PANAITE (Gr.33)
63. CONSTANTIN NIŢĂ
64. CORNELIU SIMION
65. CORNELIU BRISTAN
66. CORNELIU ZEANĂ
67. CORNELIU TĂBÂRCĂ
68. CORNELIU RUSE
69. CORNEL LĂCEANU
70. CORNEL KAMENINSZKI
71. CORNEL VIŞU (Gr.33)
72. CRISTIAN BURCI
73. CRISTIAN DUMITRESCU
74. CRISTIAN UNTEANU
75. CRISTIAN CRIŞAN
76. CRISTIAN PANCIU (Gr.33)
77. CRISTIAN BECHEANU (Gr.33)
78. CRISTIAN DUDULEANU
79. CRISTIAN BERILĂ
80. CRISTIAN BOUREANU
81. CRISTIAN GHIBY
82. CRISTIAN RĂDAN
83. COSTIN CUNEŞTEANU
84. CLAUDIU IONESCU (Gr.33)
85. COSTICĂ LAPTEŞ
86. COLT NICOLAE
87. CEZAR CALUSCHI
88. COSMIN ALEXANDRESCU
89. CODRIN STOICESCU
90. DAN ANGHELESCU (Gr.33)
91. DAN TANASIE (Gr.33)
92. DAN CRISTESCU(Gr.33)
93. DAN FĂGĂRĂŞEANU
94. DAN BERINDEI
95. DAN VARDIE
96. DAN DOBREANU
97. DAN STUPARU
98. DAN NEAGU
99. DAN MORAR
100. DAN CIOCHINĂ
101. DAN POPESCU
102. DAN POENARU
103. DAN GRIGORE
104. DAN ŞANTA
105. DAN GEORGESCU
106. DAN DELEGEANU
107. DAN MIRCEA POPESCU
108. DORIN STANCIU
109. DORIN BĂLEANU
110. DORIN VOINEA
111. DORIN ŢIGĂNUŞ
112. DRAGOŞ CÎRNICI
113. DRAGOŞ BÂLTEANU
114. DRAGOŞ DRAGOMIRESCU
115. DRAGOŞ STĂNESCU
116. DEDU NICUŞOR VERONEL
117. DAFIN MUREŞAN
118. DENIS DIACONESCU
119. DANIEL HOTĂRANU
120. DINU SĂRARU (Gr.33)
121. DACIAN PALLADY
122. DĂNUŢ CACIANOV
123. DANIEL CRISTIAN GHERASIM
124. DOREL ŢĂRMUREANU
125. DORU TĂRĂCILĂ
126. DORU SURDUCAN
127. DĂNUŢ PRISECARIU
128. DOREL GHEORGHIU
129. DĂNUŢ BOGHIU
130. DANIEL MOLDOVEANU
131. DUDU ŞTEFAN
132. DUMITRU RADU
133. DUMITRU DORIN PRUNARIU
(Gr.33)
134. DUMITRU ILIESCU
135. DUMITRU CREŞTIN
136. DUMITRU BALTĂ
137. DUMITRU CIOFLINĂ
138. EUGEN GHEORGHE
139. EUGEN FLORESCU
140. EUGEN OVIDIU CHIROVICI
141. EUGEN NEGRUŞ
142. EUGEN MIHĂIESCU
143. EUGEN COIFAN
144. EUGEN PASCAL
145. EUGEN BRĂTUCU
72
146. EMANUEL FLOREA
147. EMILIAN M. DOBRESCU
148. EMANUEL BÂRCĂ
149. EMANOIL SĂVOIU
150. EMANUEL BĂDESCU
151. EMIL NEDELEA CĂRĂMIZARU
152. EDUARD ŢOGOREANU
153. FLORIN C.VASILE
154. FLORIN M. GHIULBENCHIAN
155. FLORIAN PITTIŞ (Gr.33)
156. FLOREA CHIRIAC
157. FLORIN STOENESCU
158. FLORIN SIMION
159. FLORIAN DIMA
160. FLORICĂ DRĂJNEANU
161. FLORENTIN CALAPOD
162. FLORIN SANDU
163. FLORIN MIHALACHE
164. FILIP POPA
165. FRANCISC AARON
166. FRANCISC TOBĂ
167. GABRIEL HOMOTESCU (Gr.33)
168. GABRIEL ŢOCU
169. GABRIEL GIURGIU
170. GABRIEL OLTEAN
171. GABRIEL CORIN
172. GABRIEL COJOCARU
173. GABRIEL NAGHI
174. GABRIEL OPREA
175. GABRIEL G. STĂNESCU
176. GHEORGHE FLOREA (Gr.33)
177. GHEORGHE DUDESCU (Gr.33)
178. GHEORGHE NEAGU
179. GHEORGHE NAGHIU
180. GHEORGHE RUSU
181. GHEORGHE STANCIU
182. GHEORGHE NICULESCU
183. GHEORGHE GRIGORAŞ
184. GHEORGHE TURDA
185. GHEORGHE CARP
186. GHEORGHE TINCA
187. GRIGORE MÂNTESCU (Gr.33)
188. GRIGORE IOAN POPA
189. GIUSEPPE ROSSI
190. GHERASE SABIN
191. GELU KELMER
192. GELU VOICAN VOICULESCU
193. GEORGE CRISTIAN MAIOR
194. GEORGE MIRCEA BOTESCU
195. GILERU MIRCEA
196. GAVRIL IOSIF CHIUZBAIAN
197. GEORGE PREDA
198. GEORGE POPA
199. HORIA GLIGOR
200. HORIA FURTUNĂ
201. HORIA PINTEA
202. HELIOS MELENCU
203. ION BIRIŞ
204. ION BAZGAN (Gr.33)
205. ION SANDRU
206. ION TURLACU
207. ION VULPE
208. ION BORDEIANU
209. ION DEACONESCU
210. ION STAN
211. ION ILIESCU
212. IOAN GÎLCĂ
213. IOAN TALPEŞ
214. IOAN RUS
215. IOAN CODRUŢ SEREŞ
216. IOAN G.PUIU IORDĂCHESCU
217. IOAN GRIGORE POPA
218. IOAN GIURESCU
219. IOAN OPRIŞAN
220. IOAN MÂNZATU IOAN SBÂRCIU
221. IOAN DAVID
222. IONICĂ MARIN
223. IULIAN BIANU
224. IONEL MARCU (Gr.33)
225. IONUŢ DOGARU
226. IONEL DUMITRU (Gr.33)
227. IONEL UDRESCU
228. IONEL BARA
229. IONEL CRĂCIUN
230. IULIAN MOISESCU
231. IULIAN CORBU
232. IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN
233. IRINEL POPESCU (Gr.33)
234. ILIE SÂRBU
235. LAURENŢIU GANEA
236. LAURENŢIU C. BOHÎLŢEA
237. LAURENŢIU MIRCEA POPESCU
238. LIVIU ADRIAN MANTA(Gr.33)
239. LIVIU PREJA
240. LIVIU TOADER
241. LIVIU PĂTRU
242. LAZĂR POPESCU
243. LEON ZĂGREANU
244. LUCIAN PAHONŢU
245. MANOLE IOSIPER (Gr.33)
73
246. MANOLE FLORIN GABRIEL
247. MARIAN ŞTEFAN (Gr.33)
248. MARIAN MIHĂILĂ
249. MARIAN NASTY VLĂDOIU
250. MARIAN DRĂGUŞIN
251. MARIAN COVLEA
252. MARIAN SLAV
253. MARCEL H.ŞERBAN
254. MARCEL MIHOC
255. MARCEL IVAN
256. MATEI GAŞPAR
257. MARIUS VELICU
258. MATEI VINTILĂ
259. MARIUS MACOVEI
260. MIRON DORIN
261. MORA AKOS
262. MUGUR CARACAŞ
263. MUGUR ISĂRESCU
264. MIHAI DRAGOŞ MARINCIU
265. MIHAI PRISECARIU
266. MIHAI SÂRBU
267. MIHAI STOENESCU
268. MIHAI PELIN
269. MIHAI COCULESCU
270. MIHAI DOGARU
271. MIHAI NANE
272. MIHAI ILIESCU
273. MIHAI J. BUGARU
274. MIHAI STAN
275. MIHAI NICOLAICIUC
276. MIHAI TĂNĂSESCU
277. MIHAIL POPESCU
278. MIRCEA CIOCIAN
279. MIHAIL MONTANU
280. MIRCEA CHELARU
281. MIRCEA PAŞCU
282. MIRCEA MOCANU (Gr.33)
283. MIRCEA A.BIRT (Gr.33)
284. MIRCEA BOBORA
285. MIRCEA VAIDAVOIEVOD
(Gr.33)
286. MIRCEA PERPELEA
287. MIRCEA O.CONSTANTINESCU
288. NARCIS ZĂRNESCU (Gr.33)
289. NEGRU ADRIAN
290. NICU POP
291. NICU VĂLEANU
292. NICOLAE CRISTESCU
293. NICOLAE BOTICĂ – RĂDULESCU
294. NICOLAE JIDOVU
295. NICOLAE CERNĂIANU (Gr.33)
296. NICOLAE GLIGOR
297. NICOLAE BĂTĂNOIU
298. NICOLAE ANGHEL
299. NICOLAE SPIROIU
300. NICOLAE ALEXANDRU
301. OCTAVIAN PALER
302. OCTAVIAN CREŢU
303. OCTAVIAN POP
304. OCTAVIAN ŢOCU
305. OCTAVIAN APAHIDEANU
306. OLIMPIAN UNGHEREA (Gr.33)
307. OVIDIU GABRIEL GALEŞ
308. OVIDIU MARIAN
309. OVIDIU PETRU POPESCU
310. OVIDIU DĂIANU
311. OVIDIU TENDER
312. OVIDIU BĂJENARU
313. OVIDIU SOARE
314. PAVEL ANGHELESCU
315. PAVEL ABRAHAM (Gr.33)
316. PAUL POP
317. PAUL ADRIAN ILIEŞ
318. PETRU CALISTRU
319. PETRE MIHUŢ
320. PETRE ROMAN
321. PALLADI DACIAN SALVATOR
322. PIERRE JOSEPH DE HILLERIN
(Gr.33)
323. RADU G.SERAFIM
324. RADU BĂLĂNESCU
325. RADU BĂLĂNEAN
326. RADU COMĂNESCU
327. RADU MIHAILOV
328. RADU BOROIANU (Gr.33)
329. RADU ILIESCU
330. RADU GEORGESCU
331. RĂZVAN PURDILĂ
332. RAZVAN SOCOLOV
333. RĂZVAN TEODORESCU
334. ROMEO VÎLCU
335. ROMEO AVRAM
336. ROMEO MARINOF
337. REMUS OPRIŞ
338. REMUS CAPOTĂ
339. ROBERTO CONSTANTINESCUU
340. SORIN MOISESCU
341. SORIN IONESCU
342. SORIN TEŞU
343. SORIN OVIDIU BĂLAN
344. SORIN UNGUREANU
74
345. SORIN SÎRBU
346. SORIN CALAFUS
347. SORIN NAGHIU
348. SORIN A.ROBU
349. SORIN SIMION
350. SORIN GRIGORESCU (Gr.33)
351. SORIN CRIVĂŢ
352. SORIN NICULA
353. SANDU MARIAN
354. SANDU POPESCU
355. SANDU GABRIEL
356. SERGIU IONESCU
357. SERGIU PROTOPOPESCU
358. SERGIU CONSTANTIN
359. SILVIU MANGHIUREA
360. SILVIU DOPAN (Gr.33)
361. SILVIU MARIUS ŞTEFAN (Gr.33)
362. ŞTEFAN IONESCU
363. ŞTEFAN S.SOBOTKA
364. ŞTEFAN MÎŞU
365. ŞTEFAN UZUNOV
366. ŞTEFAN MUREŞAN
367. STEFAN ENE
368. ŞTEFAN TOPOR
369. ŞTEFAN MITROI
370. ŞERBAN MIHĂILESCU
371. ŞERBAN STĂNESCU
372. ŞERBAN GAVRILESCU
373. TRAIAN CARAMANIAN
374. TRAIAN PETRESCU
375. TIBERIU POPESCU
376. TIBERIU BOITAN
377. TEODOR ROBU
378. TOMA ZAHARIA
379. VASILE SĂVOIU (Gr.33)
380. VASILE TALOŞ
381. VASILE TOADER
382. VASILE IANCU
383. VASILE MIHALCEA
384. VASILESCU GHE. TEODOR
385. VALENTIN CREAŢA
386. VALENTIN NĂSTASE
387. VALENTIN TĂLĂPĂNESCU
388. VLADIMIR BOTNARIUC
389. VASILE BUTULESCU
390. VLAD SAVCIUC
391. VRÎNCEANU DECEBAL
392. VOLOŞCIUC DUMITRU
393. VALERIU ARBORE (Gr.33)
394. VIRGIL MUREŞAN
395. VIRGIL STOENESCU (Gr.33)
396. VIRGIL Ş. NIŢULESCU (Gr.33)
397. VIRGIL OPREA
398. VIRGILIU NICOLESCU
399. VIRGIL ARDELEAN
400. VICTOR MARCU
401. VICTOR RĂDESCU
402. VICTOR RĂCHIŢĂ (Gr.33)
403. VIOREL STELIAN POPA
404. VIOREL COSMA
405. VIOREL RUS
406. VIOREL HREBENCIUC
407. VISARION MARINESCU
408. ZMEU VECESLAV
Restul de 90% dintre masoni reprezintă victme colaterale care nu ştiu nimic concret, neparticipând la actul
decizional. Este vorba despre masoni care plătesc cotizaţie la atelierul din care fac parte şişi
satisfac vanităţile că
au intrat şi ei întro
organizaţie secretă care conduce lumea şi de care au auzit de la a şaptea mână. În realitate, nu
au nici un acces la operaţiunile de împărţire a profitului.
Dacă ştiam până acum cum se poate schimba un regim capitalist, democratic, întro
dictatură
comunistă, este mult mai greu să învăţăm cum este posibil să inversezi acest coşmar, din care România
abia sa
trezit, deşi au trecut 16 ani de la răsturnarea regimului comunist.
Avem o clasă politică parazitată de tot felul de astfel de indivizi care se erijează în democraţi şi
adepţi fervenţi ai capitalismului, care sau
îmbogăţit pe tot felul de căi ilegale ori aflate la limita legii şi
au format o olgarhie ce încearcă săşi
impună punctele de vedere şi interesele economice în politică, în
defavoarea statului şi a naţiunii, a valorilor şi intereselor noastre naţionale. Iar această oligarhie o găsim
şi în cadrul M.L.N.R.
Masonii tineri din România fiind preocupaţi, acum mai mult ca niciodată, de sănătatea sistemului
de instruire (şlefuire) masonică, aceştia doresc în acest sens să ştie cu adevărat cine sunt cei carei
conduc şi care le sunt intenţiile.
75
Unii dintre cei care ajunseseră în vârf, în urma unor mustrări de conştiinţă probabil, au avut
intenţia să schimbe ceva. Este vorba despre masonii Dan Amedeo Lăzărescu, Alexandru Paleologu,
Marcel Shapira, Constantin Bărbulescu, Sever Frenţiu, Nicu Filip, Vladimir Boanţă, Panait StănescuBellu
şi nu în ultimul rând Adrian Dohotaru, care pentru îndrăzneala sa a plătit cu viaţa în urma unei
deplasări în Ucraina.
Evident aceşti masoni de frunte nau
reuşit pentru că şi căile alese au fost timide. Şi de atunci
sistemul masonic românesc sa
perpetuat după ureche.
Nimeni na
fost suficient de puternic să propună o nouă arhitectură a tinerii masonerii româneşti,
aşa încât sistemul improvizat în anul 1993 şi riturile de perfecţionare încropite ulterior pe baza unui
model aproximativ sau
perpetuat cu tot cu greşeli, cu tot cu slăbiciuni, cu tot cu înclinaje spre excese şi
dorinţă de putere.
M.L.N.R.ul
fiind o moştenire a comunismului, nu poate contribui prin profilul moral al
masonilor criptocomunişti la dezvoltarea masoneriei române pe baze calitative.
Până şi semnarea angajamentelor masonice este o metodă de parvenire, de inspiraţie sovietică.
Chiar şi la 16 ani de la căderea comunismului în România, agenţii Securităţii şi acoliţii acestora mişună
prin lojile masonice netulburaţi, influenţând opinia publică.
Aceşti trădători de neam sau
refugiat şi regrupat sub cupola M.L.N.R., construind un sistem
masonic care funcţionează şi în prezent prin corupţie şi şantaj.
Arhivele serviciilor secrete conţin foarte multe delaţiuni privitoare la viaţa acestor masoni de
carton. Deconspirarea masonilor cu trecut pătat nu poate decât să mărească credibilitatea masoneriei
româneşti.
Trebuie să fie prezentaţi alături de faptele acestora, care să arate dimensiunile reale ale delaţiunii
lor, astfel încât să nu mai avem îndoieli în ceea cei
priveşte, iar justificările lor ulterioare să nu mai
conteze.
Marea diferenţă dintre organizaţiile masonice ale democraţiei liberale şi masoneria română bine
ancorată în structurile regimului criptocomunist, provine din deosebirea radicală între regimurile
democratice de tip occidental şi cele totalitare de tip comunist.
Marile Loji occidentale au ca funcţie principală protejarea statului democratic şi a cetăţenilor
indiferent de alternanţele la putere, în urma alegerilor libere, în vreme ce organizaţiile masonice
româneşti au fost concepute cu sprijin rusesc pentru a asigura dominaţia represivă a unei forţe
minoritare, ilegitime asupra majorităţii cetăţenilor României care sunt în permanenţă supravegheaţi şi
manipulaţi de către instituţii ale statului pe care masonii criptocomunişti le controlează.
Marea Lojă Unită a Angliei consideră masoneria românească, care se erijează în principalul
purtător al valorilor de înnoire a societăţii româneşti, că nu poate intra în Marea Familie Masonică
(Masoneria Universală) cu reminiscenţe ale poliţei politice secrete comuniste.
Şi asta nu este totul.
Una dintre circumstanţele aduse în discuţie îşi are plauzibilitatea ei: e vorba despre preocuparea
cancelariilor şi a organismelor de securitate occidentale de a nu prelua în sistemul european şi euro
atlantic agenţi români cu angajamente faţă de vechile structuri ale KGB, active încă în Rusia.
În acest caz sens, în prezent nu există decât preocuparea faţă de riscul ca, odată cu admiterea
României în NATO şi Uniunea Europeană, să pătrundă în interior posibili furnizori de informaţii către
forţe în mod tradiţional ostile.
Masoneria roşie, neocomunistă, reprezintă o adevărată coloană a cincea în interiorul reţelei de
fundaţii şi ONGuri
finanţate şi controlată de Kremlin.
Îar M.L.N.R. este un O.N.G. construit după acest tipar, în care vasele comunicante funcţionează
din plin, contribuind astfel la menţinerea dominaţiei absolute a centrelor de putere criptocomuniste,
coordonate de serviciile secrete ruseşti.
Riscul contaminării masoneriei engleze cu elemente aparţinând masoneriei roşii, revoluţionare,
este principalul obstacol care stă în calea recunoaşterii M.L.N.R. de către Marea Lojă Unită a Angliei.