Wednesday, September 19, 2007

Alegerea Patriarhului - Masonerie, interese politice si santaj





Cuvant introductiv

Pentru orice crestin pierderea Patriarhului Teoctist e o mare durere, o lipsa care nu poate fi asa usor inlocuita. Nici nu s-a “racit” insa Prea Fericitul ca lupta pentru putere a si inceput. De fapt incepuse din 1990, dar longevitatea intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane strica planurile oricui.

Unul dintre marii favoriti la jiltul patriarhal este Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Inalt Prea Sfintitului Daniel Ciobotea. Om de mare anvergura intelectuala, insa prea putin legat de monahism, lucru care i se reproseaza cu varf si indesat. Profesor timp de peste opt ani de zile la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elvetia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este suspectat de unii de o relatie nu tocmai ortodoxa cu organele Securitatii Statului. Este cel putin greu de crezut ca, in cariera sa universitara, Daniel Ciobotea nu s-a intalnit cu “baietii cu ochi albastri” din moment ce din 1976 venea in tara numai ca vizitator. Unii ar baga mana in foc ca oricum devenea episcop, din moment ce, in 1988, a fost chemat de urgenta in tara, tuns calugar si peste noapte hirotonit protosinghel. Anul Revolutiei, 1989, nu l-a prins chiar “neinitiat” de ”ierarhia nevazuta” cum era numita Securitatea sau Directia de Informatii Externe, din moment ce proaspatul protosinghel era – hai ca stiti deja – responsabil cu Sectorul Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe Romane. Mitropolitului Daniel i se mai reproseaza apartenenta la Masonerie. Nu a negat niciodata aceasta apartenenta, relatiile sale cu masonii importanti fiind de notoritate, dar nici nu a confirmat apartnenta sa in aceasta organizatie discreta (nici nu avea cum - n.r.). Cazul nu ar fi insa singular, din ce in ce mai multi ierarhi catolici, protestanti sau ortodocsi fiind capacitati de „Marea Fratie”.
IPS Daniel a reusit sa-si asigure si sprijinul politic fiind prieten – ca orice roman cumsecade si echidistant – cu tot spectrul politic. L-a decorat pe Mugur Isarescu cu cea mai mare distinctie a Mitropoliei, „Crucea Moldova”, dar si pe Octav Cozmanca. L-a ajutat pe Adrian Nastase – in stenogramele PSD, liderul Ion Solcanu spune – „e omul nostru trebuie ajutat”, dar nu a pregetat sa “dea Cezarului ce e al Cezarului” si celorlalte partide ajunse conjuctural sau nu la putere.




Biserica si Francmasoneria, razboiul nevazut

Fiecare isi disputa caracterul universal si de aici conflictul. Biserica este ?catolica?, adica ?universala?. Masoneria depaseste granitele nationale si concureaza universalitatea Bisericii Romei. Masonii cred in marele Arhitect al Universului. Dar este Marele Arhitect si Dumnezeul crestinilor? Disputa dureaza de peste doua secole si nu se profileaza nici un armistitiu.
Condamnarile Vaticanului

Inca de la inceput, Biserica Catolica, a vazut in Francmasonerie un pericol, considerind organizatia incompatibila cu doctrina crestina. Prima luare de pozitie a fost formulata de Papa Clement al XII-lea in constitutia ?In Eminenti?, publicata in 1738. Aceasta este confirmata si reinnoita de Papa Benedict al XIV-lea. Pius al VII-lea isi urmeaza predecesorii si publica constitutia ?Ecclesiam a Jesu Christo? in1821, fiind urmat de Leon al XII-lea in 1825. Aceeasi pozitie o adopta si urmatorii Suverani Pontifi: Pius al VIII-lea si Grigore al XVI-lea. Dupa asasinarea primului-ministru italian Pellegrino Rossi, proclamarea si infringerea Republicii Romane si revenirea Papei la Roma (1850), Pius al IX-lea incepe asa-numita politica de intransigenta (?Non possumus?) fata de puterea seculara si ajunge sa fie considerat cel mai important adversar al Masoneriei. Papa Leon al XII-lea, in 1884, analizeaza amanuntit punctele de vedere ale Bisericii si ale Francmasoneriei. Papa arata ca naturalismul adoptat de francmasoni se bazeaza pe convingerea ca natura este desavirsita si suficienta siesi, ca si cum nu ar fi atinsa de pacat. Astfel, ar fi de ajuns sa urmarim natura, fara sa fie nevoie de lupta pentru a infringe pornirile pasionale sau violente. Episcopul Romei reproseaza Francmasoneriei ca doreste manipularea oamenilor prin subminarea familiei, educatiei tinerilor, orinduirii sociale existente, chiar a notiunii de autoritate, si de asemenea ca, promovind egalitarismul socialist si comunist, des-considera deosebirile dintre oameni. In 1906, Pius al X-lea condamna Francmasoneria si avertizeaza asupra legaturii ei cu comunismul.

Opriti de la Impartasanie

Din cauza unor formulari ambigue de dupa Conciliul Vatican II, unii au crezut ca Biserica Catolica si-a indulcit pozitia fata de francmasoni. Pentru a risipi nelamuririle, in 1983, Cardinalul Razinger a publicat o Declaratie despre Asociatiile Masonice, in care arata ca ?sentinta negativa a Bisericii privitoare la asociatiile masonice ramine neschimbata de vreme ce principiile sale au fost mereu considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii, drept care ramine interzis a deveni membru in acestea. Credinciosii care adera la asociatiile masonice sint in pacat grav si nu pot primi Sfinta Impartasanie?. O mare parte dintre dispute s-a axat pe analizarea riturilor francmasonilor, pe secretismul organizatiei, pe influenta sa in politica, in presa. Si Biserica, si Francmasoneria s-au schimbat, insa trecerea timpului nu pare a fi modificat raporturile dintre ele. Chiar daca Francmasoneria nu practica rituri ofensatoare pentru crestini sau nu ascunde conspiratii mondiale, Biserica nu o accepta nici astazi deoarece crestinismul este esentialmente o religie revelata (Dumnezeu s-a aratat omului) si supranaturala. Dincolo de orice satisfactie sau implinire naturala, crestinul tinde la o vesnicie de unire cu Dumnezeu insusi, si dincolo de orice posibilitati naturale, aceasta unire e inceputa de pe acum in Sfintele Taine ale Bisericii.
In Prima Porunca e afirmata unicitatea lui Dumnezeu. El cere nu doar respect, ci chiar inchinare. Dumnezeu nu accepta sa isi imparta locul cu nimeni. Biserica respinge ideea ca Dumnezeu ar putea fi folosit de o organizatie sau privit ca un zeu printre altii, oarecum echivalent cu Budha ori Manitu, plasat cumva ?sub umbrela? Marelui Arhitect.


Proiectul Francmasoneriei a esuat

Interviu cu Cornelius Moldovan, absolvent al Facultatii de filozofie al Universitatii ?Jean Moulain? de la Lyon

Ce relatie are Francmasoneria cu adevarul?
Pentru francmasoni, totul inseamna stiinta, cunoastere. Ei considera ca au adevarul. Crestinul nu are adevarul, nu il poseda. Adevarul i s-a revelat de catre Dumnezeu.

Ce imi permite sa spun ca Dumnezeu este Adevarul?
Faptul ca o spune El. Ca nu o spun eu. Dumnezeu e un adevar care se sustine singur.

Crestinii sint interesati de adevar, francmasonii de cunoastere. De ce nu se inteleg?
Problema este ca nu totul este stiinta si ratiune. Daca pot cunoaste totul, daca Dumnezeu e o idee (cum spunea Descartes), atunci Dumnezeu e un fel de anexa a Francmasoneriei, importanta fiind cunoasterea. Daca eu pot sa cunosc tot si totul e ideea mea, Marele Arhitect nici nu exista, l-am inventat eu. Proiectul Francmasoneriei a esuat: oamenii se nasc si mor ca inainte, nimic nu ii scoate din conditia lor, nu ii face fericiti. Astfel ca Francmasoneria functioneaza ca o gnoza: nu accepta discutia, stie raspunsul dinainte. OK, proclamam progresul, emanciparea etc. Ei, si? Pentru ce?

Asadar, cunoasterea nu satisface aspiratiile omului?
Cunoasterea implineste, dar nu implineste totul in om. La Francmasonerie, cunoasterea e un absolut. Ea nu salveaza. Este o ideologie pentru ca explica totul pornind de la o singura parte. Am de-a face cu o ideologie care are un anumit tip de functionare.
Pe linga preocuparea pentru cunoastere, francmasonii sint atasati si de simboluri, ritualuri. Ce valoare au acestea?
Tot ce este ritual se leaga de corp. E ceva care nu are sens decit ca simbol, care te trimite dincolo de el, de stricta manifestare a sa. Pe crestin, semnul Crucii, icoanele, ingenuncherea il trimit dincolo. Pentru un francmason, ritul e propria lui manifestare pentru ca el crede in natura si astfel se opreste la gest. Acest rit este profan, si nu sacru. Este inventat de oameni, ca obiceiul de a bea cafeaua de dimineata. Crestinul e suflet si corp. Intr-un rit sacru, totul are semnificatie sacra, luata din Revelatie. Ritul profan e inventat. Cunoasterea nu e sacra, ci profana prin definitie.

Biserica Ortodoxa condamna Masoneria
Spre deosebire de Biserica Catolica, Biserica Ortodoxa nu a combatut atit de vehement Francmasoneria, desi a condamnat-o in termeni severi. Astfel, in 1937, Biserica Ortodoxa Romana a dat prima si singura hotarire de condamnare a Masoneriei. Referatul ?Studiu asupra Francmasoneriei? a fost intocmit de Mitropolitul Nicolae al Ardealului, ca urmare a cererii facute de Sfintul Sinod inca din 1934. Sfintul Sinod, in sedinta din 11 martie 1937, si-a insusit concluziile din referat si a hotarit ca ?Biserica osindeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta?.

Iata citeva fragmente din concluziile studiului Mitropolitului Nicolae al Ardealului, aflate si astazi in vigoare.

Francmasoneria este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un insemnat rol, avind un rit cvasi-religios, luptind impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica. Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osindeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:
1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnindu-i sa admita numai ceea ce descopera ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sint revelate de Dumnezeu. (...)
2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reprobind ideea unui Dumnezeu personal, deosebit de lume, si ideea omului ca persoana deosebita, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamint laic. (...)
4. In lojile Francmasoneriei se aduna la un loc evreii si crestinii, si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. (...)
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. (...) Prin acest cult, Francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului.
6. Francmasoneria este un element de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamintesti decit aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. (...) Impotriva juramintului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramint paginesc.
7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobindeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sinul omenirii?.





Despre ocultări oculte

La înmormântarea lui Adrian Pintea am aflat că el a fost un mason de frunte şi catolic în acelaşi timp. Tot la înmormântare, la înmormântarea lui Florian Pitiş aflăm că el a fost purtătorul de cuvânt al masoneriei române dar creştin-ortodox. Cu siguranţă d-l Pitiş a fost mason, dar nu şi creştin-ortodox. Ieri am aflat că şi Virgil Ianţu pune mâna la inimă şi că e tot mason.

Vă puteţi întreba cum de a fost slujit la înmormântare un mason de către preoţi ortodocşi. Milostivirea noastră, trecerea noastră spre iconomii extreme estre proverbială, atâta timp cât noi lăsăm în cimitirile noastre să fie îngropaţi toţi ereticii şi păgânii, împotriva prescripţiilor noastre cultuale, şi slujim şi sinucigaşilor cât şi celor care ne drăcuiau până mai ieri, lăsându-i pe toţi în mila lui Dumnezeu. Ce am putea face mai mult pentru astfel de oameni? Dacă am fi duri, dacă am fi potrivit acriviei canonice, dacă am fi după învăţătura noastră, adică cu rigoare, nu ar trebui să lăsăm vreun eretic sau vreun apostat să fie îngropat în cimitirele noastre, care sunt sfinţite şi sunt ale Bisericii lui Dumnezeu.

Aşa cum evreii nu lasă pe cineva neevreu să se îngroape în cimitirele lor şi toţi le respectă regula de viaţă, tot la fel, regula Bisericii Ortodoxe este aceea de a nu lăsa pe un eretic sau pe un păgân să fie îngropat lângă ortodocşi. Însă noi ne milostivim de toţi şi stăm lângă toţi, nu numai în timpul vieţii ci şi după moarte. Nu suntem, cu alte cuvinte, oculţi, ascunşi, însă de noi se ascund mulţi.

Sorin Frunzăverde se declară mason după moartea PFP Teoctist dar este membru al Adunării Naţionale Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Române. Începe să ne apuce o teamă inexprimabilă. La cine mai trebuie să ne aşteptăm că este mason, satanist sau păgân sub veşminte clericale?

La moartea Preafericirii sale, ca la orice praznic de la Patriarhie, metodic, au urmat la ştiri îmbrânceli, ţipete, inadvertenţe… Nu a fost nicio inadvertenţă mediatică la înmormântările recente ale celor doi masoni amintiţi. Nu a fost prezentat la TV niciun gest anapoda al participanţilor la înmormântare, deşi se putea găsi un actor scârmându-se în nas sau vorbind la mobil şi râzând sau pe o bătrână împiedicându-se. Nimeni nu a greşit gradele pe care le aveau cei doi şi când a vorbit fratele Olimpian despre fratele Pitiş nimeni nu a surâs la auzul unor astfel de apelative de ev-mediu.

Astăzi a apărut ştirea că sunt 6000 de masoni în România şi că ei ocupă roluri importante în societatea democrată. Ce rol tainic au? De ce nimeni nu îi interoghează pe aceşti domni şi de ce nu trăiesc într-un mod impropriu relaxării ideatice postmoderne? De ce sunt discreţi? De ce nu punem semnul egal între satanism şi masonerie şi nu observăm că ocultul nu este benefic pentru cei mulţi? De ce nu există transparenţă? Unde sunt carele de reportaj şi reporterii intempestivi care să ceară dezvrăjirea templelor masonice şi să dea negura la o parte, ca să vedem oamenii?

Am vrut să vizitez într-o dimineaţă un templu mozaic din Bucureşti, şi portarul, ortodox [aşa mi-a spus el], mi-a interzis să intru în curtea templului, dacă nu îmi pun acoperământul acela special pentru bărbaţi pe cap. I-am spus că eu, ca preot ortodox, nu cred în acest obicei mozaic şi că, dacă mi l-aş pune, nu ar simboliza nimic pentru mine. Şi ortodoxul nostru nu m-a lăsat să intru. M-am uitat în ochii lui, păreau turbaţi, şi am plecat cu o faţă crispată. Cu siguranţă, dacă intra într-o Biserică Ortodoxă, acest portar ortodox, nu era tras de nimeni de mânecă.

La fel mi s-a întâmplat într-un cimitir evreiesc şi apoi într-un cimitir luteran: mi s-a spus că nu pot să intru. Scurt. Fără nicio explicaţie. Eşti chestionat imediat sau eşti urmărit sistematic. De ce ocultăm, de ce ne ocultăm cultul sau mişcarea religioasă, filozofică, dacă nu e nimic necurat la mijloc?

Urmăresc, de acum fără stupoare, toate fentele mediatice, toate distorsionările de imagine ale Bisericii Ortodoxe şi am observat că nu trece o săptămână fără să văd pe sticlă un preot care a mai făcut ceva, fără un ierarh care face, fără un monah care are probleme cu cine ştie ce lege. Însă noi nu ştim mai nimic despre cine conduce televiziunile, despre cine lucrează în ele, cum au ajuns acolo, cine sunt aceşti oameni, ce credinţă au, ce sănătate psihică au, ce antecedente au. Stăm în faţa televizorului şi înghiţim tot peştele ce sare din plasă. Însă eu am prostul obicei să mă întreb: Şi care e rostul ştirii? Cât bine sau rău face această ştire? Până unde, pe cine loveşte ştirea? Întrebările mele sunt identice cu cele pe care le am în faţa cutiei de peşte sau a cărnii de porc pe care vreau să o cumpăr din supermarket.

Puţini ştiau că Pintea, Pitiş, Frunzăverde sunt masoni. Şi aflăm deodată acest lucru, în momente cheie. Legitimarea de tip mason e ca legitimarea de tip decoraţie: toţi vor să fie eroi. Eroii cui? Va veni cineva şi îmi va spune că nu ştiu eforturile pe care le fac masonii pentru prosperitatea….Da. Fiecare facem tot feluri de eforturi. Însă depinde pentru cine şi în ce scop. Masoneria, avalanşa neoprotestantă, etosul gay, satanist, relaxat… nu au, în mod evident, rolul de a consolida credinţa ortodoxă în România şi de a adânci pe români în tradiţiile vieţii lor de secole. Ei vin cu altceva, ocult adică primejdios, satanic adică împachetat frumos.

Moartea albă: e un nume poetic dat drogurilor. Metafora însă e dureroasă. Asistăm la alterităţi care ne displac şi vizavi de care nu putem să ne manifestăm decât…amiabil. Moartea sufletească a românilor, moartea prin negarea şi relativizarea interioară a credinţei ortodoxe, a credinţei mântuirii, este o moarte albă. Cum să mă manifest altcumva faţă de această moarte decât rugându-mă şi predicând împotriva ei.

Însă, băieţii aceştia care se cred deştepţi, confundă bunătatea şi smerenia noastră cu imbecilitatea şi, pe cât noi suntem de primitori, pe atât şi ei vor să ne încalece. Nu voi fi nici acum melodramatic. Credinţa ortodoxă crede în puterea lui Dumnezeu şi în purtarea Sa de grijă faţă de noi, care e mai puternică decât toate cursele diavolilor. Deşi pare imposibil să scapi, să te mântui, într-o asemenea lume coruptă, curvară, totuşi nu toţi creştinii ortodocşi au îngenuncheat în faţa lui Baal.

Noi surprize? Probabil că da. Însă vom avea şi noi purtări de grijă ale Stăpânului nostru, care nu uită turma Sa cea mică.








Mic indreptar despre oculta care a subjugat Romania

Pizma, setea de razbunare, analfabetismul, prostia si lasitatea au devenit in comunism criteriile de selectie ale noii „elite“ a tarii.

Indata dupa ce a preluat toata puterea in stat, Partidul Comunist a purces sistematic si cu brutalitate la aplicarea intregului plan de transformare a tarii dupa modelul inchipuit de geniul diabolic al lui Lenin; pe linga masurile radicale in domeniul politic si in economie, in special in industrie si agricultura, figura ca un adevarat prealabil exterminarea burgheziei sau barem aducerea unei parti a ei la totala supunere. Si, de fapt, nu a fost vorba numai de burghezia stricto sensu de „gulerele albe“, ci de tot ce se ridica, si la oras si la sat, deasupra mediocritatii, de stare sau de intelect. Astfel au fost hartuiti, prigoniti, intemnitati si nu arareori ucisi in toata tara satenii cei mai instariti sau mai destoinici. Pizma, setea de razbunare, analfabetismul, prostia si lasitatea au devenit curind criteriile de selectie ale noii „elite“ a tarii.
Productie culturala dupa reteta comunista
Fara indoiala, la inceput de tot, s-au gasit si politicieni onesti sau intelectuali de inalt nivel – ca de pilda, marele savant Constantin Parhon – care, avind demult optiuni de stinga, au putut crede ca pretinsul socialism importat din Uniunea Sovietica era benefic pentru a scutura putin inertia noastra seculara. Foarte curind insa, ar fi trebuit sa isi dea seama ca devenisera simple unelte pentru scopuri cu totul straine de interesul tarii. Din slabiciune insa, odata prinsi in plasa, putini au avut curajul sa rupa perfidul contract, cu riscul pierderii libertatii sau chiar a vietii. Cei mai multi au ramas inregimentati in ceata „tovarasilor“ de drum („fellow travellers“) ai Partidului Comunist.
Fenomenul s-a extins indata pina la cele mai inalte sfere ale culturii. Intrucit, de cind e lumea, talentele nu sint intotdeauna nelipsit asociate cu caracterul, s-au folosit la noi destul de multi scriitori de mare talent – voi cita doar pe Sadoveanu si pe Calinescu – care s-au grabit sa-si vinda numele pentru o sinecura sau si-au plecat slugarnic capul in fata tiranilor analfabeti. Daca muzicienii, de pilda, sau artistii plastici ori istoricii antichitatii si ai Evului Mediu s-au putut sustrage pina la un punct „cazurilor“ materialismului dialectic – o stiinta pe care multi intelectuali romani au asimilat-o cu o repeziciune uimitoare -, intreaga productie culturala romaneasca, de la jurnalism pina la poezie, a fost pusa la pas de pe o zi pe alta. Creatorii autentici au inceput sa se ascunda sau sa taca sau sa scrie „pentru sertar“.
Dar au intervenit masuri mai grave, ca suprimarea, in iunie 1948, a Academiei Regale Romane si inlocuirea ei cu Academia RPR. Hotarire insotita de masuri fizice: excluderea unei jumatati dintre membrii Academiei, multi dintre cei exclusi fiind chiar intemnitati in conditiile oribile ale momentului – opt dintre ei au murit la Sighet, alti citiva, prematur, de pe urma suferintelor indurate. Cei ramasi „in piine“ au inceput, la ordin, sa coopteze membri fara valoare, unii chiar fara nici o opera, si sa participe in cor la osanalele regimului – vorba veche, numai podeaua oprea temeneaua. Daca membrii inaltei institutii, dupa momentul decembrie 1989, ar fi avut cinstea intelectuala si curajul moral de a face mea culpa, de a clama parerea de rau pentru slabiciunea de care au dat dovada - gest de inalta barbatie pe care l-a facut un mitropolit Corneanu sau un Alexandru Paleologu –, poate i-am fi iertat si poate am fi vazut cooptati in graba in Academie citiva din intelectualii de valoare „uitati“ sau prigoniti in deceniile de apasare comunista. Cind colo, potentatii nobilei institutii au purces cu totul de-a-ndoaselea: nu numai ca n-au grait o vorba de pocainta, dar au luat in pripa o masura de-a drepul ticaloasa, decretind ca nu mai puteau fi alesi membri deplini ai Academiei personale peste 65 de ani. Dintr-un condei se excludeau toti cei „cu operele la sertar“! O infamie. Iar potentatii intelectuali din ajun, cei care profitasera singuri de toate privilegiile, un Eugen Simion, un Dan Berindei, au ramas pina azi sa tina, tot ei, in Institutie, „piinea si cutitul“. Rusinos. O singura institutie culturala, Uniunea Scriitorilor, a sfirsit, dupa 16 ani de bijbiiala, sa aleaga in fruntea ei pe un Nicolae Manolescu, „the right man in the right place“.
Biserica, pusa in genunchi de liderii sai
Din pacate, trebuie sa constatam, indurerati, ca acelasi scandal improasca cu mizga indoielii si cea mai inalta institutie - pe care nici nu am avea voie sa o numit institutie, caci este deasupra infiintarilor omenesti -, Biserica. Biserica rasariteana sufera, de un mileniu si jumatate, de o afectiune pe care unii au numit-o „cezaropapism“: la Constantinopol, cind un diferend se isca intre patriarh si basileu, acesta, cezarul, avea ultimul cuvint. Precaderea puterii civile asupra autoritatii ecleziastice nu era de o gravitatea absoluta atita vreme cit si patriarhul, si cezarul erau crestini credinciosi - s-a putut chiar intimpla, in vremea unei crize mari, ca basileul sa fie mai aproape de gindirea ortodoxa decit prelatul. Dar cind am avut de-a face cu o putere civila, un executiv fatis ateu si adesea violent anticrestin si iconoclast, atunci supunerea capilor Bisericii fata de putere devenea un pacat, optiunea martiriului in loc de supunere, o datorie.
Aceasta vocatie a martiriului n-a aparut la noi decit la clerul de jos. Daca am avea azi ferocitatea de a publica intr-o culegere sirul lung si penibil de osanale pronuntate de patriarhul Teoctist in cinstea sinistrului si grotescului Ceausescu, ne-ar fi rusine sau, mai trist, ne-ar umfla risul. Patriarhul, indata dupa evenimentele din decembrie ’89, a facut gestul firesc si minimal de a se retrage. A fost insa degraba rechemat. De cine? De credinciosi sau de soborul Bisericii? Ma tem ca mai curind de puterea oculta, de aripa Securitatii care „ajutase“ sa izbucneasca Revolutia.
Omul care a girat oculta
Si ajung la incheiere: aceasta oculta a gasit in Ion Iliescu omul potrivit pentru a prelua comanda puterii izvorite din Revolutie – si intreaga oculta punind mina pe toata averea tarii si pe toate pirghiile puterii, avem impresia ca mai comanda si astazi din umbra. Faptul ca la 17 ani de la Revolutie nu s-a intimplat inca procesul celor care au inventat sinistra farsa a „teroristilor lui Ceausescu“, in urma careia au murit o mie de tineri nevinovati, va ramine o rusine pentru intreaga natiune. Idem pentru pedepsirea crimei de a fi adus de mai multe ori pe minerii din Valea Jiului, mintiti si abrutizati, ca sa terorizeze iar intreaga tara.
Tara – chiar integrata oficial in Uniunea Europeana - nu se va insanatosi cu adevarat decit atunci cind se va fi dezbarat de intreaga aceasta generatie patata de vechea faradelege. Societatea civila trebuie in fine sa se mobilizeze unanim si hotaritor in acest scop.


Telegrama care desparte Biserica Ortodoxa de Teoctist Arapasu

A colaborat Biserica Ortodoxa cu regimul comunist? Daca ne referim la BOR ca la o comunitate a credinciosilor ortodocsi, e cazul sa vorbim despre reprimarea ei. Ortodocsii erau discriminati, ori chiar pedepsiti cand isi manifestau deschis credinta. Multi preoti au sfarsit in inchisoare, manifestarile religioase erau strict limitate. Biserica, ca organizatie, isi pierduse autonomia. E adevarat ca BOR nu a fost interzisa, cum s-a intamplat cu alte culte, ortodocsii nu au fost reprimati cu vigoarea cu care s-a lovit in miscarile neo-protestante. Acest fapt nu dezminte realitatea persecutarii credinciosilor ortodocsi.

Altul este raspunsul la intrebarea: au colaborat cu regimul ierarhii BOR si unii preoti? Nu numai ca reprimarea BOR nu a exclus colaborarea ierarhiei acesteia, ci chiar a implicat-o. Pentru controlul vietii religioase, care-i obseda de comunisti, un rol principal l-a jucat asezarea in fruntea bisericilor a unor oameni ai regimului. Era un sistem general de stapanire a societatii: punerea unor fideli in varful fiecarui organism. Metoda se aplica, cu exceptii minime, in Romania ca si in celelalte tari ale sistemului comunist. In special in Europa de Est si URSS, ierarhii bisericilor aveau rolul de santinele aflate sub comanda Partidului. Doar un cinism inspaimantator sau totala neintelegere a perioadei ii poate face pe unii sa-i declare astazi pe Teoctist Arapasu si pe alti ierarhi martiri ai credintei, aparatori ai BOR, rezistenti ai politicii lui Ceausescu. Desigur, Patriarhul, mitropolitii si episcopii nu au fost doar roboti. Au avut si propriile lor tendinte, propriile lor cautari. Dar simpli roboti nu au fost nici Gheorghe Maurer, nici Ion Iliescu, nici Gheorghe Stoica, fara ca prin aceasta sa apartina mai putin armaturii regimului represiv.

Sofismele folosite de catre avocatii din oficiu ai ierarhilor BOR ating uneori culmi nebanuite. Este cazul incercarii recente de a reinterpreta sensul telegramei adresate de Patriarhul Teoctist lui Ceausescu la 17 decembrie 1989. Care, se explica cititorului astazi, ar fi fost o telegrama fara importanta, una "de rutina", expediata dupa tinerea Adunarii Nationale Bisericesti. Fara referire la evenimentele de la Timisoara. Oare sa fie atat de greu sa intelegi ca trimiterea de felicitari lui Ceausescu, in acele zile, semnala sustinerea dictatorului care daduse ordinul sa se traga in multime? Ce era mai jalnic, atunci, cand revoltatii Timisoarei infruntau moartea - despre asta aflase toata Romania prin Europa Libera -, decat sa-ti exprimi fidelitatea fata de niste conducatori patati de sange?

Cum se comportau altii? Comisia Helsinki a Congresului american condamna "atacul sangeros impotriva unor demonstranti neinarmati". Luis Schwitzer, secretarul general al Federatiei protestante din Franta, trimitea presedintelui roman o scrisoare ce exprima "via emotie privind represiunea impotriva populatiei Timisoarei". Amnesty International lua act "cu neliniste" de evenimentele care s-au produs pe 17 decembrie. Comitetul francez, membru al Federatiei Internationale Helsinki, se adresa presedintelui Frantei pentru a mobiliza comunitatea internationala in fata "turnurii dramatice si terifiante a represiunii din Romania". Iata un mic inventar care arata cat de respingator era sa feliciti dictatorul in timpul acelor evenimente care indignasera lumea. Aceasta a facut Patriarhul Teoctist in numele Adunarii Nationale Bisericesti.


Cumpana Patriarhului

Cel mai secret si mai intunecat episod din viata Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul Teoctist – perioada cat a parasit Scaunul Patriarhal in decembrie 1989, in plina revolutie – este scos la lumina de marturisirea zguduitoare a unui monah de la Manastirea Regala "Sfanta Treime" din Sinaia. Acesta dezvaluie ca Patriarhul Teoctist a batut la usa chiliei sale aproape de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, la 12 ore de la fuga sotilor Ceausescu. Vreme de doua saptamani, nici staretia manastirii nu a stiut de prezenta inaltului ierarh ortodox. Doar patru persoane din Romania erau informate despre ascunzisul de la Sinaia, recomandat Patriarhului de catre Gelu Voican Voiculescu. De altfel, acesta a fost singurul oficial al statului care l-a si vizitat de cateva ori. Nici o fata bisericeasca nu a trecut pragul chiliei din Sinaia, ceea ce l-a facut pe ierarh sa creada ca a fost parasit de Dumnezeu.

La 18 decembrie 1989, Sfantul Sinod s-a reunit in sedinta, o sesiune extrem de tensionata din cauza evenimentelor de la Timisoara. Patriarhul Teoctist a anuntat atunci ca este de acord cu decizia politica de reprimare a miscarii din orasul de pe Bega, pe care o percepea ca "provocata de agenturi straine" si in care vedea pericolul destramarii statului, cu reflexie imediata in destramarea Bisericii. Nici unul dintre membrii Sinodului nu l-a contrazis. Nici pe fata, nici pe la colturi. Nimeni nu va sti vreodata ce a fost in sufletul Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe Romane cinci zile mai tarziu, cand fuga Ceausestilor a scos in strada sute de mii de romani.
Potrivit monahului care avea sa-l gazduiasca pe Teoctist in urmatoarele 112 zile, intr-o umila chilie, decizia de a parasi in cel mai mare secret Palatul Patriarhal si de a se ascunde la Manastirea Regala "Sfanta Treime" din Sinaia (considerata si astazi vila patriarhala) i-a fost sugerata de Gelu Voican Voiculescu, ale carui rang si rol in Revolutie nu au fost niciodata complet elucidate. Cert este ca Voiculescu, cel care avea sa devina dupa executia Ceausestilor prim-viceprim-ministru al Romaniei, i-a indicat locatia. Probabil si numele monahului cu care urma sa imparta chilia.

"Oare ma vei vinde pentru un blid de linte, precum Esav pe Iacov?"
Teoctist a plecat spre Sinaia pe seara, cu masina Patriarhiei, condusa de soferul sau personal. Monahul care l-a gazduit sustine ca doar Gelu Voican Voiculescu, scriitorul Artur Silvestri, poate cel mai bun prieten al PreaFericitului, si soferul au stiut de acest ascunzis.
Cu o ora inainte de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie, Patriarhul a batut umil la usa unei chilii a manastirii mici, vechi, construita de Spatarul Mihail Cantacuzino. L-a primit acelasi monah care a consimtit astazi sa se destainuie "Romaniei libere". "A aparut seara, nu a mancat nimic, nu a participat la liturghie, a stat inchis in chilie, ca un prizonier. I-am adus a doua zi mancare de la trapeza ("cantina" calugarilor – n.r.). Abia dupa cateva zile am inceput sa fiu banuit de obste ca ceva se intampla, ca duc cuiva mancare pe ascuns", isi aminteste monahul. Cam in a treia zi, i-a dus un blid cu linte si atunci Patriarhul s-a deschis spre confesiune si i-a spus: "Oare ma vei vinde, preacuvioase, pentru un blid de linte, cum l-a vandut Esav pe fratele sau, Iacov? Sigur, nu". Dupa care a povestit monahului cum tot un blid de linte mancase la 14 ani, acasa, in comuna natala, cand a plecat cu oile la pascut si nu s-a mai intors, luand drumul manastirii. Tatal sau ii strigase cu cateva zile inainte: "Doar nu te-oi face popa, sa te dau la scoala!".

"Se dadea in vant
dupa Busuioaca"
"Ii placea foarte mult crapul cu mamaliga si mujdei, asa ca am rugat un prieten al obstii noastre sa aduca tot a doua, a treia zi cate un crap de la pescaria Pestera Ialomicioarei, de peste munte", isi aminteste gazda. Painea era din cea cu cartofi si era adusa special de la Brasov, de la un brutar ce deservea manastirea. Dimineata, Teoctist manca paine cu cartofi, insotita totdeauna de ceaiul de rododendron. Planta era culeasa de gazda in aceeasi luna a fiecarui an de la Cota 1400.
Tot monahul ii prepara siropul de con de brad cu care indulcea cate un pahar de "Busuioaca de Bohotin". Patriarhului ii placeau doar vinurile dulci si foarte dulci. "Prea Fericirea Sa imi spunea dupa cateva pahare de vin: «Bohotina, Bohotina, cu aroma ta divina!». Se dadea in vant dupa afinata amestecata cu tuica ardeleana, careia ii spunea «puterea ursului», se imbujora si ii placea sa asculte romanta «Asa bea mitropolitul», fredonata de mine", rememoreaza monahul.

"Parca avea o lesa foarte lunga, al carei capat nu il vedeam"
Vreme de doua saptamani, restul obstii monahale n-a stiut ce oaspete important adaposteste. Cand au aflat calugarii, si-au vazut de ale lor, fara sa incerce sa inteleaga un posibil substrat.
In tot acest rastimp, a venit de cateva ori in vizita Gelu Voican Voiculescu. "Vreau sa vad ce face ilustrul dumneavoastra oaspete, Intai Statatorul", spunea Voican, ceea ce l-a facut pe monah sa intrevada unele comenzi politice de care era dependent Prea Fericirea Sa: "Parca avea o lesa foarte lunga, al carei capat nu il vedeam".
Seara, stateau mai mult timp "la povesti", intre 9 si 12 noaptea, pana la slujba miazanoptica: "Ce sa fac, preacuvioase? Asa merg lucrurile. Sigur, preacuvioase, a trebuit sa fac influenta, ce mai, frate cu dracul pana treceam puntea. Inca nu stiu daca am trecut-o". Teoctist a pomenit cum, pe cand a fost episcop la Oradea, "a fost contactat de mai multi ofiteri de Securitate", isi aminteste calugarul. Astfel se explica, poate, de ce dupa 1990 rectorul Universitatii Oradea, controversatul Teodor Maghiar, i-a acordat Patriarhului titlul de Doctor Honoris Causa al universitatii bihorene.

"Sunt parasit de Dumnezeu"
La 18 ianuarie 1990, Patriarhia Romana anunta printr-un comunicat de presa faptul ca Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fara a spune si din ce cauze.
Ulterior, intr-un alt comunicat se invocau "motive de sanatate". Pe Patriarh nu l-a intrebat nimeni, nu l-au anuntat, si asta l-a marcat foarte mult. Pana atunci se linistise cat de cat, iar anuntul Patriarhiei l-a luat prin surprindere. "Vezi ca, la un moment dat, ramai fara prieteni", i-a spus atunci, trist, PreaFericitul gazdei sale. Doua-trei zile a umblat ca nauc, spunand ca e "parasit de Dumnezeu". "Incet, l-am ajutat cu totii sa uite. Ii placea sa primeasca daruri si se bucura de ele. Staretul nostru, Clement, si cel ce avea sa-i urmeze, Macarie, ii faceau cadouri", mai spune monahul.
Ii placea sa se plimbe descult, dimineata, prin iarba cu roua, obicei deprins in tinerete, la Cernica. Privea ades la picturile lui Parvu Mutu Zugravu, cele cinci de la Manastirea Sinaia. Sau la desenele facute in carbune de Regina Elisabeta pe peretii interiori ai muzeului manastirii. Dar n-a intrat niciodata in cavoul lui Take Ionescu, liderul taranist inmormantat in paraclisul manastirii.

Lovirea cu urzici, un tratament-penitenta
Gazda a avut privilegiul sa-i vada trupul lui Teoctist cand, in primavara extrem de timpurie a lui ‘90, "prizonierul" i-a cerut un tratament cu urzici. Monahul a cules primele urzici verzi aparute pe coastele Pelesului si, in chilie, i le punea pe corp de la brau in sus si cu cele mai lungi il batea usor. "Patriarhul zicea: «Ma simt mai ager, ma simt mai ager!». Procedeul parea a aduce si a penitenta, si dura pana la o jumatate de ora. Avea mare grija de corpul sau. Se dadea dimineata de dupa tratamentul cu urzici cu esenta de nard, un cumul de parfumuri orientale pe care il folosea din abundenta", spune monahul. "Putini muritori au avut sansa sa vada trupul Patriarhului, dar eu ma simteam cu totul natural in preajma lui. In fond, ingrijeam un om. Procedura devenise obicei", adauga el.

"Biserica noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima"
Intr-o seara, prin martie, gazda si-a iscodit inaltul oaspete. L-a intrebat, timid, cum vede lucrurile, "cum de comunistii s-au pus pe daramat biserici?". "Mai bine sa cada cladiri decat sa piara vieti", a spus Teoctist, dupa care a povestit despre vietile distruse de care avea cunostinta. "Biserica noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima", a spus Teoctist, dupa care a dat cateva exemple pe care monahul nu le-a uitat.
A povestit de mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, care a compus rugaciuni contra comunistilor. L-a pomenit pe episcopul Visarion Puiu, condamnat ca si criminal de comunisti, dar care a reusit sa fuga in Apus. A mai povestit de episcopul Emilian Antal, nepotul Patriarhului Miron Cristea, care s-a opus vehement impuscarii sefului PNT din Bucovina. A relatat cum comunistii l-au pus pe calugarul care-l servea pe episcop la masa sa-l otraveasca, iar acesta a baut singur otrava, zicand "mai bine mor eu decat sa ucid un episcop!".
N-a uitat nici de staretul manastirii "Sfantul Ioan" (din zona Campulung, Moldova), aruncat de securisti sub rotile trenului. Tot de crima era vorba si in cazul mitropolitului Sebastian Rusan, "sinucis" prin otravire dupa ce fusese declarat de autoritati "debil mintal".
"Cum sa nu te marcheze toate astea, si cate trebuie sa mai fi stiut Prea Fericirea Sa?", se intreaba astazi monahul.


Elena Ceausescu ii pusese gand rau
"A recunoscut in fata umilei mele persoane, in nopti de discutii cutremuratoare, fragmente ascunse dintr-o istorie de care eu atunci nu stiam", spune monahul. "Mi-a mai spus cum, intr-o zi, Postelnicu l-a instiintat ca la o sedinta Elena Ceausescu ar fi zis: "Dar mai terminati-l odata si pe asta!". Patriarhul s-ar fi aratat mirat fiindca, in aparenta, "se intelegea bine cu sotia lui Ceausescu".
Obiceiul monahului de la Sinaia de a trimite rododendron Patriarhului a continuat ani de zile dupa 1990. Din pachetul lunar nu lipsea sticla de sirop de con de brad, cu care se indulcea Busuioaca de Bohotin. Patriarhul il chema, uneori, la Patriarhie, sa repete tratamentul de primavara cu urzicute. Dupa ‘94, gazda de la Sinaia ii trimitea "urzicutele timpurii pentru tratamentul aducerii aminte". Dupa 1996, intre cei doi a intervenit o schisma si nu s-au mai vazut.
Monahul are si azi iconita de aur in filigran daruita de Patriarh in zilele de restriste din 1990. Cand o priveste, are o anumita stralucire in ochi, precum oamenii care inteleg cum merg lucrurile.

» Penitenta si cainta In ortodoxie

Penitenta – poenitentia, in latina; metanoia, in greaca – inseamna "venire in sine si cunostinta despre cele savarsite, o suferinta de bunavoie pentru pacatele savarsite si o hotarare de a nu mai pacatui in viitor si a se corecta in fapte bune. Penitenta e un fel de pedeapsa, fiindca se pedepseste pe sine omul, intristandu-se si suferind ca a facut rau pacatuind" (Pr. Constantin Erbiceanu, "Penitenta", 1923).
Pietatea si cainta nu sunt sinonime, cainta fiind "un regret profund al sufletului si o renuntare la pacatul prin care am dispretuit poruncile lui Dumnezeu".
Exemplu relevant: "Atunci vazand Iuda, cel ce l-a vandut pe El, ca s-a osandit la moarte, caindu-se, a intors cei 30 de arginti arhiereilor si batranilor zicand: «Gresit-am ca am vandut sange nevinovat»" (Matei, 27.3.5).

» Serviciile secrete l-au ascuns, mitropolitul Daniel l-a rechemat
Puterea suprema din BOR a fost, oficial, in mainile unei locotenente in perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990. Interimatul a fost asigurat de cinci episcopi.
Doua evenimente se desfasurau in paralel. Primul privea plecarea Patriarhului din Patriarhie in mod secret, in zilele revolutiei, plecare de care stiau foarte putini oameni. In volumul "Vremea Seniorilor" (Carpathia Press, 2005), Artur Silvestri nota in capitolul "O pagina inlacrimata de iarna": "Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu si eu insumi cred ca stim pe acest pamant ce s-a petrecut cu adevarat in acele zile in Biserica Ortodoxa Romana". Pe de alta parte, parca sub aceeasi bagheta magica, tot la 18 ianuarie 1990 lua fiinta "Grupul de reflectie si de innoire in Biserica Ortodoxa Romana", grupand personalitati precum Bartolomeu Anania, parintele Galeriu, arhimandritul Ilie Cleopa, parintele Staniloaie etc. In prima instanta, Grupul l-a dorit pe arhimandritul Ilie Cleopa drept Patriarh, iar statutul de organizare al BOR permitea aceasta optiune: "Clerul superior se alege dintre licentiati sau doctori in teologie, mitropoliti, episcopi, arhierei, monahi sau preoti din categoria a I-a vaduvi prin deces" (Art. 129). Un precedent exista: Patriarhul Iustin a fost propulsat de la catedra de profesor de teologie direct in Scaunul mitropolitan, pe acelasi temei. Grupul a inceput o procedura de rupere de comunism in emulatia imediat post-revolutionara, iar Bartolomeu Anania scria in 4 februarie 1990 in ziarul "Romania libera" despre "pacatele comise si omisive de BOR in timpul comunismului". Eforturile grupului au fost modificate insa, iar sub presiunea externa episcopul vicar de Timisoara, Daniel Lugojanul – Mitropolitul de azi al Moldovei – i-a facut rechemarea in functia de Patriarh.

Teoctist in 1990: "Nicidecum nu a fost vorba de o demisie"

Evenimentul a fost relatat, sumar, de insusi Patriarhul Teoctist in interviul acordat in aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell de la The Daily Telegraph:
» In traditia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh sa-si dea demisia?
— Conform canoanelor si legiuirilor noastre bisericesti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sanatate. Acest lucru s-a intamplat si in cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonica. De aceea, la chemarea Sfantului Sinod, dupa insanatosire, am revenit la slujirea de Intai Statator al BOR...
» Daca nu este posibil, cum va explicati retragerea din 18 ianuarie?
— Aveti raspunsul in cel pentru prima intrebare...


Secretul Patriarhului

PF Teoctist dorea sa confere Mitropolia Munteniei si Dobrogei preferatului sau, Teofan, pozitie care l-ar fi transformat pe actualul Mitropolit al Olteniei in favorit in fata lui IPS Daniel

Dintr-o noua precizare facuta de Costel Calapod, soferul si apropiatul Prea Fericitului Parinte Teoctist timp de 21 de ani, aflam despre Testamentul Patriarhului si despre favoritul sau pentru preluarea fraielor Bisericii Ortodoxe Romane. Un amanunt tulburator ne provine si de la alte surse, bisericesti, care afirma ca Patriarhul pregatea o schimbare spectaculoasa in organizarea Bisericii: impartirea atributiilor sale. Prea Fericitul dorea sa pastreze din toate prerogativele sale pe cele de Patriarh si Arhiepiscop al Bucurestilor si sa confere pozitia de Mitropolit al Munteniei si Dobrogei preferatului sau, Teofan, in prezent Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei. Alegerea urma sa se faca in Sfantul Sinod, ca si numirea Vicarilor Patriarhali, evitandu-se astfel ingerinta Adunarii Nationale Bisericesti, plina de mireni apropiati unor structuri oculte, cum ar fi Masoneria. Numirea lui Teofan la Bucuresti drept Mitropolit al Munteniei si Dobrogei l-ar fi transformat pe acesta in prim favorit pentru preluarea pozitiei de Patriarh al Romaniei si l-ar fi dat la o parte pe Daniel, Mitropolit al Moldovei. Ulterior, dupa cum ne confirma mai multe surse, inclusiv Costel Calapod, Patriarhul era pregatit si de o eventuala retragere la Manastirea Cernica, nu inainte de a-l vedea Patriarh pe Teofan. N-a fost sa fie asa. Alegerile de peste 40 de zile ne vor arata daca vointa Patriarhului va invinge peste timp.

Va rog sa ne spuneti ce stiti despre Testamentul Patriarhului?

Stiu ca si raposatul Patriarh Iustin, cand a raposat, s-a gasit testamentul sau, pe care Prea Fericitul Parinte Teoctist l-a respectat intocmai. Eu cred ca si Prea Fericitul Parinte Patriarh a lasat un Testament, intrucat la Revolutie, in 1989-1990 se stia ca are Testament.

-Deci dansul a lasat inca de la Revolutie, din 1989, un Testament?
-Da. Si de multe ori spunea ca va lasa, ca toti Patriarhii care au fost au lasat Testament.

-Dar v-a spus vreodata explicit ca lucreaza la un Testament sau ca doreste sa se retraga si ar putea sa lase un Testament?
-Imi spunea ca daca cumva batranetea isi va spune cuvantul asupra sa, sa fie bolnav sau, eu stiu, sa nu mai aiba capacitatea sa-si faca datoria, preconiza sa se retraga in viitorii ani la Manastirea Cernica, unde isi pregatea o casa langa Sfantul Calinic, acolo. Pentru a se retrage, dar nu acum.

-Si pe cine si-ar fi dorit sa lase in locul dansului?
Asta nu pot sa stiu. Insa de multe ori in discutii batea apropouri ca Mitropolitul Olteniei semana foarte mult la chip cu raposatul Iustinian Marina.

-Da?
-Da, da.

-Aha, deci i-ar fi placut oarecum sa-i succeada?
-Da, da. Mai ales ca el l-a format ca secretar, episcop, mitropolit.

-Da, si mai este o asemanare: amandoi - si Teoctist si Teofan - provin dintr-o familie cu 11 copii.

-Da, dintr-o familie necajita.
-Dar credeti ca acest Testament - al Patriarhului - ar putea sa fie in seiful dansului?

In momentul cand se vor desigila camerele, cand va intra Comisia, e imposibil sa nu gaseasca, sa nu fi lasat un Testament.




Moartea sub ancheta

Dupa dezvaluirile profesorului Ursea din ZIUA, Colegiul Medicilor si Ministerul Sanatatii au inceput investigatiile la Spitalul Fundeni * Procurorii asteapta verdictul doctorilor pentru a se apuca de treaba

Dupa interviul pe care profesorul Nicolae Ursea, medicul personal al Patriarhului, l-a acordat Ziarului ZIUA in legatura cu moartea acestuia, autoritatile statului au decis sa declanseze mai multe anchete. Ieri, agentiile de presa, posturile de radio si de televiziune au preluat dezvaluirile facute de medicul Ursea in ziarul nostru. Parchetul inca nu s-a autosesizat, dar ar putea primi o solicitare de ancheta penala din partea Colegiului Medicilor

Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti (CMMB) s-a autosesizat in legatura cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei chirurgicale efectuate Patriarhului Teoctist, de catre doctorul Ioan Sinescu. La randul sau, Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii, a dispus o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie si Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate regulile si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul Teoctist. Patriarhul Teoctist a murit cu zile, sustine medicul personal al acestuia, cel care l-a ingrijit 21 de ani. Profesorul Nicolae Ursea, medic primar medicina interna si medic primar nefrologie, a afirmat intr-un interviu acordat in exclusivitate Ziarului ZIUA ca a fost mintit de dr. Ionel Sinescu cu privire la starea de sanatate a Patriarhului, intr-un moment in care aceasta depasise stadiul de critica. Ursea afirma ca, personal, nu ar fi recomandat interventia chirurgicala, in conditiile in care Patriarhul suferea de o infectie urinara, tratabila mai degraba cu antibiotice decat cu bisturiul. Medicul personal al Patriarhului a mai spus ca a vorbit la telefon cu doctorul Sinescu care l-a asigurat ca Patriarhul se simte bine si nu a fost operat chiar in momentul in care acesta era resuscitat dupa interventia chirurgicala. Ieri, medicul Ionel Sinescu a spus, intr-un interviu acordat BBC, ca nu a stiut ca doctorul Ursea era medicul personal al Patriarhului si ca nu mai stie exact ce a vorbit cu el la telefon. El recunoste ca nu a discutat nici cu reprezentantii Patriarhiei despre faptul ca Prea Fericitul Teoctist va fi supus unei operatii. In aceste conditii Patriarhia Romana a salutat, ieri, decizia CMMB de a se autosesiza in cazul interventiei la care a fost supus Patriarhul Teoctist, apreciind ca numai asa va fi stabilit adevarul legat de operatia acestuia. Chiar daca pana la aceasta ora procurorii nu s-au autosesizat in cazul decesului Patriarhului, Ziarul Ziua solicita Parchetului General sa demareze ancheta in acest caz.
Acuzatiile profesorului Ursea

"Din punct de vedere medical, erau doua lucruri: unu, sa nu se atinga de el fara medicul personal. Deci trebuiau sa ma cheme, sa ma aduca din groapa, sa ma aduca langa dumnealui... Era prima chestiune... A doua chestiune: nu era oricine, trebuia organizat un consult medical de specialisti. Eu eram impotriva". "Culmea este urmatoarea: i-am dat telefon lui Sinescu si l-am intrebat, luni: <>. Mi-a raspuns, la telefon: <>. Si el era operat si era si mort", a mai precizat medicul personal al Patriarhului.

"Avea toate investigatiile facute in urma cu trei saptamani inainte, la mine, la spital, la Carol Davila. I le facusem pe toate. Acum trei saptamani avea un puseu infectios. L-am tratat, s-a rezolvat treaba asta si era totul bine. A reaparut infectia. Reaparand infectia, trebuia un tratament antiinfectios si dupa aceea discutata problema interventiei chirurgicale", a declarat profesorul Nicolae Ursea.

Familia cere ancheta penala

Imediat dupa inmormantarea de ieri, un reprezentant al familiei Patriarhului, Gheorghe Arapasu, fiul fratelui Prea Fericitului Parinte, a incredintat un avocat sa obtina Foaia de Observatie a internarii de la Fundeni. Avocatul s-a deplasat la Fundeni unde a solicitat documentul directorului spitalului, dr Constantin Popa. Directorul a refuzat sa ofere actul familiei, motivand ca este obligat sa pastreze confidentialitate pacientului. Pacientului mort. Avocatul a declarat ca exista numeroase precedente, inclusiv in cazul Tanacu, unde familia a primit imediat Foaia de Observatie. Singurul act care ar fi putut fi oferit familiei, a afirmat dr Popa, este Biletul de iesire din spital, care contine un rezumat al Foii de Observatie. Dar acesta nu poate fi dat decat de catre medicul care l-a intocmit, in acest caz, dr Ionel Sinescu, executorul operatiei. Acesta insa nu era ieri de gasit in spital. Familia, revoltata, a anuntat ca va obtine Foaia de Observatie prin Justitie si oricum va inainta o plangere penala pentru a se declansa o ancheta oficiala in cazul mortii Patriarhului. (V.R.)

Masonii din Adunarea Nationala Bisericeasca

Liderul PIN Cozmin Gusa a dezvaluit, ieri, pentru ZIUA, lista masonilor din Adunarea Nationala Bisericeasca (ANB), sustinand ca unii dintre acestia, sub coordonarea democratului Sorin Frunzaverde, incearca influentarea votului pentru alegerea noului Patriarh. Gusa l-a acuzat pe Frunzaverde ca face lobby pentru selectarea unui candidat la scaunul patriarhal "mai apropiat de valorile masonice". Potrivit presedintelui PIN, fostul sef al SIE, Ioan Talpes, ar avea si el o influenta considerabila asupra unora dintre membrii ANB. PIN i-a cerut sefului Masoneriei Romane, Eugen Ovidiu Chirovici, sa se delimiteze de aceste actiuni de influentare a votului pentru alegerea noului Patriarh.

Uneltirile lui Frunzaverde si Talpes

PIN a precizat, ieri, ca unii masoni - membri ai comisiilor din ANB, precum si din Adunarea Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului - au desfasurat in ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui candidat care "ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati". "Cea mai flagranta apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face parte si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus", se arata intr-un comunicat de presa. Partidul lui Cozmin Gusa considera ca situatia este cu atat mai grava cu cat, in cazul lui Frunzaverde, este vorba de o recidiva, fiind de notorietate faptul ca acesta si-a folosit influenta masonica, politica si administrativa si la momentul alegerii Mitropolitului Ardealului, I.P.S. Laurentiu Streza.

Chirovici, somat sa intervina

Gusa ne-a declarat ca, pe langa masonii aflati sub coordonarea lui Frunzaverde, "mai sunt cativa, influentati de o persoana oculta care nu este membru in ANB, dar care face in aceasta perioada jocuri de influenta la nivelul masoneriei si al SIE in favoarea lui Traian Basescu: Ioan Talpes". De aceea, PIN ii solicita Marelui Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, Eugen Chirovici, o delimitare de aceste actiuni, considerand ca in nici un caz votul in favoarea noului Patriarh nu trebuie tarat in alta parte decat in interiorul Colegiului Electoral Bisericesc si pe baza valorilor cutumelor si regulamentelor care guverneaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit informatiilor ZIUA, actiunile de lobby au fost in favoarea Mitropolitului Moldovei, IPS Daniel. Va prezentam in continuare lista membrilor ANB care, potrivit lui Gusa, au legaturi cu masoneria:

Comisia organizatoare

Viorel Roman - Arhiepiscopia Iasilor- membru

Av. Ioan Rus - Arhiepiscopia Alba Iulia- membru

Prof. Ing. Dr. Constantin Nicolescu - Episcopia Argesului si Muscelului- membru

Ing. Dr. Sorin Frunzaverde - Episcopia Caransebesului- membru

Lucian Iliescu - Episcopia Giurgiului - membru

Comisia Bisericeasca

Acad Constantin Balaceanu Stolnici - Arhiepiscopia Bucurestilor- membru

Ing. Ioan Mocioalca - Episcopia Caransebesului- membru

Prof. univ. Dr. Aurel Ciumberica - Episcopia Giurgiului- membru

Comisia Culturala

Constantin Asavoaie - Arhiepiscopia Clujului- membru

Comisia Economico- Financiara

Ing. Trifon Belacurencu - Episcopia Tulcea- membru

Gheorghe Martin - Arhiepiscopia Tomisului- membru

Comisia Bugetara

Dorel Onaca- Arhiepiscopia Tomisului- membru

Prof. Cornel Popa- Episcopia Oradei, Bihorului si Salajului- membru

(Raluca PAPADOPOL )

Ministerul Sanatatii a descins la Fundeni

Ministrul Sanatatii Eugen Nicolaescu a dispus ieri o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie si Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate regulile si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul Teoctist. "Am stabilit ca din echipa de control sa faca parte sase persoane, cate doua de la directia de audit a Ministerului Sanatatii Publice, a corpului de control a MSP si a Inspectiei Sanitare de Stat. Este vorba despre modul in care au fost respectate anumite reglementari ale Contractului cadru privind acordarea asistentei medicale. Controlul a inceput chiar in aceasta zi (n.r.-ieri). Institutul Clinic Fundeni este unitate medicala de elita subordonata direct Ministrului Sanatatii", a spus Nicolaescu, citat de Mediafax. In plus, dupa semnalele aparute in presa, ministrul Sanatatii a cerut lui Ervin Szekely, secretar de stat pentru relatia cu Parlamentul sa sesizeze in scris Colegiul Medicilor din Romania despre acest caz. Potrivit unor surse oficiale din Ministerul Public, procurorii nu s-au autosesizat in cazul decesului Teoctistului, doar Colegiul Medicilor putand remite o sesizare in legatura cu acest fapt. (D.E.I.)

Colegiul Medicilor investigheaza procedura de internare

Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti s-a autosesizat in legatura cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei chirurgicale efectuate Patriarhului Teoctist de catre doctorul Ioan Sinescu. "In acest sens, in conformitate cu reglementarile legale, Comisia va face demersurile oficiale necesare obtinerii documentelor medicale aflate in evidentele Clinicii de Urologie a Spitalului Clinic Fundeni, care vor fi analizate de catre expertii Comisiei", precizeaza Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti, citata de Mediafax. Se mai arata ca evaluarea documentelor medicale si analiza efectuata de catre experti vor fi incluse in ordinea de zi a primei sedinte de lucru a Comisiei de Disciplina. (D.E.I.)

Patriarhia saluta sesizarea Colegiului

Patriarhia Romana saluta decizia CMMB de a se autosesiza in cazul interventiei la care a fost supus Patriarhul Teoctist, apreciind ca numai asa va fi stabilit adevarul legat de operatia acestuia, a declarat Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, citat de Mediafax. "Este un act responsabil al Colegiului Medicilor Bucuresti, singurul for abilitat sa stabilesca adevarul in legatura cu operatia Preafericitului Teoctist. Patriarhia saluta decizia CMB, intrucat numai prin actiunea medicilor vom afla adevarul", a mai spus Stoica. (D.E.I.)




Patriarhul Teoctist, “terminat” de un mason?


Muşamalizarea anchetei morţii Patriarhului şi semnalele apărute în ultima vreme în presa centrală ridică noi semne de întrebare asupra lui Sinescu
• Autorităţile, la aproape o lună de la sesizarea dubioaselor circumstanţe ale decesului Patriarhului Teoctist, nu au mişcat un deget
• "Spălarea" sa, organizată de trusturi de presă ce aparţin unor oligarhi - Voiculescu, Vîntu, Adrian Sârbu, Patriciu - puternic legaţi de serviciile secrete şi de Masonerie, adânceşte misterul din jurul acestui controversat personaj
• Sinescu provine din mediul militar şi înainte de 1989 efectua deplasări de serviciu, ca medic civil, în ţări occidentale ţintă ale DSS
• Biografia sa oficială, comunicată de Trustul lui Vîntu, omite partea militară a trecutului lui Sinescu
• Conexiunile sale cu confreria masoneriei, din care fac parte importante personaje politice precum şi cadre militare de vârf, poate fi o explicaţie a "scutului" din jurul său
• De abia acum se ridică adevăratele întrebări cu privire la dispariţia Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române
Ziarul "Curentul" a fost prima publicaţie care a ridicat semne de întrebare privind moartea suspectă a Patriarhului Romaniei, în urma unei controversate operaţii executate de către un şi mai controversat medic de la Fundeni, dr. Ionel Sinescu.
Presa centrală, cu cateva excepţii notabile, a scris pe această temă. Ziarele cu departamente puternice de investigaţii au dezvăluit amănunte şocante despre "operaţia" lui Sinescu, despre profilul acestui medic implicat (şi) în combinaţii dubioase susţinut însă cu străşnicie de o baterie de publicaţii şi de televiziuni aparţinand unor moguli - Adrian Sarbu, Sorin Ovidiu Vîntu, Patriciu şi Voiculescu, uniţi de un "ceva" ce ne-a scăpat pană recent. Cand pană şi GDS-ul, cu a sa publicaţie "22" s-a băgat în horă campania de "albire"a lui Sinescu a devenit şi mai interesantă.


Surse avizate, cu însemnată activitate în interiorul serviciilor de informaţii ne-au informat că Sinescu - cadru militar la bază şi absolvent al Institutului Medico Militar, aflat în subordinea MapN, "nu avea cum să ajungă, înainte de 1989, la specializări în ţări occidentale ca SUA şi RFG fără a fi fost parte a Sistemului". De origine din Iaşi, Sinescu şi-a început studiile la liceul Costache Negruzzi, însă din clasa a 10-a şi-a continuat studiile în uniforma militară, la unitatea de învăţămant a MApN din Campulung Moldovenesc. În CV-ul său de candidat la "Zece pentru Romania" - apare - la rubrica "Educaţie" că acesta este absolvent, în 1977, al Universităţii de Medicină şi Farmacie, Bucureşti, Facultatea de Medicină Generală. Nu se precizează însă că acesta a absolvit iniţial Institutul Medico-Militar, în 1975.


Sinescu - cadru militar, la bază

Plecat de mic către cariera militară Sinescu a afirmat candva că "a renunţat la cariera militară pentru că dorea să facă mai mult" - desigur aici urmează bla-bla-ul de rigoare despre dedicaţia către aproapele, dragostea pentru Hipocrate etc.
Sinescu a avut cu adevărat o traiectorie ascendentă, a muncit mult, s-a evidenţiat în carieră. Stagiile de pregătire în străinătate, în ţări ţintă pentru serviciile din est, între care se aflau şi serviciile din Romania sunt altă poveste. CV-ul său este foarte bogat însă desigur nu se menţionează contribuţia la cariera sa a unor îndeletniciri mai puţin ortodoxe, nu se menţionează acuzaţiile de plagiat şi furt intelectual.

Convergenţa susţinerii publice a lui Sinescu

Cand Sinescu a devenit un nume de notorietate mondială, prin contribuţia sa la moartea Patriarhului încă neelucidată de organele de anchetă, s-a aplicat cu o forţă ieşită din comun o parghie mediatică de "proptire" a unui doctor, în aparenţă obişnuit. Cand un puternic instrument de influenţare a opiniei publice - televiziunea, este folosit pentru a exonera şi "spăla" un personaj aflat în anchetă se ridică imediat întrebarea cine susţine, cine plăteşte pentru spaţiul publicitar? Cui foloseşte? - este o întrebare care merită pusă în astfel de cazuri de anvergură publică, mai ales cand apar şi alte semne de întrebare.
În plus publicaţiile centrale au atras atenţia că autorităţile muşamalizează ancheta morţii Patriarhului Teoctist şi că ancheta bate pasul pe loc. Agenţia regională pentru Drepturile Omului - Human Rights (HRP) a solicitat Parchetului General să furnizeze opiniei publice stadiul dosarului privind anchetarea morţii Patriarhului şi să explice de ce această cauză nu a rămas în atenţia forului central, deşi în alte cazuri s-a practicat aceasta soluţionare.
Ziarul "Gardianul" scria zilele trecute: "La 22 de zile de la moartea Patriarhului, nici o autoritate nu a demarat cercetările. Poliţia sectorului 2 a trimis doar o cerere Institutului Fundeni, prin care solicită anumite documente, însă conducerea spitalului susţine că cererea nu are nici un termen". Nici o autoritate din Romania nu se agită pentru a soluţiona misterul cauzei reale a morţii Patriarhului Teoctist. Colegiul Medicilor din Bucureşti s-a antepronunţat, susţinand nevinovăţia lui Sinescu, pentru ca apoi să-şi decline competenţa. Colegiul Medicilor din Romania a susţinut că nu are cum să găsească nereguli în intervenţia chirurgicală.
Ministerul Sănătăţii şi-a trimis o echipă care să cerceteze, chipurile, cazul decesului lui Teoctist. După ce au mimat ancheta, reprezentanţii ministerului au lăsat-o baltă deoarece lipseşte de la apel prof. Tulbure, personaj cheie al anchetei, anestezistul lui Sinescu, care a plecat nu se ştie unde.
Sorin Oprescu, şeful Colegiului Medicilor din Bucureşti, a inventat o operaţie pe care i-ar fi făcut-o Patriarhului în urmă cu 32 de ani, pentru a justifica cicatricea descoperită de Ziua pe trupul Patriarhului după operaţia "endoscopică" (adică, cică, fără tăietură) făcută de Sinescu.

Anchetarea lui Sinescu bate pasul pe loc

Parchetul Tribunalului Municipiului Bucureşti a pasat cazul la Parchetul din sectorul 2, care nu anchetează morţi suspecte. Parchetul la randul său a predat rezolvarea cazului Poliţiei sectorului 2, de parcă ar fi vorba de o găinarie de duzină, nu de moartea Patriarhului Romaniei, dezvăluie Gardianul. Din sursele noastre din Poliţie am aflat că "Dosarul" poliţiştilor de la sectorul 2 nu conţine nimic, nici măcar articolele din presă, deoarece "anchetatorii" nu au internet, nu au abonamente la presă, nu au foarfecă şi nici pelicanol.
În ce priveşte situaţia din Spitalul Fundeni, "Ziua" sesiza că Sinescu a ameninţat angajaţii spitalului, pentru "a-şi ţine gura", cu relaţiile sale cu serviciile secrete şi masoneria.


Sinescu - frate mason, sau beneficiar al Omertei securiştilor?

Invocarea prezenţei Masoneriei în lumea medicală nu este o noutate. Masonii sunt puternic reprezentaţi şi la varful sistemului sanitar, consemna o publicaţie centrală. "Numai în Senatul Universităţii de Medicină, ar fi 12 masoni, iar dintre şefii de spitale, majoritatea fac parte dintr-o Lojă sau alta. În randul medicilor, celebru este cazul doctorului Irinel Popescu (gradul 33)", - senator al partidului Famigliei Voiculescu şi totodată mare şef în aceeaşi clinică Fundeni care îl adăposteşte şi pe Sinescu.
Considerăm relevante informaţiile noi care conturează profilul lui Ionel Sinescu. Dacă acesta a fost "un deplin conspirat" şi cadru militar "lansat" în civilie şi "afară" cu "sarcini" găsim o explicaţie consistentă a suportului său larg de astăzi, din partea unor trusturi şi ale unor personaje puternic legate de servicii şi instituţii secrete. Pe de altă parte nici ipoteza adăugării influenţei "fraţilor" masoni nu este de dat la o parte.
Caracterul "secret" al organizaţiei, care se intitulează public drept o asociaţie "discretă", în zilele noastre, a alimentat şi alimenteaza încă tot felul de teorii conspiraţioniste. Am căutat şi am găsit opinii ale unor foşti şefi de servicii secrete din Romania care însă, interesant, se află în puternic dezacord cu privire la oculta Francmasoneriei. Astfel Virgil Măgureanu, într-un interviu apărut în 2005, a declarat că nu are nevoie să fie mason "întrucat am propria mea masonerie - în definitiv, conduceam un serviciu secret, ce să mai caut eu în conclavul masonilor?! Pe de altă parte, masoneria a decăzut foarte mult în zilele noastre. Ea nu mai este un centru real de putere, odată cu devoalarea publică a simbolurilor şi ritualurilor masonice o etapă de cateva sute de ani, în care au dominat lumea şi au influenţat într-o măsură radicală deciziile de maximă importanţă, s-a încheiat! Astăzi, masonii reprezintă o istorie şi o confrerie uşor revolută. "

În contradicţie stridentă, Radu Timofte, şef al SRI imediat după Măgureanu afirma că "Masoneria are tendinţa să ocupe toate funcţiile importante în Stat din Romania. Mi-e teamă că vom ajunge într-o zi să fim conduşi numai de către cei care fac parte din astfel de organizaţii şi atunci s-a dus naibii şi identitatea noastră naţională şi tot ce înseamnă cultură şi tradiţie romanească. Vicepreşedinte al Comisiei de apărare a Senatului, în acea vreme, Radu Timofte, declara că tendinţa masoneriei - din ce în ce mai vizibilă - de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru Romania.

PIN: Frunzaverde vrea sa influenteze alegerile de la BOR, impreuna cu Masoneria


Partidul Initiativa Nationala il acuza printr-un comunicat de presa pe liderul PD Sorin Frunzaverde ca incearca in numele Masoneriei, din care face parte si el, sa influenteze alegerea noului Patriarh.
Formatiunea lui Cozmin Gusa sustine ca in Adunarea Nationala Bisericeasca si in special in Adunarea Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului Masoneria a desfasurat in ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui candidat la scaunul patriarhal care ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati. "In acest context, cea mai flagranta apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face parte, si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus", se arata in comunicatul PIN.
Formatiunea sustine ca Frunzaverde a mai influentat tot in favoarea Masoneriei si alegerea Mitropolitului de Ardeal, I.P.S. Laurentiu Streza si solicita organizatiei, sefului sau, Eugen Ovidiu Chirovici, si politicienilor sa nu mai interfereze in activitatea Bisericii Ortodoxe Romane.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe este ales prin vot secret de Colegiul Electoral Bisericesc, dintre candidatii eligibili propusi de Sfantul Sinod. Colegiul Electoral Bisericesc este alcatuit din circa 180 de membri, dintre care 70 sunt laici. Din colegiu fac parte si oameni politici, printre care: Norica Nicolai, Cornel Popa-PNL, Sorin Frunzaverde, Dorel Onaca-PD, Gheorghe Martin-PC, Marian Petre Milut-PNT-CD si Constantin Nicolescu-PSD. Colegiul Electoral Bisericesc alege prin vot secret dintre doi sau trei candidati desemnati de Sfantul Sinod.

Dupa aparitia in presa a listei cu politicienii ce-l vor alege pe Patriarh, BOR a refuzat in ultimele zile sa puna la dispozitia publicului lista cu membrii Colegiului Electoral sustinand ca este o impietate orice discutie despre viitorul Patriarh inaintea inmormantarii lui Teoctist.
Numele membrilor Colegiului Electoral Bisericesc, ce vor vota pentru alegerea unui nou patriarh, vor fi comunicate numai cu acordul si dupa ce vor fi consultate respectivele persoane, a anuntat, joi, biroul de presa al Patriarhiei. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe romane a hotarat sa nu publice lista completa a membrilor Colegiului Electoral decat "cu consultarea si acordul" fiecarei persoane in parte".
"In baza prevederilor constitutionale privind autonomia cultelor oficial recunoscute, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane solicita reprezentantilor presei sa manifeste intelegere si sa-i respecte autonomia", se arata intr-un comunicat al Patriarhiei.
Decizia Sfantului Sinod vine dupa ce, miercuri, Clubul Roman de Presa (CRP) i-a scris locotenentului patriarhal IPS Daniel pentru a-i cere sa inteleaga nevoia publicului de a avea acces la informatii legate de situatia Bisericii Ortodoxe Romane, dupa cum au declarat pentru NewsIn surse din CRP.
Clubul Roman de Presa a facut acest demers pe langa IPS Daniel "in urma unei plangeri primite din partea membrilor Clubului" privind "modul in care, in aceste zile, se trateaza accesul la informatii care, in mod evident, sunt de interes public".

Frunzăverde: Mitropolitul Daniel va fi viitorul Patriarh

Vicepreşedintele PD, Sorin Frunzăverde (foto), care face parte din Adunarea Naţională Bisericească, a afirmat, ieri, că, în opinia sa, viitorul Patriarh al României va fi mitropolitul Moldovei, Daniel Ciobotea. "Eu cred, conform cutumei şi pregătirii ecleziastice, că mitropolitul Daniel va fi viitorul Patriarh", a declarat Frunzăverde, pentru "Adevărul".

Potrivit unor surse din PD, Frunzăverde este într‑o relaţie foarte bună cu mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, relaţie stabilită din perioada în care Streza era episcop al Caransebeşului, iar liderul democrat conducea Consiliul Judeţean Caraş. În consecinţă, Streza îl va susţine, se pare, pe Daniel Ciobotea, în defavoarea mitropolitului Olteniei, Teofan, iar acest gest ar putea fi decisiv la alegerea Patriarhului. Surse din PD apreciază că mitropolitul Daniel este şi favoritul preşedintelui Băsescu.

Anul trecut, în noiembrie, cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Paraschieva, mitropolitul Daniel a spus că Băsescu este "întâiul pelerin al ţării". Partidul Iniţiativa Naţională l-a acuzat pe Sorin Frunzăverde că face jocurile Masoneriei în alegerea noului Patriarh. Reprezentanţii PIN susţin că acţiunea de influenţare a votului pentru alegerea noului Patriarh ar fi coordonată de vicepreşedintele PD Sorin Frunzăverde.

PIN afirmă că unii masoni, membri ai comisiilor din Adunarea Naţională Bisericească, precum şi din Adunarea Eparhială a Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştiului au desfăşurat în ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh, pentru a încuraja alegerea unui candidat la scaunul patriarhal care ar fi mai apropiat de valorile masonice decât alţi candidaţi. (Mircea Marian)





Sfantul Sinod: Masoneria, dusman al lui Dumnezeu

Declaratia lui Sorin Frunzaverde, mason recunoscut si membru al Adunarii Nationale Bisericesti, potrivit careia Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, va fi viitorul Patriarh al Romaniei, redesteapta vechi rupturi dintre Biserica si Masonerie. Pentru aceasta merita amintit ca Biserica Ortodoxa Romana - ca si alte biserici surori - a condamnat ferm Masoneria, inca din 1937, printr-o Hotarare care este valabila si astazi. Asadar, atat mirenii cat si clericii implicati in alegerea noului Patriarh, in cazul in care sunt masoni ar trebui sa se retraga de urgenta.

Redam mai jos Hotararea Sfantului Sinod privind Masoneria, considerata un dusman al Bisericii si al crestinilor de pretutindeni.

CONDAMNAREA FRANCMASONERIEI

DE CATRE BISERICA

Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane Nr. 785/1937, aflata in vigoare in continuare.

I. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:

1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, Francmasoneria ii rupe de la Biserica, si avand in vedere influenta insemnata ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se intinda asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contrapropaganda.
2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamant laic, reproband orice principiu moral "heteronom" si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul cel cras in toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele Francmasoneriei.
4. In lojile francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta insemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj in ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati intr-o situatie superioara crestinilor din punct de vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai inalte si al mantuirii.
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii adepti nu dau nici o insemnatate acestui cult se vor gasi multe spirite mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta quasi-religioasa. In orice caz, prin acest cult Francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului. In afara de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are in considerare si motive de ordin social cand intreprinde actiunnea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Ii face unelte in mana unor factori nestiuti inca nici de ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la spate; niciodata nu exista siguranta in viata Statului si in ordinea stabilita. E o lupta ce ia in sprijinul ei minciuna si intunericuImpotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramant paganesc.

7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.

II. Masurile cele mai eficace ce are sa le ia Biserica impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al natiunii, sunt urmatoarele:
1. O actiune persistenta publicistica si orala de demascare a scopurilor si a activitatii nefaste a acestei organizatii;
2. Indemnarea intelectualilor romani, care se dovedesc a face parte din loji, sa le paraseasca. In caz contrar, <> extinsa pe toata tara va fi indemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa ramana in loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc.
De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.
3. Preotimea va invata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-i va sfatui sa se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporatiunile bisericesti si asociatiile religioase se va stradui sa convinga Guvernul si Corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. In caz ca Guvernul nu o va face, Sfantul Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara."


Adrian Botez: “Masonii aleg Patriarh românilor…???!!!”

Iată ce spunea, în 1724, SFÂNTUL SINOD DE LA CONSTANTINOPOL(Sfânt Sinod din care făceau parte, frăţeşte, şi reprezentanţi ai Ortodoxiei Româneşti…): „Cei ce vor dezerta de la Ortodoxie şi vor părăsi părinteştile şi dreptele dogme ale credinţei şi Predaniile obşteşti ale Bisericii şi vor decădea şi se vor îndepărta cu inovaţii şi cu credinţe absurde şi cu obiceiuri eterodoxe şi vor falsifica şi vor măslui adevărul Ortodoxiei, aceştia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc creştini cu adevărat, ci se taie şi se despart de totalitatea mădularelor Bisericii, şi a creştinilor, ca nişte eterodocşi şi inovatori şi se izgonesc afară din sfântul staul ca nişte oi râioase şi mădulare putrede”.

Termenul de „inovator” nu se referă la „înnoiri din lumea material-fizică”, pentru că pe acestea I le-a dat Dumnezeu omului să se joace cu ele, să le „descopere”… - ci se referă strict la falsele înnoiri, cele pretins „spirituale”… : aşa-zisa „înnoire spirituală” este o aberaţie ticăloasă, care ar pretinde să-ţi „înnoieşti” (adică, mai pe şleau: SĂ-L TRĂDEZI!!! – iarăşi şi iarăşi, pe urmele vinovatului protopărinte Adam şi pe cele ale Iudei Iscarioteanul… - să renunţi la El!) Dumnezeul…Adică, să-ţi atragi şi să atragi, din nou, asupra întregului cosmos, o fără de sfârşit amânare a Iertării/Mântuirii Divine…(efectuată, cum spune N. Bediaev, prin teandrie, adică prin sfântă lucrare/efortul spiritual comun: 1-al omului/andros, care-şi conştientizează şi regretă păcatul, şi 2-prin acela de Iertare/ştergere a păcatului, din partea lui Dumnezeu/Theos, Cel care vede şi preţuieşte eforturile conştientizării umane de păcat contra Luminii…).

Şi atunci, cum să accepte Biserica Ortodoxă „înnoirile” Franc-Masoneriei, care a propus, întâi, un pseudo-cult, pe bazele unei/unui sinergii/sincretism a religiilor păgâne(„eterodoxia” despre care face vorbire Sfântul Sinod de la Constantinopol…), numind zeitatea supremă „Marele Arhitect” (deh, masonii revendicându-se de la medievalii ziditori/arhitecţi de catedrale…), pentru ca, în secolul XX, să inventeze New Age-ul, care, de fapt, merge chiar mai departe decât să producă involuţia spirituală spre nivelul politeist, al zeităţilor păgâne: Îl înlocuieşte pe Dumnezeul Cel Viu – cu urletele animalice ale „muzicii(???) rock, cu sexul, banii, televiziunea, Internetul…

După Biserica Ciprului (1815) şi aceea a Greciei (1933), Biserica Ortodoxă Română va lua şi ea poziţie, în 1937 – aruncând ANATHEMA asupra Franc-Masoneriei (ANATHEMA despre care noi n-avem la ştiinţă că ar fi fost ridicată/anulată vreodată, oficial sau neoficial, de către B.O.R… – căci nici n-avea de ce: Franc-Masoneria face, şi-acum ca şi-atunci, aceleaşi lucrări - şi are aceleaşi scopuri, cu totul potrivnice lui Hristos şi Sfintelor Scripturi) :

“Temei Nr. 785, /1937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934.
Sf. Sinod însuşindu-şi concluziile din referat hotărăşte:

I. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria ii rupe de la Biserică, şi având în vedere influenta însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.

2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.

3. Din raţionalismul şi naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morala pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viată spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.

4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi intr-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.
5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi nu dau nici o însemnătate acestui cult se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci şi creştinismului.
În afară de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are în considerare şi motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Ii face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există siguranţă în viaţa Statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc(s.n.).
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii(s.n.).
Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale şi al naţiunei, sunt următoarele:
1. O acţiune persistenta publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi a activităţii nefaste a acestei organizaţii;
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, «Frăţia Ortodoxă Română» extinsă pe toată ţara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc (s.n.: practic, aceasta este esenţa ANATHEMEI!).
De asemenea, le va refuza prezenta ca membri în corporaţiile bisericeşti (s.n.: EXACT CEEA CE NE INTERESEAZĂ ASTĂZI, 2007!!!).

3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-1 va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporaţiunile bisericeşti şi asociaţiile religioase se va strădui să convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusa o astfel de lege din iniţiativă parlamentară.»
II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.
Î.P.S. Patriarh prezintă declaraţia făcută în fata Sa, a delegaţilor lojei francmasone naţionale în frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunoştinţă că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient şi spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale şi creştine. El — d. Pangal — în numele delegaţilor declară că toţi membrii lojelor francmasone naţionale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.
Sf. Sinod ia act cu satisfacţie de declaraţia d-lui Ion Pangal şi a celorlalţi conducători ai masoneriei naţionale române, cetită în ziua de 25 Februarie a.c. în faţa Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunţă că aceasta organizaţie se autodizolvă. Este prin urmare de sine înţeles că hotărârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat şi prin urmare nu mai există (s.n.: DAR NU S-AU ŢINUT DE VORBĂ!!!)).
La orele 13 Î.P.S. Patriarh, ridică şedinţa, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineaţa.

Ei bine, masonii şi-au pus în gând (mai demult…, dar acum, în 2007, sunt condiţiile “optime”… - şi, fie, zic ei, că au aşteptat, încă prea mult, aşa “pleaşcă”… - prin plecarea la cele veşnice a Preafericitului Patriarh Teoctist, un vajnic apărător al Ortodoxiei şi al cauzei românismului…) să ne “înnoiască” cu un Patriarh pe gustul lor şi răspunzând, ca o păpuşă/marionetă, la comenzile lor (date cu scopuri din cele mai obscure şi, se cunoaşte, din statutul lor reînnoit: ANTINAŢIONALE/”GLOBALIZANTE”/”ETERODOXE”- NEW AGE-iste…)!!!
De unde şi până unde, şi cu îndreptăţire de la cine, în Adunarea Electorală Bisericească a B.O.R., din 2007 (în urma plecării la cele veşnice, a Preafericitului Patriarh Teoctist – plecare în împrejurări omeneşti cu totul tulburi!), se permite strecurarea masonilor? Nu e clar că, dacă ei sunt în Adunare, vor trage sforile, din toate puterile, şi sub o comandă straşnică şi neagră, care nicicum nu ţine de Hristos-Dumnezeu şi de B.O.R. - pentru a se alege un Patriarh nu prin Pogorământul Sfântului Duh, ci prin urcarea, din adâncuri, a Fiarei Satanice???!!!
Nu e nicio calomnie, în cele afirmate de noi, mai sus. Nu ştim şi nici nu ne interesează “lista lui Cozmin Guşe” (n-avem o stimă deosebită pentru preşedintele PIN, şi nici o încredere oarbă în lista sa, cuprinzând numele a 13 masoni!!!, care fac parte din Adunarea Electorală Bisericească…) – dar i-am auzit mărturisindu-şi, cu gura lor, pe posturile TV, CALITATEA DE MASONI (şi nu de vreun rang debil, inferior…), atât pe domnul Sorin Frunzăverde, cât şi pe domnul Bălăceanu-Stolnici…
Noi nu suntem decât un simplu mădular al B.O.R. – dar, dacă sunt şi creştini (cel puţin aşa i-am auzit pretinzând, că sunt…), atunci domniile lor, masonii-cetăţeni (presupunem: de/cu onoare…) nu se vor considera mai mult decât ne considerăm noi, subsemnatul – şi, deci, se vor considera supuşi hotărârii Sfântului Sinod din 1937, care a aruncat anathema, asupra Franc-Masoneriei.

Ca urmare, rugăm pe toţi fraţii creştini, din sânul B.O.R., să-şi vină în fire şi să se solidarizeze nu cu noi, subsemnatul (o oarecare voce…), ci cu decizia de anathemă a Sfântului Sinod al B.O.R.-1937 – şi, astfel, să se alăture
1-protestului nostru, în contra intruziunii Franc-Masoneriei în soarta B.O.R. – o soartă care noi dorim să fie sub Sfânta Mână a lui Hristos-Dumnezeu şi prin realul Pogorământ al Sfântului Duh, iar nu urmare a indiferenţei suicidare a românilor, care să-l lase pe Satan să-şi “facă mendrele”, chiar în Adunarea Sinodală…
2-stăruinţelor noastre, pe lângă venerabilul Eugen Ovidiu Chrovici, şeful MLNR, de a-şi retrage TOŢI membrii masoni, din Adunarea Electorală Bisericească (şi pe cei ştiuţi de noi, şi pe cei ştiuţi doar de domnia sa…).
Numai în felul acesta, tragem nădejde că Sfântul Duh va avea îndemn să se pogoare asupra unei adunări, curăţate de toate vestigiile Întunericului…şi că noul Patriarh al României va fi, cu adevărat, alesul lui Dumnezeu, pentru Neamul Românilor…iar nu al Duşmanului…şi, deci, că soarta României va merge pe făgaş sfânt, iar nu pe făgaş spurcat şi blestemat, cum încă n-a mai mers (cu toată străduinţa mare a Celui Rău, de a stinge şi Neamul, şi Biserica Neamului Românesc…). Dar, drept să spunem, nu suntem absolut deloc curioşi, nici de-acum încolo, să experimentăm, la infinit, hazardul “mersului” Neamului şi Ţării, întru lucrările Întunericului…







IPS Daniel, chemat să declare dacă este mason

Agitaţia din jurul alegerii noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române continuă. Fundaţia Culturală Sarmisegetuza, condusă de Ionuţ Tene, aceeaşi care a cerut anchetarea morţii Părintelui Patriarh Teoctist, solicită Colegiului Elecoral Bisericesc să nu accepte candidaţi membri ai Masoneriei.
Într-un comunicat de presă remis AMOS News, Ionuţ Tene afirmă că alegerile din 12 septembrie nu trebuie să se desfăşoare sub influenţa politicului, iar Înalţii Ierarhi, care vor candida la funcţia de Patriarh, să nu fie membrii ai Masoneriei, pentru ca "viitorul Patriarh să nu aibă alte obligaţii, decât cele ale slujirii Bisericii Ortodoxe Române întru Adevăr".
Urmare a speculaţiilor apărute în presă, Fundaţia cere Înalt Prea Sfinţiei Sale Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei să clarifice public, înainte de data alegerii noului Patriarh, suspiciunile care planează asupra sa cum că ar fi membru al Masoneriei.
"Considerăm că Înalt Prea Sfinţia Sa Daniel ar trebuie să clarifice public această acuză înainte de alegerile din 12 septembrie a.c., pentru a nu exista nici o îndoială asupra viitorului Patriarh, că ar avea legături cu o organizaţie, care nu face parte din Biserica Ortodoxă Română", se mai arată în comunicat.
În finalul documentului de poziţie, Fundaţia apreciază că "Sfântul Sinod şi Colegiul Electoral Bisericesc au şansa istorică de a alege un Patriarh curat sufleteşte şi dedicat Bisericii Ortodoxe Române, cea mai credibilă instituţie pentru toţi românii".

Afise anti IPS Daniel Ciobotea si IPS Nicolae Corneanu pe gardurile Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei

Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi nu vrea Patriarh „propus de masoni şi cu înclinaţii de dictator” sau „fost angajat al Securităţii”
Poliţia Comunitară roia - ieri spre prânz - în jurul Catedralei Mitropolitane a Moldovei şi Bucovinei din Iaşi pentru a jumuli gardurile lăcaşului de afişe iscălite de Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi sau pentru a păzi să nu fie lipite altele.

În afara perimetrului vegheat “la comandă”, afişul a zăbovit ceva mai mult în câteva prăvălii şi chiar într-un pasaj pietonal. Afişele, intitulate “Apel pentru alegerea Patriarhului”, erau defăimătoare la adresa Înalt Prea Sfinţitului Daniel Ciobotea şi a Înalt Prea Sfinţitului Nicolae Corneanu şi îi preamăreau pe ÎPS Bartolomeu Anania, PS Ioan, ÎPS Pimen, ÎPS Teofan şi PS Galaction.


Cu litere de o şchioapă scria: “Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu înclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor în Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – în mod oficial – de Masonerie prin vocea d-lui Frunzăverde, în conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică).

Nu vrem un Patriarh fost angajat al Securităţii aşa cum este, din nefericire, IPS Nicolae Corneanu, fapt recunoscut public şi confirmat de CNSAS”. Votul nostru pentru alegerea Patriarhului este posibil prin post şi rugăciune mai ales în ziua alegerilor, miercuri, 12 septembrie”, scria în afiş.

Protestatari anti-Masonerie amendati
Dealul Patriarhiei a fost intesat ieri de forte de ordine - cu precadere ofiteri in civil. Potrivit purtatorului de cuvant al Jandarmeriei Bucuresti locotenentul Marius Militarul, pe dealul Patriarhiei pe durata sedintei Sfantului Sinod au asigurat ordinea publica aproximativ o suta de jandarmi. Daca in cursul diminetii a fost permis accesul cetatenilor in curtea Patriarhiei, in timpul sedintei colegiului electoral bisericesc doritorii sa intre in Biserica Patriarhiei au fost impiedicati de fortele de ordine. Doi tineri au protestat ieri dupa-amiaza, in curtea Patriarhiei, afisand un banner pe care scria "Fara masonerie in Patriarhie". Cei doi au fost amendati de jandarmi, cu cate 500 de lei, pentru tulburarea unei manifestari publice, a declarat purtatorul de cuvant al Jandarmeriei Capitalei.
Cativa tineri au afisat, miercuri dupa-amiaza, cu cateva minute inaintea inceperii sedintei Colegiului Electoral Bisericesc, un banner pe care scrie "Fara masonerie la Patriarhie". Tinerii s-au identificat ca "simpli crestini ortodocsi" si au refuzat sa raspunda cererii jandarmilor de a strange bannerul. Unul dintre tineri a explicat ca protestul este indreptat "impotriva lui Daniel si a altor masoni de la Patriarhie". Acestia au reusit sa afiseze bannerul cateva minute, dupa care jandarmii i-au obligat sa-l stranga, apoi i-au legitimat, dupa care i-au "invitat" sa iasa din curtea Patriarhiei. Din mainile jandarmilor, tinerii au fost preluati de barbati imbracati in civil - care au refuzat sa spuna cine sunt - si urcati intr-o masina care i-a transportat la o sectie de politie.

Masoni în Sinod ?

In revista Episcopiei Romanului şi Huşilor, ,,Credinţa Ortodoxă”, din luna noiembrie, părintele Nicolae Hurjui trage un semnal de alarmă asupra mişcării masonice din România, cerând Sinodului Bisericii Ortodoxe Române ,,să facă o analiză temeinică şi competentă asupra fenomenului masonic şi să-şi exprime poziţia” faţă de acesta. Autorul articolului se referă la ,,ultimele evoluţii ale masoneriei în România, la controversele dintre şefii masoni pe seama statutului teritorial al Ardealului, prezenţa în ţară a multor reprezentanţi ai masoneriei internaţionale”, amintind că în anul 1937 ,,Sinodul a luat atitudine faţă de masonerie, condamnând-o”. Ne bucură semnalul de alarmă al părintelui Hurjui şi, în acelaşi timp, ne întristează, că doar un simplu preot s-a gândit la acest lucru. Ierarhii Bisericii oficiale dorm sau … sunt şi ei masoni ?

Masoneria va inclina balanta in privinta noului patriarh

Putini dintre dumneavoastra stiu ca printre cei care au drept de vot in privinta alegerii noului patriarh sunt si masoni, iar votul lor atarna foarte greu. Daca inainte alegerea se facea sub inspiratia duhului sfant, acum se face dupa propriile interese!
Domnul cozmin gusa a nominalizat pentru ziarul ziua cativa din masonii cu drept de vot. Acest lucru nu mira pe nimeni, mai multi ierarhi fiind cunoscuti ca simpatizanti/membrii ai masoneriei.


FRAGMENT DIN ZIARUL ZIUA

Masonii din adunarea nationala bisericeasca

Liderul PIN Cozmin Gusa a dezvaluit, ieri, pentru ZIUA, lista masonilor din Adunarea Nationala Bisericeasca (ANB), sustinand ca unii dintre acestia, sub coordonarea democratului Sorin Frunzaverde, incearca influentarea votului pentru alegerea noului Patriarh. Gusa l-a acuzat pe Frunzaverde ca face lobby pentru selectarea unui candidat la scaunul patriarhal "mai apropiat de valorile masonice". Potrivit presedintelui PIN, fostul sef al SIE, Ioan Talpes, ar avea si el o influenta considerabila asupra unora dintre membrii ANB. PIN i-a cerut sefului Masoneriei Romane, Eugen Ovidiu Chirovici, sa se delimiteze de aceste actiuni de influentare a votului pentru alegerea noului Patriarh.


UNELTIRILE LUI FRUNZAVERDE SI TALPES

PIN a precizat, ieri, ca unii masoni - membri ai comisiilor din ANB, precum si din Adunarea Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului - au desfasurat in ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui candidat care "ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati". "Cea mai flagranta apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face parte si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus", se arata intr-un comunicat de presa. Partidul lui Cozmin Gusa considera ca situatia este cu atat mai grava cu cat, in cazul lui Frunzaverde, este vorba de o recidiva, fiind de notorietate faptul ca acesta si-a folosit influenta masonica, politica si administrativa si la momentul alegerii Mitropolitului Ardealului, I.P.S. Laurentiu Streza.


CHIROVICI SOMAT SA NU INTERVINA

Gusa ne-a declarat ca, pe langa masonii aflati sub coordonarea lui Frunzaverde, "mai sunt cativa, influentati de o persoana oculta care nu este membru in ANB, dar care face in aceasta perioada jocuri de influenta la nivelul masoneriei si al SIE in favoarea lui Traian Basescu: Ioan Talpes". De aceea, PIN ii solicita Marelui Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, Eugen Chirovici, o delimitare de aceste actiuni, considerand ca in nici un caz votul in favoarea noului Patriarh nu trebuie tarat in alta parte decat in interiorul Colegiului Electoral Bisericesc si pe baza valorilor cutumelor si regulamentelor care guverneaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit informatiilor ZIUA, actiunile de lobby au fost in favoarea Mitropolitului Moldovei, IPS Daniel. Va prezentam in continuare lista membrilor ANB care, potrivit lui Gusa, au legaturi cu masoneria:

COMISIA ORGANIZATOARE

Viorel Roman - Arhiepiscopia Iasilor- membru
Av. Ioan Rus - Arhiepiscopia Alba Iulia- membru
Prof. Ing. Dr. Constantin Nicolescu - Episcopia Argesului si Muscelului- membru
Ing. Dr. Sorin Frunzaverde - Episcopia Caransebesului- membru
Lucian Iliescu - Episcopia Giurgiului - membru


COMISIA BISERICEASCA

Acad Constantin Balaceanu Stolnici - Arhiepiscopia Bucurestilor- membru
Ing. Ioan Mocioalca - Episcopia Caransebesului- membru
Prof. univ. Dr. Aurel Ciumberica - Episcopia Giurgiului- membru
Comisia Culturala
Constantin Asavoaie - Arhiepiscopia Clujului- membru
Comisia Economico- Financiara
Ing. Trifon Belacurencu - Episcopia Tulcea- membru
Gheorghe Martin - Arhiepiscopia Tomisului- membru
Comisia Bugetara
Dorel Onaca- Arhiepiscopia Tomisului- membru
Prof. Cornel Popa- Episcopia Oradei, Bihorului si Salajului- membru




Atacuri în valuri la Mitropolitul Daniel: Masonii din Biserică

Liderul PIN, Cozmin Guşă, a sărit ca ars la sfârşitul săptămânii trecute cerând imperios neimplicarea Masoneriei în alegerea noului Patriarh. Declaraţia este oarecum surprinzătoare deoarece nimeni nu prea s-a ocupat de acest subiect în România. În mod evident tinţa este Mitropolitul Daniel, cel care are cele mai mari sanşe de a deveni Patriarh. Luni, Evenimentul Zilei îl atacă pe Mitropolitul Daniel prezentând declaraţiile fratelui acestuia conform căreia acesta ar fi "ofiţer sub acoperire". ZIUA prin informatorul lui Secu, Dan Ciachir, vorbeşte despre Masonerie. Dacă Biserica Catolică îşi asumă din când în când câte o bulă referitoare la neimplicarea preoţilor în masonerie în Biserica Ortodoxă o asemenea bulă a fost dată numai o singură dată în perioada interbelică şi nu a fost niciodată reînnnoită iar unii ar putea spune că nici nu mai este în vigoare. De exemplu, în Biserica Ortodoxă din Cipru acest lucru a fost repetat de mai multe ori, ultima dată dacă nu mă înşel în 11 februarie 1993. Despre Mitropolitul Daniel s-a tot spus că ar fi francmason. Acest lucru a tot fost repetat în special de aripa lui Bartolomeu Anania care se revendică de la Mişcarea Legionară iar anti-masoneria este una din marotele sale. Dacă ar fi mason, Daniel nu ar fi primul Patriarh care a avut legături cu masoneria. Primul Patriarh mason a fost Miron Cristea. Culmea este că actul de condamnare al masoneriei a fost semnat chiar de Miron Cristea (foto). Masoneria a fost condamnată de Sfântul Sinod în 1937 la iniţiativa lui Nicolae, Mitropolitul Ardealului.

Atacul de acum lui Cozmin Guşă (foto) cred că provine, de fapt, din partea fostei Securităţi şi structurilor conservatoare nemulţumite că nu vor mai avea un control direct asupra Bisericii. În special cel nemulţumit este Bartolomeu Anania, episcopul Clujului.Dar trebuie văzuţi şi cei aflaţi în spatele lui Guşă: structuri ale fostei Securităţi (generalul Iulian Vlad, Virgil Măgureanu) şi Moscova.Mie tot ce vine de la Guşă mi se pare o diversiune. Cât priveşte "dezvăluirile" din EVZ nu vreau să insist prea mult dar pentru cei care vor citi articolul vor observa cu siguranţă: fratele lui Daniel are, de fapt, de împărţit cu actualul Mitropolit o proprietate. Iar de aici respectivul spune tot ce îi vine la gură. Asemenea "declaraţii" ar trebui să fie luate de jurnalişti cu rezervele necesare, lucru pe care EVZ nu îl face însă. Acest lucru indică că Daniel a devenit o tinţă. Iar mulţi se vor întreba dacă nu cumva este tinţa lui Băsescu.
MASONERIA SI BISERICA:George Virgil Stoenescu, Marele Secretar General al Supremului Consiliu al Ritului Scotian Antic si Acceptat din Romania, spunea recent înt-un interviu în revista "Forum Masonic" că:
"Există o traditie foarte indelungată in relatia Biserică-Masonerie, care porneste din vechime, de la rozicrucieni si templieri. S-a ajuns la stabilirea unui cod foarte strict, o masonerie crestină, iar noi toti facem parte din ea. Credem in Dumnezeu si jurăm pe Biblie. Toleranta masonică arată insă că Dumnezeu nu trebuie numit neapărat Mahomed sau Iisus Hristos. El este Marele Arhitect al Universului. Dumnezeu este in inima noastră. El este punctul nostru de sprijin pentru a realiza ordinea din haos. Dacă Dumnezeu nu mai este in noi, apare haosul."

Într-un articol recent, Carol Hârşan scria că mai mulţi înalţi ierarhi ai BOR ar fi masoni. Printre aceştia şi cei doi candidaţi acum la scaunul de Patriarh:
"In ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viata politico-spirituala romaneasca: o apropiere insidioasa, dar tenace, desi aparent fara un demers programatic, a unor personalitati din clerul inalt din Biserica Ortodoxa, de segmente declarat masonice, in speta, de Masoneria recunoscuta oficial.Este vorba de Episcopi si Mitropoliti, membri ai Sfantului Sinod, dar si de reprezentanti ai clerului mijlociu.Ca personalitati clericale invocate insistent in ultimii ani, si din a caror agenda, relatiile cu Masoneria au devenit un loc comun, ii citam pe: IPS Pimen Suceveanul (Templier si afiliat la Loja "Fiii coloniei lui Traian" din Nordul Moldovei), IPS Teofan - fost Sinaitul, azi, Mitropolit al Olteniei (in relatie cu Loja "Armonia", Craiova), IPS Ambrozie Sinaitul (vicar patriarhal, Loja
"Armonia" Craiova), IPS Teodosie Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop vicar la Mitropolia Bucurestilor, sub obladuirea Lojii "Ovidius" Constanta), IPS Daniel Ciobotea, (Mitropolit al Moldovei), IPS Ion Salajeanul (Episcop de Covasna si Harghita) si IPS Sofronie (Drincec, Episcop de Gyula, in relatie cu Loji maghiare).Despre IPS Vincentiu Ploiesteanul parerile sunt radical impartite, acesta avand manifestari antimasonice, intersectate cu intalniri "de gradul trei" in sanul albastrei familii Grifofoni."

Articolul lui Hârşan a fost negat apoi într-un articol în Observatorul Religios.
Pe de altă parte între Masonerie şi BOR au avut loc numeroase contacte. Despre unele din acestea cunosc de la răposatul George Munteanu, multă vreme nr.2 în Marea Lojă Naţională, care a avut mai multe discuţii cu Prea Fericitul Teoctist.
Printre cei care critică francmasoneria, Cuviosii arhimandriti Serafim Alexiev si Serghie Jazadjiev spun că :"Ecumenismul este inspirat de către franc masoneria anticreştină şi pregăteşte calea lui antihrist". În toată această dispută cred că se pune mult prea multă patimă iar opiniile sunt de cele mai multe ori antagonice şi, din păcate, aiuritoare din punctul de vedere al demonstraţiei practice, iar "ecumenismul" a devenit un fel de pată neagră.
Iar chestiunea Masoneriei, dincolo de folclor şi aberaţiile pe temă, este mult mai nuanţată. Care trebuie să fie relaţiile între Masonerie şi Biserica Ortodoxă? Este pretinsa apartenenţă la francmasoneria o cale de-a se încerca stoparea ascensiunii lui Daniel? Atacul din Evenimentul Zilei este un prim semnal că Daniel nu este bine văzut de multă lume. Se pregăteşte candidatura fascistului şi securistului Valeriu Anania (foto), care este susţinut de preşedintele Băsescu? Aşa cum prevedeam lupta pentru postul de Patriarh va fi cu scântei. Primele au apărut deja.

Incompatibilitatea dintre Ortodoxie si Masonerie

Domnul Cozmin Gusa, presedintele PIN, face un real serviciu Bisericii noastre, care ii va aduce multa popularitate, publicand in ZIUA de sambata lista masonilor din Adunarea Nationala Bisericeasca.
Acelasi lucru se poate spune si despre ziarul ZIUA. Ma grabesc sa adaug ca nu am nici un fel de ostilitate, ca ortodox, fata de Masonerie in sine. Insa ea este incompatibila atat cu Biserica orotdoxa cat si cu Biserica Romano-Catolica, care a combatut-o violent si fatis. Asa cum nu poti sa iei antibiotice si in acelasi timp sa bei o sticla de coniac sau o vadra de vin, nu poti fi, in acelasi timp, ortodox si mason. Deoarece potrivit Evangheliei lui Hristos, nu poti sluji la doi stapani.
Nimeni nu a definit mai bine aceasta incompatibilitate ca Nae Ionescu: "Baza ideologica a francmasoneriei este <> sau, daca vreti, religiunea stiintifica; adica religia curatita de toate elementele ei mistice, supranaturale, divine, si transformata intr-un sistem de morala terestra, in care principiul fundamental este; iubeste pe aproapele tau. (...) Precum se vede, nimic senzational, nimic nou si nimic primejdios. Pana aici. Numai ca, dupa cum biserica crestina este o organizatie militanta, cu actiune directa asupra publicului, tot astfel aceasta noua religie , care in fapt numai religie nu e, a sfarsit prin a se organiza ca o unitate de lupta. Nu insa pentru a castiga de partea ei cat mai multi adepti, ci pentru a distruge organizatia oarecum <>, a bisericii."

Aflam din lista furnizata de presedintele PIN ca domnul Sorin Frunzaverde, fost ministru al Apararii, apartine Masoneriei. Domnul Frunzaverde este si membru in Adunarea Nationala Bisericeasca, in a doua legilatura consecutiv, reprezentand Eparhia Caransebesului. Atunci cand a avut loc, in noiembrie 2005, alegerea de mitropolit al Ardealului, ierarhul locului, PS Laurentiu Streza, l-a desemnat pe dl Frunzaverde ca "barbat de incredere" din partea sa la numararea voturilor. Am pomenit aici, in ZIUA, de episodul in care, la o ezitare a defunctului patriarh Teoctist, care citea buletinele de vot, IPS Laurentiu i-a strigat dlui Frunzaverde: "Sorine! Ia vezi ce faci acolo; fii atent!" (cf. ZIUA, 20 sept. 2006, p. 1).
Se prea poate insa ca IPS Laurentiu Streza sa nu fi fost la curent cu apartenenta la Masonerie a dlui Frunzaverde. Eparhia Caransebesului este condusa azi de Prea Sfintitul Lucian Mic. Daca afirmatia dlui Gusa este corecta - si eu cred ca este -, in 24 de ore dl Frunzaverde trebuie exoflisit din Adunarea Eparhiala a Episcopiei Caransebesului. Lucru valabil si pentru ceilalti masoni din adunarile eparhiale, respectiv din Adunarea Nationala Bisericeasca.
Poate ca domnul Sorin Frunzaverde este un bun mason, insa este iremediabil un om pe care inteligenta nu-l da afara din casa. Vineri, dupa inmormantarea Patriarhului Teoctist, domnul Frunzaverde a strigat sus si tare ca noul Patriarh al Romaniei va fi IPS Mitropolit Daniel al Moldovei. Acum, datorita dlui Gusa si dezvaluirilor sale din ZIUA, toata suflarea romaneasca a vazut limpede ca, in cursa spre patriarhat, IPS Daniel este sustinut patetic de Masonerie. Constiinta membrilor Colegiului Electoral Bisericesc va fi pusa la grea incercare cu prilejul votarii noului patriarh. Figura mitropolitului Teofan al Olteniei, de calugar autentic, care nu face compromisuri duhovnicesti, va aparea si mai luminoasa in ochii credinciosilor si, mai ales, in ochii clerului ortodox. Sa ne traiesti, domnule Frunzaverde, noua, romanilor pravoslavnici, si multa sanatate domnului presedinte Traian Basescu, mentorul si patronul dtale politic!

Civic Media Gruparea pro-Daniel va începe răfuiala în Biserică prin intermediul CNSAS

Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a Sinodului.

Campania pentru implantarea lui Daniel in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane a inceput inca din prima zi a mortii Prea Fericitului Patriarh Teoctist, ca o continuarea a incercarii din ianuarie 1990 de inlaturare a Parintelui Teoctist si ocupare a Scaunului Patriarhial de catre un grup condus atunci de catre acelasi Daniel Ciobotea. Noul patriarh a fost si este favoritul unor grupari internationaliste si cu ramificatii invizibile in structurile statului roman cat si al unor oligarhi cu mari interese materiale si politice legate de Biserica Ortodoxa Romane.
Un exemplu privind implicarea unei grupari condamanate atat de Vatican cat si de Ortodoxie in viata bisericeasca, a fost dat de Sorin Frunzaverde, mason cunoscut si, cu toate acestea, membru al Adunarii Nationale Bisericesti, care a anuntat din a doua zi de dupa moartea dubioasa a Prea Fericitului Teoctist ca Daniel va fi viitorul Patriarh al Romaniei. Frunzaverde este sustinatorul activ al lui Laurentiu Streza care, impreuna cu Casian Craciun si Daniel Ciobotea, au facut parte din grupul restrans al privilegiatilor regimului care-si petreceau studiile in Elvetia pe vremea lui Ceausescu, cu acordul Directiei de Informatii Externe (DIE) a DSS. Dintre acestia Ciobotea este singurul ierarh cu dosarul ars complet in decembrie 1989. Streza este aparat de masoneria din randurile serviciilor secrete. Casian ar putea fi, asadar, singurul ramas fara "acoperire".
Si Gabriela Andreescu, un anticrestin consacrat pe frontul antiortodox si antiromanesc, si-a exprimat indirect pozitia in favoarea lui Daniel Ciobotea, amintind in luarea sa de pozitie si de sustinerea pe care Grupul pentru Dialog Social, in frunte cu Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici, i-a adus-o bolsevicului Ion Iliescu pentru castigarea alegerilor din 2000.
La randul sau, Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS si unul dintre dusmanii fatisi ai Bisericii, s-a deplasat special la Craiova, la jumatatea lunii august, pentru a-l aborda pe Mitropolitul Olteniei, Teofan Savu, intr-o intalnire aranjata de primarul Craiovei, Antonie Solomon. Intrebat care a fost natura discutiilor purtate cu inaltul prelat, Mircea Dinescu a replicat: "Nu pot vorbi despre asta. E ca si cum ai merge la popa si dupa aia ar trebui sa incalci taina spovedaniei". "Ati fost sa va spovediti?", a fost intrebat afaceristul veros, fost poet. "Pai nu stiu caredintre noi s-a spovedit la care...", a spus agentul CNSAS Mircea Dinescu.
Urmare a acestei intalniri, IPS Teofan - principalul contracandidat la acea data al lui Daniel al Moldovei, ca favorit si preferat al regretatului Patriarh Teoctist pentru succesiune la scaunul patriarhal -, a renuntat sa mearga mai departe. Conform surselor Civic Media, Mircea Dinescu l-ar fi amenintat pe IPS Teofan cu dosarul sau intocmit de Securitate, unde s-ar gasi un Angajament semnat de Teofan Savu. Atat Mircea Dinescu - absolvent al Academiei de cadre a PCR "Stefan Gheorghiu" si protejat al sinistrului Gheorghe "Gogu" Radulescu, membru al CC al CPEx, urmarit pentru relatiile sale cu serviciile de spionaj ale URSS - cat si Ticu Dumitrescu – purtator al Ordinului Muncii clasa III oferit prin decret prezidential de Nicolae Ceausescu – vor continua loviturile la adresa unor ierarhi ai Bisericii in favoarea gruparilor parabisericesti numite si ca razbunare personala a lui Daniel la adresa celor care au incercat sa salveze Biserica sustinand un alt candidat pentru Scaunul Patriarhal.
Aceste cazuri demonstreaza in plus – pe langa informatiile pe care le avem - ca frontul lui Daniel Ciobotea a uzitat de toate armele unei campanii murdare - dosare, santaj, inregistrari audio-video compromitatoare, mita, promisiuni, reclama mascata, sustinere din partea masoneriei sau a altor grupari oculte, etc - inclusiv prin intermediul unor personaje ca Nicolae al Banatului, cel mai vechi si prolific informator al Securitatii din BOR.
Multi duhovnici ai Romaniei, in special din Moldova, si-au aratat inainte de alegerile de miercuri ingrijorarea ca Sfantul Duh s-ar putea sa paraseasca Dealul Patriarhiei dupa ridicarea la ceruri a sufletului Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, decedat subit in conditii inca neelucidate.
Asociatia Civic Media recomanda credinciosilor preocupati de soarta Ortodoxiei sa continue starea de veghe si rugaciune si sa urmeze "Indemnul la lupta" al poetului inchisorilor comuniste, Radu Gyr.

SPUSE PE SLEAU: Alegerea Patriarhului si masoneria

Florian Bichir: "Lupta pentru ocuparea functiei de Patriarh atribuie masoneriei o anume implicare".
Lupta pentru ocuparea functiei de Patriarh starneste comentarii pasionale, luari de pozitie care mai de care mai fulminante, care atribuie masoneriei si serviciilor secrete o implicare in alegerea intaistatatorului ortodocsilor romani.
Cel mai vehement a fost liderul PIN Cozmin Gusa, care i-a cerut lui Eugen Ovidiu Chirovici, unul dintre sefii masoneriei de la noi, sa nu influenteze rezultatul alegerilor prin jocuri de culise.
Relatia dintre masonerie si Biserica este, cel putin in Romania, o poveste destul de ambigua si sinuoasa. Desi din 1934 i-a fost cerut Sfantului Sinod sa afuriseasca masoneria - dupa modelul grecesc, care o facuse cu un an inainte - abia in 1937 s-a luat o decizie publica.
In baza temeiului nr. 785/1937, in sedinta Sfantului Sinod din 11 martie 1937, a fost aprobat studiul Inalt Prea Sfintitului dr. Nicolae Balan al Ardealului, prin care francmasoneria era condamnata. S-a hotarat ca „Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc. De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti”.
O decizie de imagine, cum s-ar spune in limbajul actual, pentru ca din 1937 si pana in prezent nu a existat vreun caz in care unui mason sa i se interzica slujba de inmormantare! O rezolvare tipic romaneasca, pentru ca Patriarhul Miron Cristea, sub care s-a dat aceasta hotarare, era si el un initiat inca din tinerete.
Iar in 1937, cand Ion Pangal, seful masoneriei, ii citea solemn Patriarhului Miron Cristea decizia de autodesfiintare a francmasoneriei, multi se prapadeau de ras: fata in fata, condamnand „Oculta”, stateau doi frati!
Miron Cristea nu este singurul caz de ierarh sau cleric care a apartinut de-a lungul timpului masoneriei: episcopul Melchisedec Stefanescu, Filaret Scriban, Dionisie Lupu, Atanasie Stoianescu, ca sa mentionam doar pe unii. Ba chiar Mitropolitul Irineu Mihalcescu, autor al unor rasunatoare studii antimasonice, a fost in tinerete mason.
Ca si astazi, in perioada interbelica, masoneria ocupa spatii importante in media, iar povestile care circulau erau cel putin tulburatoare. Ca „marele public” nu intelegea nimic din asta sta marturie si un fapt petrecut la „rebeliunea legionara” din ianuarie 1941. Niste gura casca pusi sa strige „Horia Sima, Furher, Duce!” si „Jos masonii!” scandau „Horia Sima fura si duce!”, respectiv „Jos nasoii!”.
Cu precautie sau nu se stie exact din ce motive, din 1937, Biserica Ortodoxa Romana nu a mai luat atitudine fata de masonerie: nici pro, nici contra. La fel au facut-o multe alte Biserici ortodoxe, cu exceptia Bisericii Ciprului care, in ianuarie 1993, a mai afurisit odata aceasta organizatie.
La noi, parerile sunt impartite, evident in functie de interese: unii considera decizia perimata si luata sub presiunea vremurilor, iar altii o considera valabila din moment ce nu a fost abrogata. Oricum nu mai reprezinta astazi nicio ciudatenie ca unele personalitati se declara public masoni, dar participa la slujbele bisericii sunt crestini practicanti. Nu e rolul meu sa judec sau sa dau decizii, ci al Bisericii.
Nu stiu ce forta reprezinta astazi masoneria, dar imi vine greu sa cred ca in Loji se discuta aprins despre cine va fi Patriarh, mai ales ca, oficial, masoneria proclama ca interzice discutiile politice si religioase. Nu cred ca cei adunati in numele „Marelui Arhitect al Universului” - organizati intr-un fel de sindicat al Omertei, nu pot dormi cu gandul la cine va conduce Biserica.
Evident, daca sunt printre votanti membri ai masoneriei, acestia pot influenta, votand in corpore, daca li se cere. Nu cred insa in scenariile care inunda piata, in acea „hidra iudeo-masonica”, vinovata de toate relele din lume, in planurile diabolice de a cuceri lumea sau alte baliverne de genul celor debitate de Gregorian Bivolaru. Nu trebuie subestimat rolul masoneriei, dar nici amplificat. La urma urmei, masoneria romaneasca este dupa chipul si asemanarea societatii actuale, pentru ca membrii ei sunt tot romani...


8 prelaţi cu nume conspirativ – pact cu diavolul

* Andrei Andreicuţ, episcop de Alba, alias „Ionică”
* Pimen, arhiepiscop de Suceava şi Rădăuţi, alias „Sidorovici”, „Petru”
* Casian Crăciun, episcop al Dunării de Jos, alias „Crin”, „Casius”, „Casio”
* Calinic Argatu, episcop de Argeş, alias „Zamfir”
* Visarion Răşinăreanu, episcop vicar de Sibiu, alias „Bobi”
* Ioachim Mareş, episcop de Huşi, alias „Matei Gheorghe”
* Timotei Seviciu, episcop de Arad, alias „Radu Viorel”
* Epifanie Norocel, episcop de Buzău şi Vrancea, „persoană de sprijin”.


Dosarele prelaţilor erau să se lase cu bătaie la CNSAS

O bombă de presă şi o bombă cu ceas pentru BOR – numele conspirative la Securitate ale unui grup de opt înalţi ierarhi, confirmate de surse oficiale din CNSAS, au apărut, ieri, pe agenţia Mediafax. Printre ele nu se află cel al noului Patriarh al României, Daniel, al cărui nume apare doar pe lista titularilor de dosare arse în decembrie 1989. El va fi verificat separat de lotul celor opt. Deşi venise de dimineaţă la serviciu cu gândul de a „frige şi nişte berbecuţi în sutane aurite”, Mircea Dinescu, membru al Colegiului, a anunţat, după şedinţă, că CNSAS n-a reuşit să-i dea poliţie politică decât episcopului de Alba, Andrei Andreicuţ, ceilalţi din lotul de opt fiind invitaţi din nou la audieri săptămâna viitoare.

Nici numele lui Bartolomeu Anania, despre care au existat informaţii de presă privind o posibilă colaborare, nu se află pe listă, Mircea Dinescu anunţând că, în cazul său, trebuie înfiinţată o comisie specială, împreună cu experţi de la SIE, „care să ne ajute să desluşim cum stau de fapt lucrurile”.


Agenţia Mediafax a difuzat, ieri, o listă cu 8 nume de înalţi ierarhi, cărora le sunt asociate şi numele conspirative. Potrivit surselor CNSAS citate de Mediafax, ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, era „Sidorovici” cu Securitatea, şi „Petru” cu Direcţia de Informaţii Externe (DIE). Informaţiile legate de ÎPS Pimen apar atât în dosarele celor despre care dădea date, cât şi în diverse note date de ofiţerii de Securitate sau ai DIE către şefii lor. "Există informaţii grele despre ÎPS Pimen, despre misiunile din ţară şi din străinătate la care participa", au precizat sursele citate. Episcopul Casian Crăciun al Dunării de Jos ar fi participat şi el la misiuni în străinătate în sprijinul DIE. De-a lungul timpului, a avut trei nume de cod: "Crin", "Casius" şi "Casio".

Calinic Argatu, episcopul de Argeş, a semnat un angajament şi a dat note informative Securităţii. În cazul său există şi mărturii ale unor ofiţeri care le scriu superiorilor despre buna colaborare pe care o aveau cu actualul episcop, al cărui nume conspirativ era "Zamfir". Episcopul vicar al Sibiului, Visarion Răşinăreanu, a fost racolat de DIE ca "persoană de sprijin", numele său conspirativ fiind "Bobi". În dosarele ajunse la CNSAS mai apar, potrivit aceloraşi surse, numele episcopului de Huşi, Ioachim Mareş, al cărui nume conspirativ era "Matei Gheorghe", cel al episcopului de Arad, Timotei Seviciu, cunoscut drept "Radu Viorel" - despre care există şi date privind participarea la misiuni informative în străinătate - sau cel al lui Epifanie Norocel, episcopul Buzăului şi Vrancei, care a fost şi el "persoană de sprijin". Dintre cei opt, episcopul Andrei Andreicuţ, alias „Ionică”, este primul care primeşte verdict de poliţie politică.

„Un caz nefericit”, după cum preciza ieri Mircea Dinescu, deoarece episcopul a fost forţat să colaboreze pe vremea când era un tânăr preot, după ce a fost prins încercând „să pună o pilă” unei persoane care dorea să intre la Seminarul Teologic. Episcopul de Alba a anunţat ieri că va contesta decizia CNSAS.


Cazimir Ionescu l-a ameninţat pe Ladislau Csendes că-i dă un cap în gură


În acest moment, CNSAS este o instituţie cu două viteze: o parte a Colegiului, avându-l drept reprezentant pe Mircea Dinescu, doreşte „prăjirea” rapidă a colaboratorilor în sutane; cealaltă grupare temporizează, nefiind convinsă de sutaniadă. La ultima şedinţă de dinaintea alegerii Patriarhului, membrii CNSAS au fost la un pas să se încaiere, a dezvăluit ieri agenţia Mediafax: în toiul dezbaterilor, Cazimir Ionescu, unul dintre cei mai fervenţi opozanţi ai deconspirării preoţilor, l-a ameninţat pe preşedintele CNSAS, Ladislau Csendes, că-i dă un cap în gură. “Domnul Csendes a venit până lângă scaunul meu, în timpul dezbaterilor şi a încercat să mă mângâie pe cap şi să-mi spună ceva. I-am spus domnului Csendes să-mi spună ce are de spus fără să mă atingă, altminteri s-ar putea trezi cu capul în gură”, şi-a recunoscut ieşirea Cazimir Ionescu.



Secretul lui Daniel: fratele cel mare

„A fost ofiter de Securitate sub acoperire. E un diavol!”
Nu toti cei din familia IPS Daniel il vad cu ochi buni pe cel care ar putea deveni urmatorul Patriarh. Gheorghe Ciobotea, zis Ghita, are 61 de ani si este fratele mai mare al actualului Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.
Este un om simplu, fost tractorist si traieste intr-o saracie lucie, impreuna cu familia, in satul Dobresti, din judetul Timis. Este certat de mai multi ani cu inaltul ierarh, pe care il ocaraste cum ii vine la gura.

Certati de la mostenire

Ghita Ciobotea povesteste ca, acum 24 de ani, a fost dat afara de propriul frate din casa pe care o cumparase. In 2000 a acceptat sa renunte in favoarea lui si la partea ce i se cuvenea din gospodaria parinteasca. In plus, sustine ca, in 2004, IPS Daniel s-a intabulat prin fals pe tot terenul mostenit de la bunici.
Cei doi frati si sora lor, Florica, au mostenit o casa la intrarea in Dobresti, comuna Bara, precum si 24,69 hectare, din care 21 de teren agricol si restul de padure. Pamantul apartinuse bunicii, care l-a primit cadou de la o boieroaica pe care a servit-o ani la rand, la conac.

Traieste in mizerie

Acum, Ghita Ciobotea imparte cu nevasta si cu unul dintre baieti o camera mica, mobilata cu paturi de spital, din fostul sediu al CAP. Este ultima cladire din Dobresti, pe care barbatul a cumparat-o in 1991 cu mare greutate.

Imaginea contrasteaza cu casa parinteasca, prima de la celalalt capat al satului, zugravita in alb, cu termopane si antena parabolica. Imobilul apartine Mitropolitului, care vine aici sa se reculeaga cateva zile in fiecare vara.
In schimb, asa-zisa locuinta a lui Ghita Ciobotea nu are nici curent electric. Desi cand s-a cununat era cel mai bogat flacau, iar aleasa lui i-a adus zestre o Dacie nou-nouta, acum se descurca greu.
Muncesc de dimineata pana seara, ingrijind o vaca si vreo 200 de oi. Din vanzarea branzei abia reusesc sa-si cumpere d-ale gurii. La haine nu se mai gandesc de mult si umbla cu incaltari ieftine, din guma.

Sustine ca l-a tinut in scoala
Pe 29 martie 2007, Ghita Ciobotea a facut plangere penala impotriva fratelui Mitropolit. L-a reclamat pentru ca, sustine el, s-a intabulat in fals in Cartea Funciara, ca unic proprietar al pamantului mostenit de la bunici.
„S-a purtat foarte murdar cu mine. A luat tot, toata averea parinteasca. Fratele meu, Mitropolitul, a facut acte in 2004 cu primarul din Bara si mi-a luat tot. El e omul lui Satana, nu e om al Bisericii! A fost ofiter de Securitate sub acoperire. Sa stie lumea cine-i, sa-l vada. Eu am lucrat flamand si rupt pentru ca sa-l tin la scoli, iar el ma scoate-n strada. E un diavol!”, spune, cu naduf, Ghita Ciobotea.
Acesta povesteste ca, dupa ce tatal lor i-a abandonat, a muncit din greu timp de 12 ani ca sa-si intretina familia. Fratelui mai mic i-a platit si meditatiile, cu 30 de lei ora, ca sa poata da admitere la Teologie. Iar pana cand a terminat facultatea, l-a tinut pe banii lui in scoala si la internat.
„Lucram pe tractor, am fost tractoristul satului. Si puscarie am facut pentru fratele meu, om al bisericii, si pentru sora noastra. Ca i-am iubit. Am facut un an de puscarie, in 1975, ca nu s-a ajuns cu bani atunci, si-am furat. Tot ca sa le dau lor!”, isi aminteste Ghita Ciobotea.

„Au facut fals la un notar”

In 1998, cei trei au depus acte pentru a primi inapoi terenurile mostenite de la bunica lor si care fusesera confiscate de comunisti.
„Dupa ce ni s-a aprobat pamantul, au venit el cu sora-mea si cu primarul din Bara si au facut fals in acte la un notar. Eu n-am semnat ca sunt de acord sa-mi dau pamantul, partea mea, ca, daca o faceam, nu mai eram aici. Dar el tot s-a intabulat stapan pe tot pamantul. Asta s-a intamplat in 2004. De atunci am fost de doua ori la DNA si ei m-au trimis la Parchet, la Lugoj, sa-i fac plangere penala. Pentru ca la Legea 18 am primit titlu de proprietate pe 9 hectare de teren si unul de padure, iar fratele meu, Mitropolitul, s-a intabulat prin fals si pe pamantul meu”, a mai spus Ghita Ciobotea.

„M-a scos afara din casa de la Lugoj”

Fratele ierarhului mai sustine ca acesta l-ar fi scos afara si din propria locuinta.
„In 1973 am cumparat o casa in Lugoj. I-am pus pe contract si pe fratele meu, si pe sora noastra, ca sa-si poata face buletine de oras. La urma, in ‘83, fratele meu, Mitropolitul, m-a scos afara din casa de la Lugoj, cu doi copii mici. Unul avea 3 ani, si celalalt, 7. Am iesit pe iarba verde fara sa ne lase macar sa ne luam lucrurile. Noroc cu primarul de atunci din Lugoj, care mi-a dat in ziua aceea un apartament intr-un bloc neterminat. Am dormit nopti la rand cu pruncii pe beton, pe o suba”, se vaita Ghita Ciobotea.
Omul mai spune ca s-a certat apoi cu fratele Mitropolit. „De atunci, din ‘83 pana in 2000, n-am mai vorbit cu el. In 2000 a venit la mine sa-i dau partea din casa parinteasca, pentru ca vrea sa faca manastire. I-am dat-o. Nimic n-am luat de la el, ca sa vina in 2004 si sa imi ia aici tot”, ne-a mai declarat Ghita Ciobotea.
In prezent, dupa ce s-a improprietarit cu tot pamantul mostenit de la bunica, IPS Daniel a intrat si in posesia terenului pe care se gaseste fostul sediu al CAP, unde locuieste fratele sau mai sarac. Din clipa in clipa, acesta se asteapta ca Mitropolitul sa-l scoata afara si de aici sau sa-i ceara o chirie pe care nu si-o poate permite.

De negasit

IPS Daniel nu a putut fi contactat pentru a-si spune parerea in legatura cu acuzatiile pe care i le aduce propriul frate. Reporterii EVZ au sunat si ieri dupa-amiaza pe toate numerele de centrala ale Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, dar fara niciun rezultat.
Preotul Constantin Sturzu, purtator de cuvant al institutiei, nu a raspuns nici el la mobil, asa cum nu a facut-o nici omologul sau de la Patriarhia Romana, Constantin Stoica.


Cabala lui Vîntu în B.O.R

• Lupta pentru controlul BOR a ajuns într-o fază acută în aceste ultime zile
• Reţeaua moldovenească s-a reactivat sub bagheta lui Sorin Ovidiu Vîntu
• Frontul "ieşenilor" s-a mobilizat şi a aruncat încă o fumigenă pe piaţa mediatică
• Atacul la memoria Patriarhului se poartă cu mijloacele fostului NKVD
• Acuza ca Patriarhul Teoctist ar fi fost homosexual, continuată cu povestea legionarismului, are ca punct de plecare Iaşiul, bastionul reţelei lui Iliescu-Vîntu-Daniel Ciobotea
• Daniel, un fesenist înfocat, l-a invitat pe Ion Iliescu în preajma alegerilor din 1996 la Iaşi, de Sfânta Parascheva
• Teoctist a refuzat atunci să se ducă la Iaşi, ba mai mult, a lansat un mesaj devastator cerând românilor "să nu voteze cu Anticristul", cu adresă directă la Ion Ilici Iliescu, "liber cugetător" declarat
• Deloc întâmplător, după schimbarea puterii în anul 2000, primul articol de presă, în ianuarie 2001, care avea să-l incrimineze pe Teoctist că ar fi fost legionar şi că ar fi homosexual a apărut la Iaşi, în ziarul patronat de Vîntu şi subordonat intereselor mitropolitului Daniel


Scandalul mediatic lansat ieri de Trustul lui Sorin Ovidiu Vantu - "Dosarul lui Teoctist" dovedeşte - odată în plus - miza enormă a alegerii viitorului Patriarh al Romaniei. Încă din primele clipe ale anunţului morţii Patriarhului Teoctist slujbaşii din media controlată de S.O.V. l-au desemnat pe Daniel Ciobotea ca principal favorit al cursei pentru scaunul patriarhal. De asemenea Trustul lui Vantu s-a implicat din toate puterile în susţinerea mediatică a lui Sinescu, cel care l-a "terminat" pe Patriarh.

Pe langă efortul de exonerare a lui Sinescu slujbaşii magnatului moldovean au trecut la acţiuni specifice defunctei Direcţii "D" a Securităţii comuniste. Atacul la adresa Patriarhului Teoctist poartă o semnătură profesionistă. Operaţiunea se derulează nu de azi de ieri şi are un istoric mai mult decat interesant. Ventilarea datelor unui aşa-zis dosar compromiţător din care ar rezulta că acesta a fost şi terorist - fascist - legionar implicat în devastarea unei sinagogi evreieşti şi homosexual şi, apoi, omul comuniştilor şi "agent de influenţă" securist, ceauşist etc. are un punct clar de plecare.

Prima menţionare a aberaţiilor "Dosarului" transformat în cap de pagină de "Cotidianul" de ieri - reluat de "Realitatea" a avut loc în publicaţia "Monitorul de Iaşi", controlată la vremea aceea de Sorin Ovidiu Vîntu.

Autorul iniţial al "dezvăluirii", Dorin Dobrincu, provine din "Centrala Iaşi".

"Dosarul" din "Cotidianul" lui Vîntu de ieri este o reluare a "dosarului" din "Monitorul din Iaşi", patronată tot de Vîntu, atunci, din data de 13 ianuarie 2001. Ulterior în "Evenimentul zilei" din 15 ianuarie materialul este reluat de Florian Bichir, un alt susţinător care hiperventilează vibrant pentru Daniel Ciobotea, chiar zilele trecute.

Uriaşele aberaţii ale pseudo-dosarului lui Teoctist sunt evidente pentru orice om de bună credinţă. Cine ar putea crede că, de exemplu, un Gabriel Andreescu - apologet frenetic al homosexualităţii şi un anticreştin visceral - ar putea fi totodată legionar şi eventual popă? Ni se livrează etichete tipice Securităţii - "legionar", "homosexual", ca şi cum astfel de stigmate s-ar putea valida reciproc. Este de un ridicol uriaş o asemenea aberaţie, dar iată, "Cotidianul" o publică fără a se gandi să amendeze măcar o astfel de "teorie". Cu atat mai mult cu cat provenienţa "Notei" de la care pleacă această poveste fantasmagorică este chiar Securitatea din anii 1949 şi 1957, controlată direct de NKVD-ul rusesc.


Atacul la Patriarh provine din Iaşi


Tipologia care descrie atacul la Teoctist este specifică instrumentarului de acţiune operativă a unui Aparat care îşi propulsează, chiar în zilele noastre, vectorii în presa controlată - printre alţii - şi de Sorin Ovidiu Vîntu. Teoctist a reprezentat Aripa Naţională a Bisericii. Ce Aripă reprezintă Daniel se poate înţelege cu uşurinţă din analiza mobilizării susţinătorilor săi. La loc de frunte Alina Mungiu, autoarea "Evangheliştilor", lucrare pornografică şi oripilant anticreştină (lansată tot la Iaşi) care exprimă fantasmele sexuale bolnave ale actualei doamne Pippidi. Pe langă fosta activistă utecistă se adaugă şi "noii utecişti" crescuţi de Tismăneanu, cea mai mare parte a grupării GDS-ului şi Trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Recent, "Ziarul de Iaşi" din data de 08/08/2007 sub titlul "Despre morţi, numai de bine" - batjocoritor, înţelegem - după ce examinăm conţinutul articolului scrie: "Foarte puţini au fost aceia care au pomenit de implicarea lui Teoctist, ca tanăr legionar, în rebeliunea legionară din ianuarie 1941, cînd a participat la devastarea sinagogii "Resit Daath" din Bucureşti. Acest fapt l-am relevat pentru prima data în ianuarie 2001 în "Ziarul de Iaşi" (pe atunci "Monitorul"), pe baza unui document descoperit în arhiva SRI de către Dorin Dobrincu".

Dobrincu este cel care a fost numit şef al Arhivelor Naţionale, printr-o decizie care a provocat un adevărat scandal în lumea academică de către ministrul PNL Cristian David (progenitura generalului Troacă). Despre Dobrincu, Vladimir Tismăneanu afirma că "a jucat un rol esenţial în scrierea şi definitivarea Raportului Final al Comisiei Tismăneanu". Raport intens contestat atât de mediile universitare cat şi de Biserică şi societatea civilă pentru aberaţiile şi neadevărurile flagrante din conţinutul său. Despre cine este Tismăneanu nu are rost să mai discutăm aici dar e poate spune că pupilul său - Dobrincu - este un caz de excepţie în lumea politică actuală - lucrează şi la Preşedinţie, la Traian Băsescu şi la Ministerul de Interne - pus de liberali.

Dobrincu face parte totodată din haloimăsul, GDS, "Revista 22" şi grupările adiacente, şi este apropiat de poziţiile lui Gabriel Andreescu, activistul de serviciu al Campaniei anti-icoane în şcolile romaneşti. Acelaşi Gabriel Andreescu îl ridică în slăvi pe ieşeanul lui Tismăneanu menţionand public "că îi datorăm lui Dorin Dobrincu descoperirea valorosului document" care îl incrimina pe Teoctist, în 2001.

Cutia de rezonanţă a acuzaţiilor la adresa lui Teoctist a fost apoi Stejărel Olaru, "umbra" lui Marius Oprea, Secretar de Stat PNL, apropiat al lui Dobrincu, care pe canalul The Money Channel, tot al lui Vantu, "a susţinut că a văzut numele patriarhului în mai multe documente ale Securităţii" pretinzand chiar că acesta ar fi fost "agent de influenţă" al Securităţii. Orice cercetător avizat ştie că în nomenclatorul Securităţii nu există această funcţiune. Agenţii de influenţă - propagatori ai tezelor NKVD se ivesc acum - pe frontul luptei pentru scaunul BOR - aşa-zişii "istorici", legatari ai moştenirii "Ciungului" - agentul bolşevic Tismenenksy.


Va lepadati de Securitate?

Cotidianul lanseaza astazi o campanie pentru autodeconspirarea membrilor Sfintului Sinod care au colaborat cu Securitatea, date fiind sansele mici ca CNSAS sa finalizeze verificarea pina la alegerile din septembrie.

A colaborat sau nu viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane cu Securitatea? Desi CNSAS a promis in urma cu citeva zile ca va oferi un raspuns la aceasta intrebare pina la sfirsitul acestei luni, sansele ca verificarile sa fie finalizate sint foarte mici. Procedura pe care CNSAS trebuie sa o urmeze, potrivit legii, este complexa si, presupune, in cazul in care s-au gasit in arhiva documente care vizeaza un ierarh, audierea acestuia. Un eventual verdict de politie politica poate fi contestat in 30 de zile de cel in cauza, iar publicarea numelui sau ca ofiter sau colaborator al Securitatii ca politie politica nu poate fi facuta decit dupa ce exista si o sentinta a Curtii de Apel, in cazul in care contestatia e respinsa si ierarhul se adreseaza justitiei. In plus, cererea pe baza careia va face CNSAS verificarea se refera doar la 26 de membri ai Sinodului, dintre care unii nu pot candida. Din totalul de 49 de membri ai Sinodului, doar 30 sint eligibili pentru functia de patriarh, respectiv ierarhii eparhioti. Acestea au fost motivele pentru care Cotidianul lanseaza astazi o invitatie membrilor Sfintului Sinod de a face singuri o declaratie in care sa arate daca au colaborat sau nu cu Securitatea.

Declaratiile tipizate pe care politicienii sint obligati sa le faca inainte de a candida pentru o functie publica vizeaza doar recunoasterea actiunilor de politie politica savirsite in calitate de colaborator sau agent al Securitatii. Doar magistratii sint obligati sa dea, printr-o lege din 2005, o declaratie care se refera nu doar la politia politica, ci la simpla colaborare. Cotidianul propune insa membrilor Sfintului Sinod o declaratie care, daca va fi completata, va presupune eliminarea oricaror dubii legate de colaborarea cu serviciile secrete comuniste. Iata intrebarile la care consideram ca ar fi bine sa raspunda un ierarh care are teoretic sansa de a ajunge Patriarhul Romaniei.
Ati colaborat cu Securitatea?
Daca da, in ce calitate - sursa, informator sau ofiter?
Daca ati fost ofiter sub acoperire, care a fost gradul la care ati ajuns?
Considerati ca faptele intreprinse de dvs. in relatie cu Securitatea pot fi catalogate ca politie politica, asa cum este aceasta definita de Legea nr. 187/ 1999?
Cind a inceput relatia cu Securitatea?
Care a fost modalitatea in care ati fost recrutat?
In cazul in care la baza recrutarii s-a aflat un santaj, expuneti motivul santajului.
Ce repercusiuni ar fi avut refuzul de a colabora?
Care a fost numele conspirativ?
A existat un angajament scris?
Despre ce persoane ati dat sau vi s-au cerut informatii?
Ce avantaje ati obtinut in schimbul colaborarii?
In cazul in care relatia cu serviciile secrete a incetat, precizati cind?
De ce nu ati marturisit public, imediat dupa 1990, despre aceasta relatie?


Patriarhia il ameninta pe Dinescu cu puscaria

Conducerea BOR a reactionat la acuzatiile disidentului la adresa fostului mitropolit Plamadeala, reclamindu-l la CNSAS.

Patriarhia Romana a anuntat, ieri, ca il va reclama la CNSAS pe Mircea Dinescu (foto). Reactia conducerii BOR apare dupa ce Cotidianul a publicat acuzatiile lui Dinescu – membru al Colegiului – la adresa fostului Mitropolit al Ardealului Antonie Plamadeala, despre care spune ca i-ar fi cerut lui Nicolae Ceausescu, intr-un memoriu, sa-l avanseze de la gradul de colonel la cel de general.

Potrivit reprezentantilor Patriarhiei Romane, declaratiile lui Mircea Dinescu sunt incompatibile cu statutul de membru al CNSAS si il ameninta pe acesta cu puscaria. Intr-un comunicat de presa, conducerea BOR aminteste ca potrivit legii „darea spre publicitate a unor date sau informatii din dosare, necorespunzatoare adevarului, de natura sa lezeze viata, demnitatea, onoarea sau reputatia unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani”. In plus, Patriarhia mai aminteste ca „prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor”.

Mircea Dinescu nu s-a aratat ieri deloc deranjat de amenintarile Patriarhiei. “Sa ma reclame, abia astept! Vor fi surprinsi sa afle ca informatiile pe care le-am dat publicitatii nu le am din vreun dosar de la CNSAS, ci dintr-o cu totul si cu totul alta sursa. Sa ma reclame unde doresc domniile lor“, a declarat Dinescu pentru MEDIAFAX. Acesta a reconfirmat autenticitatea scrisorii si a spus ca informatia a ajuns la el printr-un prieten care avea o ruda ce se ocupa de Patriarhie, din partea PCR. Cunoscutul disident anticomunist si-a continuat tirul la adresa conducerii BOR. “Cum nu m-au bagat la puscarie comunistii, m-au arestat doar la domiciliu, cred ei acum ca mi-ar sta bine dupa niste gratii. Au ratat asta pe vremea comunismului, vor sa o faca acum niste fosti colaboratori ai regimului”, ne-a declarat Dinescu.
Anania nu vrea Patriarh mason sau securist

IPS Bartolomeu Anania a avertizat ieri ca viitorul patriarh nu trebuie sa fie santajabil. “E absolut esential ca patriarhul sa nu fie obiect de santaj, fie in planul moral, fie in cel politico-social, de unde l-ar pindi taina colaborarii cu organizatii sau structuri acoperite, inclusiv cele de informatii”, a declarat Anania intr-un interviu acordat Mediafax. In traducere libera, IPS Bartolomeu cere, de fapt, ca viitorul patriarh sa nu fie nici mason, nici securist. (C.R.)



Ultimul Balacean, aristocrat pervertit de comunism


Cazul Balaceanu-Stolnici arata cum a decazut boierimea sub influenta Securitatii.

Printre rarisimii urmasi ai marilor familii boieresti, Constantin-Balaceanu Stolnici a revenit in prim-planul vietii publice de dupa ‘90 ca una dintre cele mai respectate figuri. Liberalul, retras recent din PNL, dar fara sa-si abandoneze convingerile politice, a fost insa, conform recentelor dezvaluiri, si o piesa importanta a sistemului comunist.
Informatorul. Tanarul caruia descendenta nobila i-a adus dupa 1945 probleme de dosar a cedat, in 1965, la 42 de ani, sub sistemul care parea etern. Contactele sale cu ambasadori si mari oameni de stat au facut cu ochiul Securitatii. La randul sau, si-a asigurat, prin inrolarea ca informator, revenirea la catedra, publicarea cartilor inclusiv in strainatate, pentru a ajunge, in final, membru de onoare al Academiei. Si-a tinut secreta insa legatura cu Securitatea pana in aprilie, cand aparitia dosarului sau, ca si decizia CNSAS de colaborare cu politia politica erau iminente.
Boierul. Al 11-lea Constantin din neamul Balacenilor, o familie de mari dregatori ai Munteniei, cu o istorie de peste sapte veacuri, se resemnase in fata comunismului inca din anii ‘30. „Am fost practic crescut in ideea ca, intr-o zi, va veni comunismul”, povestea Balaceanu-Stolnici amintindu-si de predictiile tatalui sau, un observator atent al situatiei din Rusia de dupa Marea Criza. Desi casatorit de doua ori, prima oara cu Mariana Cimpoia, apoi cu Elisabeta Hagi-Moscu, si ea cu radacini boieresti, Balaceanu-Stolnici nu are urmasi directi.

Medicul. Primul medic dintr-o familie aplecata mai mult spre politica, absolvent de facultate in ‘47, cu doctoratul luat in ‘48, este confirmat doctor in Stiinte Medicale abia in ‘67, la doi ani dupa ce acceptase un rol in reteaua Securitatii. Anul racolarii, 1965, coincide cu intrarea sa la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, unde coordoneaza reteaua nationala medicala in Neurologie si Neurochirurgie, dupa trecerea prin spitalele mai mici din Bucuresti.
De aici, Ana Aslan il ia, in 1974, ca geriatru si sef de sectie la institutul sau. Pana in 1993, are pe mana pacienti dintre cei mai renumiti, de la ambasadori la teroristi arabi, de la psihanalistul Jaques Lacan la liderul palestinian Yasser Arafat, dupa propriile marturii recente din „Cotidianul”. Numele lor se regasesc si in notele informative predate la Securitate.
Profesorul. Comunismul l-a prins pe Balaceanu-Stolnici in pozitia de asistent al profesorului Grigore T. Popa, la Medicina. In 1952 este exclus insa de la catedra si din Institutul Medico-Farmaceutic, pe motive politice. Revine abia dupa doua decenii, ca suplinitor la Filosofie. Era „in retea” de sase ani.
Academicianul. Locul in Academie l-a ravnit mereu. Ca si acordarea titlului de doctor docent, e un privilegiu pe care il cere Securitatii, dar pe care il obtine abia in 1992. Primeste in schimb, in timp, pozitii in diverse foruri stiintifice, de la Academia de Stiinte Medicale la societati internationale de medicina si cibernetica.
Liberalul. O voce ascultata in societatea civila, boierul a fost ales in 1992 lider al Grupului de Reforma Morala din PNL. O criza din timpul unei sedinte a conducerii PNL, in care s-a abordat subiectul colaborarii Monei Musca cu Securitatea, a precedat anuntul ca Balaceanu-Stolnici se retrage din toate functiile din partid din motive de sanatate, „in favoarea activitatii publicistice” la ziarul „Ziua”. Ulterior, si-a pastrat insa locul in Adunarea Nationala Bisericeasca, avand un vot in alegerea noului Patriarh.

GRIGORE CARTIANU: Balaceanu de la Secu

Grigore Cartianu: "O mare deceptie: "boierul" securist".
Socul a fost mare. Sunt oameni pe care-i admiri pentru ceea fac, pentru ceea ce sunt, dar si pentru nobletea neamului din care se trag. Ai fi in stare sa le dai pe mana cheile de la casa, sa le incredintezi secrete personale, sa li te spovedesti ca unui preot. Esti convins ca ei nu pot insela sau trada vreodata. Ai baga mana-n foc ca nu te vor vinde niciodata.
Si vine marea dezamagire, ca o lovitura de ciocan in moalele capului. Iata-l pe distinsul academician, ultimul mare boier al Romaniei: te priveste patriarhal din spatele ochelarilor cu snur, de la inaltimea varstei sale si a prestigiului de medic desavarsit, cocotat in varful arborelui genealogic al unei familii istorice, te cuprinde cu blandetea privirii sale si... si... si... te vinde ca ultimul tarabagiu din Obor! Da, te vinde ca ultimul borfas, ca ultimul porc, ca ultimul nenorocit dintre cei ce au pavat cu sange, oase si lacrimi deceniile de teroare comunista.
Prin ce se deosebeste Constantin Balaceanu-Stolnici de tortionarii Plesita sau Enoiu? Aparent, prin detalii esentiale. Practic, prin nimic. Toti au distrus destine. Tortionarii securisti - cu pumnul, cu bata, cu vana de bou. Turnatorul in halat de medic - prin delatiunile sale oribile. Durerea unei asemenea descoperiri tarzii este accentuata de soclul pe care noi, naivii acestei societati bolnave, l-am ridicat pe inteleptul, demnul, onorabilul Balaceanu-Stolnici. Marcati de amputarile sociale operate de comunisti, am cautat cu disperare, in subconstientul colectiv, cateva radacini ale ordinii interbelice, ale bunului-simt interbelic. Ca sa refacem organismul slabit al unei natiuni vlaguite, aveam nevoie de un pumn de seminte morale, sanatoase, capabile sa rodeasca si sa ne ofere o cultura ne-bolsevizata. Ne-am agatat de Regele Mihai... L-am gasit pe Corneliu Coposu... Am avut norocul unui Ion Ratiu si n-am stiut ce sa facem cu el... Ne-am adapat din izvorul intelepciunii lui Petre Tutea... Am descoperit-o pe Elisabeta Rizea din Nucsoara... L-am asteptat, si nu in zadar, pe Neagu Djuvara... Am simtit un nod in gat cand Alexandru Paleologu, „ambasadorul golanilor”, si-a marturisit colaborarea cu Securitatea... Ne-am amagit cu boierul-boierilor, Balaceanu-Stolnici...
Da, ne-am amagit, caci parea un personaj venit din istorie. Se trage dintr-o familie atestata de vreo 700 de ani. Boieri renumiti, Balacenii au jucat un rol important in istoria Munteniei. Si nu un an, doi, ci secole de-a randul. In secolul al XVII-lea, nobila familie Balaceanu a primit, din partea Curtii imperiale de la Viena, titlul de conte al Sfantului Imperiu Romano-German.
Cum putea smulge comunismul radacina cea mai vie a unui prea-nobil copac multisecular? Simplu ca buna-ziua: a pervertit-o. Din radacina de stejar, a transformat-o in radacina de malaiul-cucului. Sangele albastru s-a preschimbat in sange rosu, dar de un rosu aprins, precum secera si ciocanul.
Mizerabil sfarsit pentru un „mentor” al inselaciunii! Ca medic, a vindecat multe cazuri grave, dar si-a imbolnavit propriul destin. S-a lasat ros, cu o placere masochista, de o boala mai rea decat toate: cancerul propriei constiinte.

Stolnici, 8.000 de lei pentru primele turnatorii
Dosarul lui Balaceanu-Stolnici arata ca, numai in primul an dupa racolare, a furnizat informatii platite cu 8.000 de lei. In plus, el a cerut un loc in Academia Romana.





File din dosarul de securitate al academicianului Constantin Balaceanu Stolnici, declarat oficial informator al fostei Politii Politice arata ca pentru contributia sa era rasplatit, numai in anul racolarii, 1965, cu o suma insemnata la acea vreme: 8.000 de lei.
In anii ‘70, enumerandu-si misiunile la cel mai inalt nivel - ambasadori, fostul rege, grupul legionarilor, Europa Libera -, ultimul descendent al neamului Balacenilor cerea ferm Securitatii o rasplata mai consistenta: confirmarea titlului de doctor docent si un loc in Academie.

Avansare prin Securitate
Fara a se da nume, dovada a fost prezentata de Constantin Ticu Dumitrescu miercuri, intr-un interviu la BBC. Dumitrescu a citit un fragment dintr-un inscris care scoate la iveala detalii vehiculate pana acum pe cai neoficiale despre dosarul de retea al academicianului.
„Pentru a trece la colaborare pe o treapta noua, mai complexa si mai variata, trebuie sa se poata realiza contacte cu strainatatea mai intense, sa se asigure o pozitie mai prestigioasa. Realizarea unei pozitii mai prestigioase ar insemna confirmarea titlului de doctor docent si, de ce nu, de membru al Academiei Romane”, scria Balaceanu-Stolnici despre sine, dar la persoana a treia, pentru conspirare.
Daca doctoratul cu titlul de docent i s-a confirmat in anii ‘70, Stolnici a devenit academician in 1992. „Omul asta a lucrat de la cel mai inalt nivel, de la Horia Sima la Regele Mihai, la Franco. A incasat bani cu gramada, 8.000 de lei in ‘65”, a conchis Dumitrescu.
Tanase: „Nu cred ca a fost constrans”

Confirmarea legaturii fostului boier liberal cu Securitatea a venit pentru analistul politic Stelian Tanase „ca o surpriza neplacuta”. „E un om pe care intotdeauna l-am apreciat, dar nu cred ca a fost vorba de constrangere, nu in acest caz”, spune Tanase, membru al Comisiei „Tismaneanu”.
Pentru analist, cea mai plauzibila explicatie a „inrolarii” lui Stolnici ar fi avantajele pe care Securitatea le oferea: calatorii in strainatate si cariera. „Daca proveneai din afara cercurilor comuniste, ca intelectual, nu puteai sa faci cariera decat daca te serveai lor", apreciaza Tanase.


Toamna Patriarhului si primavara liber-cugetatorilor

Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru in primul guvern postdecembrist, este un martor bine informat asupra evolutiei Patriarhului si a Bisericii Ortodoxe Romane in perioada decembrie 1989-aprilie 1990, cand coordona, alaturi de serviciile secrete, si Departamentul Culte. Intr-un interviu acordat "Romaniei libere", fostul vicepremier apreciaza ca "nu putem judeca cu ochii de acum situatia extrem de dramatica a Bisericii de atunci". Voican Voiculescu sustine ca, in urma unor "manipulari grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a anuntat public, pe 19 ianuarie 1990, retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. (…) Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente, cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea", declara Voiculescu. Desi membrii Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier o adevarata eminenta cenusie, acesta declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la alegeri. Cat despre confruntarea dintre curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-monahal, Voican Voiculescu mai crede ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova".

grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a anuntat public, pe 19 ianuarie 1990, retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. (…) Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente, cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea", declara Voiculescu. Desi membrii Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier o adevarata eminenta cenusie, acesta declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la alegeri. Cat despre confruntarea dintre curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-monahal, Voican Voiculescu mai crede ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova".

Gelu Voican: Eu nu pun problema ca sursa dumneavoastra ar fi fost rau-intentionata. Dar fabulatia sa pune sub semnul intrebarii unele serii de evenimente. Desi nu exista o miza anumita, iar mie nu mi-a facut un deserviciu, acesta-i adevarul. Nu ma dezavantajeaza, n-am facut nimic rau ca stateam cu el (cu Patriarhul – n.n.) noptile. Dar inexactitatile trebuie corectate pentru a nu spori confuzia.

» Romania Libera: Deci, cand si in ce circumstante l-ati cunoscut pe Patriarhul Teoctist?
G.V.: L-am cunoscut exact la 12 ianuarie 1990, pentru ca inainte de revolutie nu eram in situatia sa am raporturi cu inalta ierarhie bisericeasca. In deplasarile pe care le faceam in Muntii Apuseni il frecventam des pe PS Emilian Birdas, episcopul de Alba Iulia (retras o data cu Patriarhul, la 18 ianuarie 1990, ulterior episcop de Caransebes – n.r.). La 12 ianuarie 1990 s-a oficiat, la initiativa lui Dumitru Mazilu, slujba de pomenire a eroilor martiri ai revolutiei. Cu acel prilej, am fost introdusi in biserica patriarhala printr-o poarta laterala, direct spre altar, biserica fiind tixita de lume. Ne-a introdus insusi Patriarhul Teoctist, dar eu nu l-am recunoscut si pentru ca era imbracat cu totul in negru, cu camilavca neagra. Eu stiam ca Patriarhul Romaniei este si Patriarh de Capadocia, mentinuta simbolic astfel. Aceasta dubla reprezentare permite patriarhului nostru sa se imbrace in intregime in alb, simbol al sacerdotiului suprem. Nerecunoscandu-l atunci, pe loc, mi-am dat seama ca e un ierarh, un episcop...

» Perioada a fost extrem de tulbure pentru Biserica, multi ierarhi avand reactii contradictorii. Pr. Nicolae Popescu spunea vehement (in Vestitorul Ortodoxiei Romanesti – VOR, iulie 1990) ca "toti episcopii trebuiau sa fie demisi, sa mearga la manastiri si de acolo sa fie chemati doar cei pe care ii va cere poporul drept-credincios". Cum va amintiti acea perioada?

Aceste asertiuni sunt excesive. Nu putem judeca cu ochii de-acum situatia extrem de dramatica de atunci. Scopul dialogului nostru e sa indreptam unele neadevaruri din articolul dvs. anterior. Patriarhul Teoctist a facut cunoscuta dorinta sa de a se retrage, la 19 ianuarie 1990, printr-o scrisoare, anuntand ca la 20 ianuarie se retrage la Sinaia. E o eroare sa se creada ca Intai-Statatorul BOR sa se ascunda efectiv in propria manastire, fara stirea staretului. Restul pare rezonabil, sa fi fost in grija efectiva a acelui monah. Discursul acelui calugar varstnic pare credibil, mai putin notele de mai sus pe care le-am semnalat ca aberatii.

» Am aflat, in mare, cronologia unei reale "navete" intre Bucuresti si Sinaia in perioada 23 decembrie 1989-18 ianuarie 1990.
Insist ca nu trebuie sporita confuzia, chiar daca eu nu sunt intr-o lumina nefavorabila. Dar valoarea mesajelor din texte are un rol deosebit pentru oamenii tineri, care n-au trait atunci si care trebuie corect informati.

» In seara de 9 ianuarie 1990 se constituie Grupul de reflectie pentru reinnoirea Bisericii. In 10 ianuarie sunt primiti la CFSN de catre Dumitru Mazilu, care le spune: "Mergeti la Gelu Voican, pentru ca el se ocupa, el raspunde de Biserica" ("VOR", ianuarie 1990). In ce consta acea "raspundere"?
Nu exista nici o exagerare in aceasta afirmatie. Raspundeam de Biserica in masura in care Departamentul Cultelor, la care a fost numit prof. Nicolae Stoicescu, imi revenea in atributiile de coordonare. La fel cum fiecare din liderii guvernului provizoriu avea in subordine un domeniu sau altul.

» Priveati Biserica in felul unei extensii a statului, care trebuia sa fie atunci sub controlul noilor autoritati?
Nu, Biserica nu este o extensie a statului, iar oamenii sai sunt semibugetari, dar nu acest aspect e relevant. Biserica e un caz special, spre deosebire de structuri "clasice" ale statului, ca Armata, Justitia, ministerele in general. Biserica, pe de o parte, inseamna adunarea credinciosilor, iar pe de alta parte are o dimensiune sacra, religie vine de la latinescul "religare", a restabili legatura dintre om si cer, Dumnezeu. Cum Romania e o tara covarsitor ortodoxa, 90% din populatie, BOR reprezinta practic intreaga societate din tara. Daca toate celelalte profesiuni sau functii administrative presupun o finalitate absolut terestra, in privinta clericilor lucrurile stau diferit: dincolo de formatia lor ca pregatire, ei au si o investitura divina, obtinuta prin rituri speciale de hirotonire, pe o linie neintrerupta de la primii Apostoli. Asta ne deosebeste de protestanti, care refuza sfintele taine si taina preotiei. Istoria recenta a impus separarea Bisericii de Stat, precum si tot acest laicism pernicios care se agita azi si care domina de la Revolutia franceza. Cand vorbim de Biserica si Stat, trebuie sa avem imaginea acestor realitati si diferente.

» In contextul "Stat-Biserica", cum pendula Patriarhul in acea perioada, cunoscute fiind fermele acuzatii care i s-au adus din mai multe zone de analiza?
El a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. Regimul ceausist era antiteist, ateismul fiind o forma ipocrita de a masca antiteismul, iar el a apucat ultimii trei ani de dictatura cumplita. A i se pune in seama tot ce s-a intamplat din 1947 incoace, cum fac unii, e o nedreptate si o nebunie. Regretatul sef Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea. Sub acest aspect, toate acuzatiile care i s-au adus, cu telegrame stereotipe si sablonarde publicate in "Scanteia", n-au fost decat manipulari grosolane, la care s-au adaugat presiunile uriase care au dus in final la retragerea din 20 ianuarie.


» La Sinaia ati fost in perioada acea?
Am fost la Manastirea Sinaia inainte de revolutie ca simplu vizitator, iar cu Patriarhul m-am vazut in Bucuresti. E bine sa clarificam lucrurile, iar presa nu trebuie sa urmareasca cu obstinatie subiecte din care multe ziare isi fac o proasta faima la tiraj mare. Ma bucur ca avem aceasta discutie pentru ca in trecut mi s-a acordat foarte greu dreptul la replica in urma unor afirmatii defaimatoare.

» Iconitele de aur de care pomeneste Artur Silvestri… cui le-a dat Patriarhul?
Mie nu. Silvestri o are, stiu, nu cred ca si-a confectionat-o el…

» Ce rol jucati azi in jurul Adunarii Nationale Bisericesti (ANB), unde sunteti vazut ca o adevarata eminenta cenusie?
Nu fac parte din Adunare si nu particip la alegeri. Se colporteaza astfel de zvonuri. Cu acest prilej, vreau sa spun tuturor acelora care pretind, in numele transparentei, dezvaluirea numelor tuturor membrilor Adunarii Nationale Bisericesti. Procesul electoral, prima data instituit in forma aceasta, consta in doua etape succesive si rapide. Sfantul Sinod, instanta sacra de conducere a BOR, va omologa candidaturile, in numar de trei. Acestea se vor supune votului general la care participa ANB, Sfantul Sinod si decanii institutelor teologice. Anumiti ziaristi vor sa-i cunoasca dinainte. De ce nu e bine sa fie cunoscuti? Imaginati-va, pana in septembrie, toti laicii cu numele devenite publice s-ar expune unor presiuni colosale. Presiuni si sub forma unor oferte, putand fi coruptibile sub forma unor posibile targuieli. Pentru a impiedica aceste presiuni si tentatii, precum si linsajul mediatic, se produce aceasta protectie a listei. Asta nu e malversatie ascunsa, e o chestiune de higiena sociala. Profanul nu are ce cauta aici. Toate aceste agitatii de presa ce vor sa satisfaca curiozitati bolnavicioase nu sunt sanatoase in cazul tipului de scrutin din BOR.

» La ceremonia de inmormantare ati stat langa domnul Onaca, fapt speculat de unele ziare...
Domnul Onaca e un prieten al meu si il pretuiesc la fel ca si pe IPS Teodosie, ei constanteni fiind. Dar asta nu inseamna ca pot sa determin impunerea candidaturii sale. Am stat si alaturi de domnii Adrian Nastase si Petru Lificiu, deci, hai sa facem speculatii despre ce am putea pune la cale! Trebuie sa iesim din aceasta tentatie a delirului, fie el si sistematizat.

» La ce pericole credeti ca se poate expune viitorul Patriarh, in contextul vremurilor postmoderne? Curentul modernist-ecumenic poate determina reactii serioase ale segmentului traditionalist-monahal.
O grija mare ar fi sa nu ne "maronitizam", precum maronitii din Liban, fosti ortodocsi trecuti azi la catolicism, lucru posibil daca s-ar impinge ecumenismul prea departe. Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova. Altfel, ponderea mare ar fi in Rusia, care e un colos si in ortodoxie, nu doar in geopolitica. Acum rusii introduc in scoli manualul "Bazele culturii ortodoxe", cu indoctrinare panslavista. Deci atentie la influentele din toate partile!...


Cutume patriarhale
Titulatura de patriarh este relativ tarzie, din 1925, pana atunci functionand titulatura de mitropolit al Munteniei si Dobrogei (fosta Ungrovlahie). Pe 10 octombrie 1776, acesta primeste si titulatura de "loctiitorul Cezareei Capadociei", primul care poarta si aceasta titulatura fiind Mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1786). Tot el primeste si moastele cuviosului Dimitrie Basarabov de la generalul rus Piotr Soltikov pe 13 iulie 1774, pe care le asaza in Mitropolia de atunci, actuala catedrala patriarhala. De atunci, Sfantul Dumitru e patron al Bucurestilor.


Sedinta Sfantului Sinod din 12 august 1955 a hotarat ca titulatura Intai Statatorului BOR va fi in viitor "Prea Fericirea Sa", asa cum se foloseste in bisericile apostolice (de Roma, Alexandria, Antiohia Ierusalim si Constantinopol). Formula de adresare catre Patriarhul Rusiei si catre cel al Constantinopolului e "Sanctitatea Sa". Pe de alta parte, art. 29, alin. d, din Statutul de organizare al BOR, spune despre insemnele Patriarhului: "El poarta ca semn distinctiv doua engolpioane, o cruce culion si camilavca alba cu cruce". Nu poate renunta la aceste insemne decat prin renuntare la functie, Patriarhul fiind pus in mormant cu toate aceste insemne.
In cazul relatarii de mai sus a lui Gelu Voican, cum ca l-a intalnit imbracat numai in negru, neidentificandu-l, confirma faptul ca Patriarhul Teoctist renuntase deliberat la o demnitate vizibila in imbracamintea sa pe care era obligat sa o poarte in orice circumstanta.

Voican Voiculescu
S-a nascut la 8 februarie 1941 in Bucuresti, provenind din familia principelui Mihail Sturdza, fost ministru de Externe in guvernul national-legionar. In 1959 a fost exmatriculat din Facultatea de Geologie ca "exponent al reactiunii interne, aflat in contact cu reactiunea externa", incriminat si pentru ca purta cruciulita la gat si facea pictura nonfigurativa. I s-a permis sa se reinscrie si a absolvit in 1963 ca inginer geolog. A fost arestat in 1970, ca agitator periculos in randul tinerilor, eliberat dupa trei luni din lipsa de probe. In 1985 a fost arestat din nou, pentru "propaganda impotriva oranduirii sociale", condamnat insa dupa un proces de drept comun. A participat activ la revolutia romana si, alaturi de Victor Atanasie Stanculescu si Virgil Magureanu, la procesul intentat cuplului Ceausescu la 25 decembrie 1989. Tot el s-a ocupat si de inhumarea lor. A detinut functia de viceprim-ministru in primul guvern provizoriu, responsabil, printre altele, cu controlul serviciilor secrete. Pe 26 decembrie 1989, prin decret semnat de Ion Iliescu, Directia Securitatii Statului a trecut in subordinea MApN, iar la 31 decembrie Gelu Voican a fost numit comandant al Departamentului Securitatii Statului. Pana in martie 1990, cand s-a infiintat SRI, Voiculescu s-a ocupat de gestionarea arhivei fostei Securitati. La 20 mai 1990 a fost ales senator de Buzau pe liste FSN, dar a demisionat la 19 martie 1992. Numit ambasador in Tunisia, in 1994, a fost rechemat in 1996, dupa ce a declarat ca nu poate sa-l reprezinte in strainatate pe noul presedinte, Emil Constantinescu. Intre 2001 si 2005 a fost ambasador in Maroc. In 2004 a fost numit de presedintele Iliescu membru in Colegiul National al Institutului Revolutiei Romane


Toamna Patriarhului si primavara liber-cugetatorilor

Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru in primul guvern postdecembrist, este un martor bine informat asupra evolutiei Patriarhului si a Bisericii Ortodoxe Romane in perioada decembrie 1989-aprilie 1990, cand coordona, alaturi de serviciile secrete, si Departamentul Culte. Intr-un interviu acordat "Romaniei libere", fostul vicepremier apreciaza ca "nu putem judeca cu ochii de acum situatia extrem de dramatica a Bisericii de atunci". Voican Voiculescu sustine ca, in urma unor "manipulari grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a anuntat public, pe 19 ianuarie 1990, retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. (…) Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente, cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea", declara Voiculescu. Desi membrii Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier o adevarata eminenta cenusie, acesta declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la alegeri. Cat despre confruntarea dintre curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-monahal, Voican Voiculescu mai crede ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova".


Biserica pirat


O gasca de escroci, cu radacini MISA si KGB, slujeste, boteaza, inmormanteaza si hirotoniseste femei in rit "ortodox"
Chiar in timp ce se pregateau sa deschida lucrarile de miercuri ale Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), membrii inaltului for clerical au primit o veste socanta din tara. PF Patriarh Teoctist si capii Bisericii au aflat ca liderul "Bisericii ortodoxe paralele", fostul preot Ioan Preoteasa, caterisit in anul 2005 pentru imoralitate si comportament violent, tine o slujba, imbracat cu vestminte de "Patriarh", intr-o parohie ortodoxa din comuna Ruginesti-Vrancea. Insa ierarhii BOR nu stiau ceva si mai grav. In biserica acelei parohii vrancene, condusa de Dumitru Poiana (un alt preot caterisit in apriilie 2004), Preoteasa a prezentat-o credinciosilor pe prima "femeie-preot ortodox" din Romania. Este vorba de numita Elena Iovu, care detine si gradul de "arhierita" in cadrul "Bisericii Secrete Ortodoxa Adevarata" (BSOA), fondata la Tecuci, de Constantin Dogaru, ucenic al gurului MISA, Gabriel Bivolaru.

La vanatoare de enoriasi din Ruginesti – Vrancea
Asa a sunat vestea care a produs o cumplita panica in randul anumitor episcopi si mitropoliti, care stiau de mai bine de un an de zile ca oamenii raspopitului Preoteasa vaneaza parohii din comunitatile BOR. Pe care le pastoresc pentru a le integra in "Biserica ortodoxa paralela", supranumita si "Biserica KGB" (fondata in Ucraina, si cu ajutorul unor angajati ai Academiei de Militie din Chisinau, precum profesorul de drept Olivian Pop Bindiu, ascuns sub haina de preot ortodox al BOR la capela Penitenciarului Gaesti-Dambovita).

Focare in Ilfov, Vrancea si Neamt

ZIUA a dezvaluit, in urma cu aproximativ un an, numele real si sediile din spatiile ex-sovietice ale asociatiei religioase infiintata de Ioan Preoteasa, in anul 2003, la Cernauti, sub titulatura "Biserica Crestinilor Ortodocsi Traditionali a Valahilor de Pretutindeni"(BCOTVP). Dezvaluirile ziarului nostru s-au confirmat in timp, acest lucru panicandu-i in prezent pe membrii Sfantului Sinod al BOR. Astfel, pe langa reteaua umana construita in structurile BOR, Ioan Preoteasa a realizat niste "capete de pod" pe relatia Ucraina-Republica Moldova-Romania. Adica a inceput sa construiasca, pe terenuri luate cu japca din multe parohii ale BOR, asa-zise "biserici, schituri si manastiri ortodoxe". De asemenea, in unele cazuri a reusit sa confiste prin anumiti preoti, caterisiti de BOR, lacasele de cult ale Bisericii Ortodoxe Romane. Deja trei judete s-au transformat in focare ale "bisericii paralele". In judetul Ilfov, credinciosii BOR ai comunei Copaceni (situata la zece km de Bucuresti) s-au trezit in ziua de 21 mai a.c. ca Preoteasa, impreuna cu patru "calugari BCOTVP" au facut, la marginea localitatii, o slujba de ziua Sf. Imparati Constantin si Elena. Acolo au montat si o cruce de lemn intr-o fundatie betonata, loc pe care vor sa ridice "biserica manastirii".

Patriarhul PD
Gratie faptului ca primarul comunei Copaceni este pedist, Ioan Preoteasa, si el membru marcant al PD Bucuresti, si-a folosit protectia politica si sprijinul dat de seful politiei locale pentru a sapa si betona fundatia viitoarei biserici, fara a mai cere autorizatie de constructie. Mai mult, in seara zile de 15 iunie, Preoteasa a traversat comuna cu o macara Telemac si niste autotrailere, in care se aflau trei garaje din beton. Acestea urmau a fi descarcate pe locul viitoarei "manastiri", ca spatii de locuit provizorii pentru "calugarii din Ucraina". Satenii cu preotul lor paroh BOR, Lica Lepadatu, s-au revoltat si au reusit sa-l intoarca din drum pe Preoteasa, dupa ce au alertat Inspectoratul de Stat in Constructii Ilfov, Prefectura si Ministerul Culturii si Cultelor.

Pe de alta parte, sfidand o data in plus autoritatile statului, dar si pe cele ale BOR, Ioan Preoteasa si-a aratat adevarata fata si calitate de ierarh al "Adevaratei Biserici Ortodoxe din Romania", in ultimele doua duminici (10 iunie si 17 iunie). "Atunci, el a slujit in acel camp de la marginea comunei Copaceni, imbracat cu vestminte de Mitropolit primat BCOTVP din Romania si de Mitropolit al Adevaratei Biserici Autonome din Ucraina, purtand pe cap o camilafca alba de Patriarh (n.r. - camilafca fiind un voal alb, pus deasupra mitrei si umerilor, dupa modelul rusesc)", ne-a declarat preotul paroh din Copaceni, Lica Lepadatu.

Sotia lui Vasile sau "arhierita Elena"
ZIUA a investigat cine este acea "maica stareta Elena", mana dreapta a lui Preoteasa, care a laudat-o in fata credinciosilor din Ruginesti ca a daruit bisericii paralele un ARO si ca ar fi construit o manastire de calugarite in comuna Bodesti-Neamt, pe un teren donat din averea sa. Investigatiile reporterilor ZIUA au dus la descoperirea unor fapte si a unei situatii de-a dreptul incredibile pentru Ortodoxia romaneasca si pentru ierarhii BOR. Asa-numita "maica stareta Elena" este Elena Iovu, sotia lui Vasile Iovu din comuna Bodesti-Neamt. Aceasta functioneaza ca "femeie-preot ortodox" in "Biserica Secreta" (cunoscuta in Moldova drept "Biserica Secreta Ortodoxa Adevarata") a lui Constantin Dogaru din Tecuci. Prezentam cateva fotografii socante in care sotia lui Vasile Iovu, apare in fata unui altar ortodox, ca "femeie preot". In editia de maine vom prezenta o fotografie in care "hirotoneste" un fost paznic la o statie de salvare din Neamt.

Slujbe regizate cu "maica Elena"
Ioan Preoteasa l-a abordat pe proaspatul caterisit Dumitru Poiana din Ruginesti-Vrancea. Acesta a fost invatat de Preoteasa sa-si anunte parohienii ca la slujbele de Buna Vestire si de Sfanta Inviere (25 martie si 8 aprilie a.c.) va sluji, in biserica din Ruginesti, "un mare ierarh ortodox". "Nespunandu-le precis despre ce mare ierarh este vorba, satenii parohiei noastre au fost inselati de Dumitru Poiana, care nu si-a facut publica decizia de caterisire si bietii oameni au venit la slujbele lui Preoteasa, care a sosit la Ruginesti insotit de o femeie, imbracata in calugarita, pe care ne-a prezentat-o in fata altarului ca fiind Elena, maica stareta la manastirea Sf.Vasile cel Mare din judetul Neamt (foto). Tot atunci, asa-zisul mitropolit Preoteasa, purtand pe cap, la acele slujbe de la Ruginesti, si insemnul de patriarh a hirotonit si preoti si diaconi pentru Biserica lor din Ucraina", ne-a declarat consilierul parohial Sandu Vieru din Ruginesti.

Hora caterisitilor

Prin Hotararea nr.1/2005, Sf. Sinod l-a caterisit pe Preoteasa pentru fraude comise intr-o parohie din SUA si pentru actiunea de divort, introdusa in instanta civila de sotia sa, educatoarea N. Mariana. Ea a dovedit la Judecatoria Buftea ca sotul ei, preotul Ioan Preoteasa, "se face vinovat exclusiv de desfacerea casatoriei, prin acte de imoralitate si violenta, prin viata parazitara, prin faptul ca a parasit caminul conjugal".

In rechizitoriul Arhiepiscopiei Bucurestilor i se retinuse clericului Preoteasa si un fapt extrem de grav pentru un barbat cu morala crestina: "comportament nefiresc". Mai mult, in pagina 3 a deciziei de caterisire, s-a retinut ca "in Las Vegas, comunitatea romaneasca construieste o biserica, pentru preotul Ioan Preoteasa, dar acest cleric a inselat comunitatea cu bani".

Interesant este ca in locul in care slujeste acum Preoteasa in calitate de "Patriarh", comuna Ruginesti - Vrancea, se afla o parohie ramasa fara preot la 19 aprilie 2007. Atunci, prin Hotararea nr.4/2007, Sf. Sinod al BOR l-a caterisit pe preotul ortodox Dumitru Poiana. Motivele caterisirii au fost, potrivit dosarului de la instanta de judecata BOR: "schisma - despartirea de BOR", "neascultare fata de autoritatile bisericesti si slujirea cu persoane din afara BOR", "grave abateri disciplinare: alcoolism, razvratire, comportament de afemeiat, tentativa de suicid etc.". Un astfel de personaj, ajuns practic "somer", in urma deciziei de caterisire, intrase in aceeasi categorie a fostilor preoti ortodocsi, exclusi din cler pentru probleme grave de imoralitate, precum Ioan Preoteasa.

Jonctiunea Dogaru-Preoteasa

Apartenenta Elenei Iovu la Biserica Secreta a lui Constantin Dogaru este consemnata intr-un dosar civil aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie sub nr.3781/1/2007: "Dupa cativa ani de la inceperea constructiei schitului, de care se ocupau si sotii Iovu, s-a constatat ca in spatele bunelor lor intentii se ascundea, de fapt, apartenenta la o grupare intitulata Biserica Secreta, in cadrul careia Elena Iovu are calitatea de arhimandrit. In aceasta calitate, in cel mai mare secret, slujea in cadrul schitului Sf. Vasile cel Mare, in fata adeptilor gruparii, hirotonea "preoti". Desi casatorita, Elena Iovu se autointitula "maica stareta" si in aceasta calitate s-a facut cunoscuta in activitatea de colectare de fonduri, materiale de constructii etc.". In aceleasi documente juridice de la Curtea de Casatie este punctata legatura dintre "Biserica paralela" si "Biserica Secreta": "Momentul in care s-a aflat despre apartenenta religioasa si despre activitatile dubioase ale sotilor Iovu, desfasurate la Bodesti sub acoperisul BOR, a fost cel in care ei au facut <> cu preotul caterisit Ioan Preoteasa".

Singurul ierarh care a denuntat public structura paralela a lui Constantin Dogaru din Tecuci a fost episcopul vicar P.S.Calinic Botosonaneanul, intr-o lucrare care i-a ingrozit realmente pe ierarhii BOR. Episcopul BOR arata, citand din cartile de cult ale Bisericii Secrete, ca politica de cadre a lui Dogaru se face prin metoda "am primit hirotonia direct de Sus, prin punerea mainilor pe barbati si femei hirotonite prin formulele: tu esti diacon, tu esti preot, tu esti episcop, tu esti patriarh".

In ilegalitate
ZIUA l-a contactat pe purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Costel Stoica (foto). Acesta ne-a precizat ca gruparea infiintata de Ioan Preoteasa functioneaza in mod ilegal si nu poate fi considerata ca fiind un cult in Romania. Parintele Stoica ne-a mai declarat ca Ministerul Cultelor s-a pronuntat la randul sau in aceasta problema. In acest sens, secretarul de stat pentru Culte, Adrian Lemeni, a precizat, printr-un comunicat de presa, ca organizatia lui Preoteasa nu are nici macar dobandit statutul de asociatie religioasa, conform Legii 489/2006, si nici nu are calitate de cult religios, recunoscut in Romania.

"Nu votaţi cu Anti-Hristul!"

Acesta a fost îndemnul Patriarhului Teoctist adresat romanilor în 1996, cu ocazia alegerilor care au dus la înlăturarea lui Ion Ilici Iliescu din fruntea Ţării. Înlăturare temporară, din păcate.
Un activist de varf al Frontului din care face parte şi Ion Iliescu, Frontul Ateu şi Anticreştin, scrie, referindu-se la alegerile de astăzi:
"Care este miza competiţiei pentru scaunul patriarhal? Nimic nu mi se pare mai explicativ pentru această întrebare decat frapanta analogie dintre cei doi ierarhi şi aşezarea pe eşichier a perechilor lor politice la începutul anilor ´90. Ca şi atunci, înfruntarea se duce între fracţiuni de moştenitori ai regimului.
Una, care acceptă inevitabilitatea intrării Romaniei într-o lume a democraţiilor, dar pe cat se poate, în condiţiile controlate acasă.
Cealaltă fracţiune exprimă resurecţia naţionalismului ceauşist violent şi vulgar. Ne aflăm în faţa unei confruntări de tip Ion Iliescu şi Vadim Tudor (sau Funar).
Mergand mai departe cu comparaţia, Gabriel Andreescu, autorul interesantei analize, îl identifică pe "discretul", "eficientul", "diplomatul" Daniel al Moldovei cu... aţi ghicit, cu echilibratul Iliescu. Criminalul bolşevic cu mainile ude de sange, ales de "societatea civilă" drept opţiune viabilă - atat în 1990, cand Andrei Pleşu şi ai săi stăteau la dreapta lui Ilici, cat şi ulterior, ori de cate ori a venit vorba de Putere în Romania. Iliescu a fost Blestemul Romaniei. Patriarhul Teoctist l-a identificat exact. Anti-Hristul. Daniel al Moldovei a ales atunci, în 1996, să fie alături de Ion Iliescu. Şi acum este susţinut tot de frontul ideologic creat la umbra lui Iliescu.

Biserica Ortodoxă Romană se află astăzi în faţa unui eveniment de o importanţă covarşitoare. Poate unul dintre cele mai semnificative de la momentul recunoaşterii sale la data de 30 iulie 1925, cand Biserica Ortodoxă Romană, ridicată la rangul de Patriarhie, a fost recunoscută prin Tomos-ul Patriarhului Ecumenic Vasile al III-lea.
Alegerea urmaşului Patriarhului Teoctist va marca pentru o perioadă însemnată direcţia Bisericii. Faptul că Patriarhul a murit în circumstanţe neelucidate încă, tot la o dată de 30 iulie, poate fi o simplă coincidenţă. Faptul că a fost împins practic către moarte, din neglijenţă sau rea-credinţă, este deja o evidenţă.
Moartea Părintelui Patriarh Teoctist a fost una martirică. Nu degeaba şeful statului i-a acordat postmortem "Steaua Romaniei în rang de Colan". Numai eroii Neamului pot primi o astfel de distincţie specială. Părintele Teoctist a murit în chinuri, mursecat de cuţit, sufocat şi înecat în propriul său sange. Faptul că Spitalul în care s-a săvarşit este condus de un conclav masonic este poate doar o coincidenţă. După cum tot o coincidenţă ar putea fi şi faptul că a fost îngropat în exact aceeaşi zi în care a fost depus în mormant Patriarhul anterior, Justinian Moisescu. După cum poate tot o întamplare tipică vremii de astăzi este şi faptul că nu a avut loc nici un fel de anchetă, deşi cea mai mare parte a presei de investigaţii din Romania a sesizat controversele şi a semnalat suspiciunile legate de sfarşitul Patriarhului.
Patriarhului i s-a dorit cu ardoare sfarşitul. Stau mărturie articolele celor care s-au bucurat de moartea sa. La adresa www.teoctist.info au fost stranse laolaltă toate cele ce s-au scris după moartea sa. O bună parte dintre cei care au batjocorit memoria Patriarhului Teoctist sunt actualii susţinători ai Mitropolitului Daniel Ciobotea. Este posibil ca şi asta să fie tot o coincidenţă. Unii dintre membrii Colegiului Invizibil provin din Iaşi şi au treabă des în partea aceea de ţară învecinată cu Estul. Nu ne întalnim pentru prima oară cu reţele şi network-uri conspirate şi înfăşurate mai mult sau mai puţin strans în iţele serviciilor de aici şi de aiurea.
În vremea comunismului, inventat tot într-un conclav invizibil, peste 3000 de preoţi şi călugări ortodocşi erau aruncaţi în temniţe ori izgoniţi din manăstiri. Unii dintre cei care atacă astăzi Biserica trudeau atunci la făurirea comunismului pe bazele materialismului ştiinţific şi la crearea omului nou al societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Nici în timpul celei mai cumplite prigoane bolşevice Biserica Ortodoxă nu şi-a modificat dogmele şi morala, nici cultul şi nici propria istorie.
Torţionarii securităţii comuniste îi numeau pe preoţi, în dosarele lor, agenţi ai burghezo-moşierismului, bandiţi, reacţionari, homosexuali ori legionari.
Aidoma inchizitorilor securităţii comuniste, corifeii GDS-ului şi ai Colegiului Invizibil (numele iniţial al reţelei Noua Europă, reprezentată la varf de gruparea Pleşu-Tismăneanu), nu se lasă mai prejos, pentru ei preoţimea ortodoxă nefiind altceva decat satane în sutane, turnători la securitate, fascişti, xenofobi, fundamentalişti,... sau chiar homosexuali-legionari, cand le vine lor bine la mană.
Linşajul mediatic declanşat împotriva ortodoxiei romaneşti nu este fără miză. Brutalitatea, vehemenţa şi agresivitatea limbajului, cu care este abordată şi tratată preoţimea ortodoxă în societatea romanească astăzi, reamintesc practicile şi metodele troţchist-staliniste în care manipularea, calomnia, dezinformarea şi incitarea la lupta împotriva duşmanului de clasă erau arme consacrate.
Detractorii Bisericii Ortodoxe sunt recrutaţi dintre specialişti ai manipulării şi diversiunii. Dintre inamicii Bisericii, mulţi sunt cu angajamente la Securitate sau cu "Ştefan Gheorghiu" la bază. Ignoranţa "judecăţii" acestora nu este depăşită decat de impostura lor.
Preoţii au mărturisit Adevărul credinţei în pofida prigoanei ateiste. Ofiţerul de securitate era iniţial un activist de Partid cu însărcinări speciale. Partidul avea ca principal ax ideologic ateismul "ştiinţific".
Cu toate persecuţiile şi umilinţele la care au fost supuşi, ostaşii lui Hristos nu au îngenuncheat în faţa activiştilor Partidului şi Securităţii.
Drama de azi a Romaniei este că majoritatea ofiţerilor din sistemul care are ca sarcină apărarea Ţării au rămas tot atei. Adică sunt mai tovarăşi cu Gabriel Andreescu decat ar vrea să admită şi să recunoască. Soldaţii în uniforme negre, călugării şi preoţii de mir, clerul în majoritatea sa, nu L-au trădat pe Hristos şi nici pe omul credincios, chiar dacă Biserica a fost nevoită să îndure umilinţele Cezarului comunist. Biserica Ortodoxă a rămas pivotul romanităţii, instituţia în care milioane de romanii îşi pun nădejdea.
În ultima perioadă de timp, la iniţiativa patriarhului, se desfăşurau în cadrul unor Comisii ale Sfantului Sinod lucrările de modificare a Statutului BOR, practic regulamentul după care se călăuzeşte Biserica. Se ştie că acest statut fusese modificat în perioada comunistă astfel încat să favorizeze o intervenţie a statului şi a persoanelor străine de interesul Bisericii în soarta acesteia. Acesta ar putea fi considerat cel mai important pas făcut de Biserică pentru a se desprinde de puterea seculară a unui stat dovedit tot mai mult în ultima perioadă de timp defavorabil Bisericii şi manifestărilor creştine.
Unul dintre principalele obiective era eliminarea laicilor din Marea Adunare Bisericească pentru a împiedica pe viitor intervenţia unor potenţiali duşmani ai Bisericii în deciziile cele mai importante ale acesteia, cum ar fi alegerea episcopilor şi a patriarhului.
Probabil că după schimbarea statutului, în scurtă vreme P. F. Patriarh Teoctist s-ar fi retras, nu înainte de a organiza noile alegeri.
Venirea unui urmaş dorit de Patriarh în fruntea BOR nu era decat o problemă de timp, căci autoritatea în sinod a Patriarhului ar fi impus cu siguranţă această ultimă dorinţă a sa. Chiar dacă Patriarhul Teoctist s-ar fi îmbolnăvit grav, mai rămanea încă timp pentru întrunirea Marii Adunări Bisericeşti şi pentru realizarea alegerii dorite de el.
Aşadar, singurul lucru care ar fi putut interveni pentru a schimba soarta Bisericii Ortodoxe Romane, a doua ca număr de credincioşi după Biserica Rusiei, nu era decat moartea subită a P.
F. Patriarh Teoctist. Numai astfel el putea părăsi lumea aceasta fără să lase nici măcar un ultim cuvant sau un testament spiritual. Ultimul său cuvant, credem, este "Nu votaţi cu Anti-Hristul!".


Biserica Ortodoxa Romana, in pericol

Daca nu ar exista doua mari centre ale ortodoxiei, la Constantinopol si la Moscova, probabil ca s-ar vorbi astazi si de o Biserica Ortodoxa Unita, dupa modelul Bisericii Catolice, care are sediul la Vatican.
Cum numarul ortodocsilor din Rusia si fostele republici ale Uniunii Sovietice este foarte mare, un centru ortodox la Constantinopol ar duce in derizoriu conceptul de Biserica Ortodoxa Unita, iar unirea sub pulpana Rusiei ortodoxe nu poate fi pusa in discutie multa vreme de aici incolo. Din acest motiv, Biserica Ortodoxa Romana este obligata sa valorifice la maxim ideea unei Biserici nationale, bazandu-se, pe de o parte, pe faptul ca majoritatea populatiei este ortodoxa si, pe de alta parte, pe o elita teologica in interiorul Bisericii, a carei voce s-a auzit chiar si in comunism. Poate ca nu e o intamplare faptul ca tocmai varfurile acestei elite au intrat in acesti ani in conflict cu "elita civila". Cazul parintelui Antonie Plamadeala se deruleaza chiar in aceste zile, iar cel al parintelui Staniloae, desi petrecut acum vreo 15 ani, este inca actual.
Parintele Staniloae este unul dintre cei mai mari carturari ai neamului, cele 90 de carti ale sale, precum si cele peste 30 de traduceri din "Parintii si scriitorii bisericesti" fiind o zestre cu care un popor poate dainui in ciuda oricaror impotriviri, ele neputand sa lipseasca din biblioteca nici unui tanar indreptat spre carte. Cu o viata calita prin inchisorile comuniste, cu traducerile sale din sfintii Grigorie de Nisa, Maxim Marturisitorul, Dionisie Areopagitul sau Grigorie de Nazianz, parintele Staniloae ar fi trebuit sa fie maestrul spiritual al generatiei formate la inceputul acestui mileniu. De ce nu este asa? Pentru ca traducatorul inegalabilelor "Filocalii" avea inca de atunci suspiciuni grave fata de elita intelectuala care domina azi spatiul public. Pentru asta nu a fost iertat. In primavara anului 1993, cu cateva luni inainte de ridicarea sa la cer, parintele Staniloae a lasat unor tineri din "Liga Tineretului Ortodox" Brasov un adevarat Testament. Iata ce spunea despre intalnirea cu Gabriel Liiceanu: <>. Concluzia marelui carturar este cel putin ingrijoratoare: "Intelectualitatea romana de astazi s-a indepartat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare ca e cea mai indepartata intelectualitate de credinta poporului. Ispita Occidentului, stiti...".
Pe acest fond nelinistitor, parintele Staniloae le spunea tinerilor si ce trebuie facut pentru a ne salva biserica si credinta: "trebuie sa cautam sa avem statul cat mai crestin; si statul romanesc a fost inainte destul de crestin; nu intrase masoneria; acum... sunt interese individuale, masonerie, ateism... cate si mai cate... Trebuie sa militam pentru un stat crestin; cat mai crestin".
Disputele sterile din aceste zile de doliu ale BOR, in care nimeni nu face trimitere la marii si adevaratii teologi ai Bisericii noastre, trebuie sa ne puna serios pe ganduri. Europa in care am reintrat de curand este dominata de catolicism, iar in acest spatiu spiritual ortodoxia ar putea fi iarasi, cum a mai fost, copilul vitreg pe care nimeni nu-l ia in brate.


Preotul Gheorghe Calciu. Masoneria şi organizaţiile internaţionale.


Ediţia americanã din 1962, pe care o posed, are 860 de pagini, plus un rezumat al principiilor, în ordine alfabeticã, fãcut de T. W. Hugo şi care numãrã, la rândul lui, 218 pagini. O carte masivã, plinã de învãţãminte masonice, în care autorul prezintã amãnunţit doctrina şi gradele masoneriei, explicând funcţiile fiecãrui grad, dar trecând sub o tãcere absolutã orice explicaţie despre Gradul 33. De altfel, chiar în prefaţa cãrţii, ni se dau titlurile şi gradele "corecte" ale masoneriei, de la 1 la 32. Gradul 33 nu este nici mãcar menţionat, deşi A. Pike se fãleşte cu deţinerea lui. Citãm pe alese câteva dintre aceste titluri şi grade: Grad 1: Ucenic; Grad 4: Maestru secret; Grad 16: Prinţ al Ierusalimului; Grad 25: Cavaler al Şarpelui de Aramã; Grad 30: Cavaler Kadoş (în ebraicã - "pus deoparte", "sfânt"); Grad 31: Inspector Inchizitor; Grad 32: Maestru al Secretului Regal. Dupã cum se poate vedea, abundã numirile ebraice şi termenul "secret", ceea ce întãreşte o datã mai mult, dacã mai era nevoie, caracterul conspirativ şi ezoteric al masoneriei.

Într-un eseu mai vechi, am vorbit despre cartea lui Albert Pike, pe scurt, deşi ar merita un întreg tratat. În prezentul eseu ne vom ocupa de cartea lui Beresniak, pentru a vedea cum un mason important confirmã multe din cele ce s-au scris despre scopurile secrete ale masoneriei; ne vom folosi şi de unele lucrãri antimasonice, cum ar fi Noua Ordine Mondialã a lui A. Ralph Epperson sau Congresul Baptiştilor din Sud şi Masoneria a lui James Holy (un baptist din Texas), ca şi de altele, care au fost numai consultate.

Holy constatã cã secolele XIX şi XX sunt caracterizate de o explozie a activitãţii religioase, atât în Bisericile clasice - catolicã şi ortodoxã - cât şi în "aşa-numitele secte", ca şi în organizaţiile numite "culte". În plus, aceeaşi explozie se vede şi în organizaţiile religioase de tip ocult. Definiţia ocultului este: ceva ţinut intenţionat ascuns; nedescoperit altora; care foloseşte acţiunea sau influenţa unor agenţi supranaturali, sau anumite cunoştinţe secrete.

Vom porni de la cartea lui D. Beresniak, Francmasoneria, prin care el afirmã acţiunile benefice ale acestei organizaţii pentru umanitate. Poziţia noastrã este cea creştinã şi din acest punct vom analiza scrierea lui şi pe cele ale altor masoni. Religia creştinã a devenit ţinta tuturor atacurilor care, deşi par a veni din direcţii diferite, se vede bine, pentru cine este atent, cã sunt concertate de o grupare ocultã care urmãreşte distrugerea creştinismului, ca singurul factor coerent care se opune dezordinii promovate de cei ce urmãresc distrugerea tuturor valorilor reale ale moralei şi ale credinţei.

Cartea lui Beresniak este pentru consumul publicului larg si are misiunea de a face masoneria simpaticã omului de rând. De aceea, el nici nu merge la straturile ascunse ale masoneriei, la secretele ei, la acţiunile ei subterane, ci porneşte de la constructorii de catedrale, de la "constructorii în piatrã" în general, breaslã care era preocupatã sã-şi apere anumite secrete privitoare la arhitecturã şi la tãierea pietrei; intenţia clarã a autorului este de a arãta cã acestea ar fi singurele "faimoase secrete" de care masoneria este acuzatã. Lucrul acesta nu-l împiedicã pe Beresniak sã greşeascã în unele afirmaţii pro domo, chiar dacã le mascheazã. La pagina 12, el spune: "Odinioarã, masonii trebuiau sã aparţinã Religiei ţãrii lor, dar astãzi vor trebui sã aparţinã Religiei cu care toatã lumea este de acord, adicã sã fie oameni de bine, cinstiţi şi loiali, oricare ar fi denumirile sau religiile care ne ajutã sã-i recunoaştem".

Internaţionalizarea unei religii speciale, ascunse şi misterioase - iatã ţinta masoneriei. La baza masoneriei secrete, a celor iniţiaţi, stã însã o rãzbunare pentru o crimã legendarã, cãreia masonii îi dau o interpretare misticã, spiritualã. A. Ralph Epperson, în cartea citatã de noi (Noua Ordine Mondialã), ne relateazã cã ceremonia iniţierii masonice este ţesutã în jurul acestei legende. Ea este legatã de construirea Templului lui Solomon

În III Regi, capitolele 5, 6 şi 7, se vorbeşte despre construirea Templului şi a casei lui de cãtre Solomon. Erau douã construcţii mãreţe, folosind din belşug marmurã, cedru, aur şi alte metale. Într-o scrisoare cãtre Hiram, regele Tirului, Solomon se plânge cã evreii nu erau pricepuţi în arta tãierii lemnului, aşa cum erau sidonienii, şi cere meşteri de la rege. În capitolul 7, este pomenit numele unui mare meşter trimis de Hiram, numit tot Hiram, pe care masonii, pe baza legendelor, îl numesc Hiram Abif, personaj despre care Biblia ne spune cã era fiul unei vãduve, înzestrat cu meşteşugul şi ştiinţa de a face orice lucru de aramã (III Regi 7, 14).

Masonii susţin cã Hiram Abif era maestru mason şi deţinea secretele gradului, pe care nu le putea destãinui celorlalţi muncitori (masoni şi ei, dar numai ucenici, care nu puteau deţine aceste secrete ale construcţiei templelor). În felul acesta, reiese clar ezoterismul masoneriei, nu numai faţã de strãini, ci şi faţã de gradele inferioare, chiar înãuntrul unuia şi aceluiaşi grad fiind trepte de cunoaştere, aşa cum vom arãta din cartea lui A. Pike.

Cincisprezece colegi meşteşugari - vãzând cã Templul era terminat, dar ei nu posedau încã secretul construcţiei deţinut numai de Hiram, secret prin care ar fi devenit şi ei maeştri şi constructori ai altor mari temple - au decis sã-l omoare. Doisprezece dintre ei s-au retras, dar trei şi-au dus planul pânã la capãt, omorându-l pe Hiram Abif. (Toatã aceastã legendã se gãseşte în O Enciclopedie a Francmasoneriei de Albert Mackey, p. 564). Pânã aici, totul pare o legendã asemãnãtoare crimei din Mioriţa, unde doi ciobani îl ucid pe cel de-al treilea, mai bogat decât ei, ca sã îi prade averea, sau legendei lui Osiris cel ucis, ale cãrui rãmãşiţe le cautã Isis. Dar un anume Rex Hutchens, mason de Gradul 32, introduce un element mistic în cartea sa Un pod spre Luminã. Elementele simbolice introduse de acesta sunt urmãtoarele: Hiram este atacat de ucigaşii lui la poarta de sud a Templului, fiind lovit peste gurã cu rigla, care înseamnã regulã, adicã suprimarea libertãţii prin impunerea unei anumite conduite; la poarta de vest este atacat cu echerul în inimã, care reprezintã uniunea religiei cu puterea civilã, adicã introducerea controlului şi asupra stãrilor emoţionale, impunerea a ceea ce trebuie sã crezi; la poarta de est, Hiram este ucis cu o loviturã de ciocan în cap, ceea ce semnificã impunerea controlului asupra intelectului, prin forţã brutã. Din aceastã interpretare a lui Hutchens reiese limpede cã duşmanii masoneriei sunt statul, religia şi masele genuine, cele trei realitãţi sociale care trebuie distruse, totul încãpând pe mâna Marelui Maestru, urmaşul lui Hiram, pe care însã nimeni nu-l cunoaşte, cu excepţia unui cerc foarte restrâns de iniţiaţi. De fapt, la p. 73, Hutchens ne explicã simbolurile şi mai clar: "… asasinii sãi [ai lui Hiram - n.n] simbolizeazã tirania, ignoranţa şi intoleranţa sau fanatismul". Aceste simboluri acoperã perfect elementele de mai sus.

Revenind la cartea lui Beresniak, care atribuie masonului cele mai minunate calitãţi, el introduce, ca pe o uşoarã autocriticã, consideraţia despre Frederic al II-lea cel Mare al Prusiei, mason, tolerant (chiar şi faţã de ateism), dar care era un rãzboinic şi a sacrificat multe vieţi pentru ambiţia lui, încãlcând deci principiile umanitare ale masoneriei. Dacã cineva merge la uriaşul templu masonic din Alexandria, statul Virginia, va vedea pe pereţii sãlii de jos portretele a paisprezece preşedinţi ai Americii care au fost masoni, între care este şi fratele Truman, cel ce a aruncat primele bombe atomice peste populaţia civilã a Japoniei (nu peste armata combatantã), deschizând astfel ciclul crimelor în masã ale rãzboiului total, care nu se mai duce între armate şi armate, ci mai degrabã în spatele frontului, prin decimarea populaţiei civile nevinovate (copii, femei, bãtrâni etc.). Truman era şi un foarte pios membru al Bisericii Baptiste de Sud.

Interesantã este partea de iniţiere despre care vorbeşte Beresniak. Candidatul este izolat într-un cabinet de meditaţie, dupã ce fratele care are grijã de el îi ia toate obiectele metalice pe care le posedã: ceas, bijuterii, bani etc. Ca la Securitate! Oare i-o fi luând şi şireturile sau cureaua de la pantaloni?

Referindu-se la faptul cã masonii se mai numesc şi "Fii ai vãduvei", Beresniak face apel la legenda lui Hiram, dar se preface cã nu cunoaşte interpretarea lui Hutchens, deşi cartea acestuia a fost aprobatã de Consiliul Suprem al Gradului 33 al Francmasoneriei de Rit Scoţian, ceea ce îi conferã o autoritate extraordinarã. Beresniak precizeazã: "Se cuvine sã remarcãm lipsa tatãlui şi în legendele despre Hristos, Krişna, Mithra, Sargon şi Moise", punând la grãmadã creştinismul cu toate miturile pãgâne şi legendele folclorice.

În ceea ce priveşte secretele masoneriei, Beresniak rãspunde cu o seninãtate dezarmantã cã singurul secret al masoneriei este cel ce ţine de "reţete", aşa cum ai întreba un artist de mare succes: "Care este secretul artei dumneavoastrã?", iar el ţi-ar vorbi despre reţeta lui.

Dupã ce trece în revistã o serie de realizãri ale masoneriei, cum ar fi Enciclopedia Francezã (al cãrui inspirator a fost cavalerul mason Ramsay), Beresniak se strãduieşte sã ne convingã de faptul cã Revoluţia francezã nu este opera masonilor, cã au fost masoni şi în revoluţie, şi împotriva ei, dar nu ei sunt autorii, ceea ce este inexact, dupã cum este inexactã afirmaţia lor cã nu au avut nici un rol în revoluţia comunistã din Rusia.

Principiile proclamate de Revoluţia francezã reiau lozinci strict masonice: Libertate. Egalitate. Fraternitate. Cuvântul "franc-masonerie" conţine în el termenul de liber (franc/free), dar şi sugestia egalitãţii şi a fraternitãţii de breaslã, fiind chiar o formã de organizare.

În ceea ce priveşte revoluţia bolşevicã, azi avem sute de documente care dovedesc finanţarea ei de cãtre masonerie europeanã şi americanã.. Aceastã strãdanie a lui Beresniak nu este însã gratuitã.

În templul masonic din Virginia, existã un colţ mai neînsemnat, unde poţi gãsi o foaie în care scrie cã, în 1789, un anume G. W. Snyder din oraşul Frederick, statul Maryland, trimitea o scrisoare preşedintelui George Washington, însoţitã de cartea lui John Robinson intitulatã Proofs of a Conspiracy against all the religions and governments of Europe, carried on in the secret meetings of Freemasons, Illuminates and Reading Societies, collected from Good Authorities (Londra, T. Cadell, 1798), în care se aratã amestecul masoneriei în Revoluţia francezã şi în alte "rebeliuni", drept care îl conjurã sã nu susţinã masoneria. Ca dovadã, se aflã acolo volumul Proofs of a Conspiracy. Se menţioneazã şi cã George Washington i-a rãspuns lui Snyder, spunându-i cã el nu crede în afirmaţiile lui Robinson. Nu existã, însã, nici scrisoarea lui Snyder, nici rãspunsul lui Washington, nici în original, nici în copie, ceea ce aruncã un dubiu asupra rãspunsului.

Robinson a fost un membru marcant al masoneriei engleze, cu largã audienţã în toate lojile europene, inclusiv din Rusia, astfel cã a cunoscut toate maşinaţiunile masonice. El constatã cã lojile devin acoperişul unor idei pe care, dacã membrii lojii le-ar exprima deschis, în mod public, aceasta ar duce fãrã nici o îndoialã la arestarea lor de cãtre autoritãţi.

Astfel, prin creşterea agresivitãţii ideilor şi acceptãrii lor de cãtre masonerie, lojile ajung asociaţii care urmãresc "sã smulgã din rãdãcini toate instituţiile religioase şi sã rãstoarne toate guvernele lumii". Spre surprinderea lui, el observã cã o serie de preoţi şi prelaţi catolici fac parte din masonerie, şi-i citeazã pe Abatele de Sieyès şi pe Episcopul de Autun (care s-a şi intitulat, de altfel, "cetãţean al lumii"). Protestanţii luau lojile, literalmente, cu asalt, în Anglia şi Germania. La început, în Germania îndeosebi, lojile erau împãrţite pe confesiuni: catolici, luterani, calvinişti; dar membrii protestanţi ai lojilor au distorsionat sensul Sfintei Scripturi în asemenea mãsurã încât n-a mai rãmas din ea decât o religie filosoficã. Discursurile care se ţineau la întrunirile masonice aveau ca ţinte permanente Biserica, patriotismul, regalitatea, ele constituind un complot prin care toate naţiunile sã fie supuse organizaţiei masonice. Membrii catolici ai lojilor se lãudau cã ei i-au infiltrat pe iezuiţi pânã acolo încât toate veniturile acestui ordin religios erau controlate de loji.

Robinson se ocupã de aproape întreaga masonerie europeanã, pe care a cunoscut-o în amãnunţime, ţinta lui fiind sã previnã ţãrile lojilor europene împotriva acestui complot internaţional al lojilor. Sunt şi unele detalii pe care autorul le dã în cartea lui, ca dovezi ale acţiunilor anticreştine ale masoneriei, demonstrând cã cel ce intrã în masonerie cunoaşte, în treptele pe care le parcurge, numeroase iniţieri anticreştine fãţişe. El dã ca exemplu iniţierea în gradul de Cavaler al Soarelui sau Prinţ Adept (Gradul 28), care pare a fi o treaptã deosebit de importantã, de vreme ce şi A. Pike îi acordã 243 de pagini în cartea sa Dogma şi Morala. Candidatul este întrebat ce orã e, la care acesta rãspunde: Între oameni e întuneric, în lojã e amiazã, cãci Hesperus (steaua Europei) este întunecatã ca fumul tãmâiei aduse de superstiţia despoţilor care se fac pe ei zei.

În capitolul dedicat iniţierii în Gradul 28, A. Pike vorbeşte despre zeii naturii la mai toate popoarele vechi, dându-le o consideraţie egalã, inclusiv lui Baal, care era zeul naturii asiro-babilonian. El afirmã, la p. 777, cã cel ce doreşte sã atingã înţelegerea marelui Cuvânt şi sã posede Marele Secret trebuie sã-i citeascã atent pe filosofii hermetici, dar având drept cheie dogma lui Hermes. De altfel şi Holy vorbeşte despre activitatea furibundã a masoneriei împotriva creştinismului şi despre adorarea lui Lucifer ca zeu suprem. El afirmã cã A. Pike, în cuvântul sãu din 14 iulie 1889, adresat ca instrucţiuni cãtre cel de-al 23-lea Consiliu Suprem al Masoneriei Internaţionale, ţinut la Paris, a declarat: "Ceea ce trebuie sã spunem mulţimii este cã noi adorãm un dumnezeu, dar fãrã vreo superstiţie. Însã vouã, Mari Suverani Inspectori Generali, vã spun, şi voi s-o repetaţi fraţilor din Gradele 32, 31 şi 30, cã Religia masonicã trebuie sã fie menţinutã, de noi toţi cei iniţiaţi în cele mai înalte grade, în puritatea doctrinei luciferice. Dacã Lucifer nu ar fi dumnezeu, ar fi Adonai (care este zeul creştinilor), ale cãrui fapte îi dovedesc cruzimea, perfidia şi ura faţã de om, barbaria şi repulsia faţã de ştiinţã…" (J. Holy, op. cit., p. 18).

Surprinzãtor este faptul cã demersul lui Holy în faţa Bisericii Baptiste din Sud, care este total supusã masoneriei, a gãsit un anumit ecou şi Congresul acestei Biserici a acceptat sã discute, la o nouã adunare a sa, dacã lucrarea lui Holy sã fie analizatã în afirmaţiile ei sau nu, şi s-a decis cercetarea cãrţii. Holy este american şi masoneria americanã nu a rãmas insensibilã la afirmaţiile lui. De aceea, organizaţia americanã tinde tot mai mult sã se desolidarizeze de Albert Pike. Ei susţin cã Pike a cãutat sã facã din masonerie o religie, ceea ce nu este acceptat de conducerea masoneriei americane, care se considerã una deschisã, nu circumscrisã, aşa cum este cea europeanã. În micile afişe de distribuite vizitatorilor în diverse loji masonice, ei vorbesc de larga deschidere a masoneriei locale, de acţiunile lor de binefacere, de faptul cã se trag din constructorii de catedrale şi cã nu au secrete sau mistere. Raţiunea lor este de a face bine - acţiunile lor de caritate sunt foarte largi, spre a-i atrage pe cât mai mulţi - şi nu se implicã în politicã. Masoneria europeanã, da, ea se implicã în politicã, spun ei, dar nu cea americanã. Atunci de ce 14 preşedinţi ai Statelor Unite (ultimul fiind Ford) au fost masoni, iar ei s-au lãudat cu acest lucru?! Atunci cine face politica Americii şi chiar a lumii, dacã masoneria este inocentã?[…]"
Amestecul masoneriei în politica Statelor Unite nu mai are nevoie sã fie demonstratã, cu atât mai puţin amestecul masoneriei europene în treburile statului. Beresniak este mai cinstit în aceastã privinţã şi afirmã cu trufie cã toate marile organizaţii politice internaţionale sunt creaţii ale masoneriei (cf. p. 55). Implicarea francmasoneriei în Revoluţia francezã - şi, mai târziu, în cea comunistã - este evidentã. Din cauza acestui amestec al masoneriei în Revoluţia francezã, Ecaterina a II-a interzice masoneria în Rusia, dupã mai bine de 35 de ani de susţinere a ei. Încã din 1799, în Memoirs Illustrating the History of Jacobins, se scrie despre toate relele fãcute de masonerie în societatea europeanã.

Nonşalanţa cu care Beresniak trece peste toate dificultãţile pe care istoria masoneriei şi implicarea ei în marile revoluţii criminale ale lumii le ridicã este de rãu augur: el crede cã se adreseazã unui public absolut ignorant şi uşor de manipulat. Totuşi nu poate trece peste anumite secrete ale ritualului masonic şi justificã interdicţia pentru gradele inferioare de a participa la ceremonia decernãrii gradelor mai mari, ca şi la adunãrile masoneriei de vârf, afirmând cã aceste ceremonii sunt atât de extraordinar de înalte încât cel nepregãtit s-ar putea sminti! Deci este limpede cã oricine intrã în lojã vine din întunericul necunoştinţei, fiind incapabil sã înţeleagã misterele masonice, şi numai treptat-treptat, primind lumina masonicã, ajunge sã se lãmureascã. Aceasta este valabil şi pentru creştini. Candidatul la Gradul 16 jurã cã "orice religie cu forme simple sau ceremonii şi practici externe trebuie sfãrâmatã, pentru cã nu este decât o formã moartã, fãrã suflet" şi cã "Masoneria Vechiului şi Acceptatului Rit, fondat pe doctrina simplã şi purã a iubirii, toleranţei şi raţiunii, trebuie sã fie eternã" (Masoneria de Rit Scoţian, vol. II, p. 404).

În faţa acestei afirmaţii care face din masonerie suprema doctrinã a iubirii şi toleranţei, cum poate un creştin sã mai fie mason? Cum poate un ierarh, adeseori din vârfurile Bisericii Catolice sau Ortodoxe, sã mai rãmânã în Bisericã şi în functie? În numele cui un ierarh român, membru al masoneriei, dã binecuvântarea sa preoţilor şi credincioşilor? În numele masoneriei? Al lui Lucifer? Biserica Ortodoxã şi cea Catolicã ar trebui, fãrã nici o reticenţã, sã excludã preoţii şi ierarhii masoni, pentru cã ei nu mai slujesc Biserica, nici pe Hristos, ci o organizaţie profund anticreştinã.

Beresniak îşi exprimã cu clamoare poziţia anticatolicã (se pare cã nu are nimic de-a face cu Ortodoxia, pe care n-o cunoaşte). El afirmã cã Spania şi Portugalia, unde Biserica i-a condamnat şi chiar ars pe masoni, care erau toţi oameni de mare valoare, au rãmas înapoiate (ceea ce este un neadevãr sfruntat), pe când în Anglia - şi, în general, în ţãrile unde preoţii nu sunt mediatori divini - "lojile nu au întâlnit împotrivire şi ele nu au trebuit sã se împotriveascã, la rândul lor, Bisericii" (p. 41). Iarãşi vin şi-i întreb pe preoţii şi ierarhii din cele douã Biserici Apostolice care sunt masoni: pe cine slujiţi voi, cãrora masoneria vã neagã dintru început - şi ştiţi cã vã neagã - preoţia?

Un preot român, de curând întâlnit în America, îmi spunea cã un student la Teologie (ortodoxã) i-a arãtat şorţul de mason, pe care îl poartã mereu cu el. Nu poartã Sfânta Scripturã, nici Ceaslovul, ci şorţul masonic…

Unul dintre idealurile urmãrite cu perseverenţã de francmasonerie este desfiinţarea religiilor (a creştinismului în special, aşa cum am arãtat deja) şi a naţiunilor, urmãrind crearea unei singure naţiuni şi a unui singur guvern mondial, cu o "nouã ordine mondialã", care va permite membrilor sãi sã devinã conducãtorii întregii omeniri. Naţiunile, Bisericile şi monarhiile sunt piedici foarte serioase în faţa acestui plan diabolic. De aceea, una dintre lozincile Revoluţiei franceze era aceasta: "Cu maţele ultimului popã îl vom spânzura pe ultimul rege!".

Beresniak ne anunţã fãrã ocoluri acest plan al unui guvern internaţional: "În secolul nostru, datorãm francmasoneriei câteva organizaţii internaţionale: Societatea Naţiunilor - devenitã ONU -, Crucea Roşie, Liga Drepturilor Omului… Putem cunoaşte influenţa masonilor peste tot unde se exprimã voinţa de a fi liber şi de afirmare a demnitãţii umane" (p. 55).

Este evident scopul dominator al masoneriei prin aceste organizaţii internaţionale care cautã desfiinţarea naţiunilor şi a libertãţii acestora, economia dirijatã de un guvern internaţional, puterea lor discreţionarã de a decide dacã o naţiune are sau nu dreptul sã aibã copii pentru a supravieţui, dacã membrii unei naţiuni au dreptul sã mai trãiascã sau trebuie sã piarã prin înfometare, din cauza embargourilor economice împotriva popoarelor ce nu se supun necondiţionat etc. Toate aceste idei internaţionaliste îşi au sursa în doctrina masonicã şi ele au constituit programul de bazã al Revoluţiei franceze, ca şi al celei ruseşti: ambele revoluţii programau un guvern internaţional, distrugerea credinţei, raţionalizarea religiei, desfiinţarea regalitãţii. Cine citeşte istoria Revoluţiei franceze va vedea cu groazã cum la Lyon sute de cãlugãri şi cãlugãriţe, catolici, au fost dezbrãcaţi la piele, legaţi cu funii - un cãlugãr cu o maicã - în poziţii obscene şi apoi aruncaţi sã se înece în Rhône. Mulţi dintre aceşti martiri ai credinţei catolice au fost culeşi apoi de credincioşi şi îngropaţi în tainã.

Din toate scrierile antimasonice, ba chiar şi din cele promasonice, se desprinde o mândrie lucifericã, o propensiune spre protagonism social, politic şi economic, iar antimasonii scot în evidenţã misticismul acestei supremaţii demonice. Albert Pike, Suveranul Mare Comandor al Masoneriei, scrie în cartea lui, Morala şi Dogma: "Lumea ne va declara curând ca Suverani şi Pontifi. Noi vom constitui echilibrul universului şi vom fi conducãtori peste stãpânii lumii" (p. 817). Este evident cã Pike vorbeşte despre dictatura absolutã a masoneriei, care va stãpâni în mod egal peste religie (pontifi) şi peste politicã (suverani). De fapt, el citeazã aici din doctrina Templierilor, din care masoneria pretinde cã se trage într-o mare mãsurã. Toate acestea sunt învãţãminte de iniţiere în Gradul 30, cel de Cavaler Kadoş. Tot în aceste învãţãminte, ca şi în multe alte locuri, Pike afirmã, prin aluzie la templieri, duşmãnia de moarte a masoneriei faţã de tiara papalã. Aceastã vrãjmãşie, afirmatã mai peste tot în scrierile masonice mai vechi, a fost preluatã de aproape toate sectele creştine rupte, în ultimele secole, din trunchiul catolicismului, ceea ce demonstreazã, cel puţin în parte, care este originea sciziunilor Bisericii apusene.

Pentru a ilustra ce mari personalitãţi a avut şi are masoneria, Beresniak dã multe nume celebre: Goethe, Mozart, Lessing, Puşkin etc., dar şi alţii: majoritatea mareşalilor lui Napoleon, regi ai Angliei, regi ai Suediei, Proudhon (teoreticianul anarhismului), Simón Bolívar (care, sub influenţa masoneriei distructive a regalitãţii, a început revoluţia de eliberare a Boliviei de sub coroana spaniolã, dar care, cum rezultã din propriile sale mãrturii, şi-a regretat acţiunea, întorcându-se cu dragoste spre Spania, cãreia îi declarase vrãjmãşie pe viaţã şi pe moarte chiar în casa unui spaniol, lãsând un testament de iubire faţã de aceastã Spanie care, dupã Beresniak, era înapoiatã, pentru cã nu permitea masoneria!), comunistul Bakunin etc. Observãm cã tocmai cele mai anticreştine organizaţii "religioase" sunt de origine masonicã: Mişcarea Teosoficã pornitã de Helena P. Blavatsky şi continuatã de Annie Besant, mare maestrã a Dreptului Uman şi a mişcãrii New Age. Aceastã din urmã mişcare şi-a luat numele respectiv ca opoziţie declaratã împotriva old age-ului, adicã a religiei creştine, ce are câteva principii care trebuie distruse (deşi pe ele, totuşi, s-a fondat America): familia, proprietatea, dreptul la viaţã (neavortarea copiilor), la credinţã, la libera exprimare şi la asociere. Toate aceste valori, evidente de la sine pentru generaţiile vechi, sunt tot mai clãtinate astãzi, când ele nu mai sunt "evidente de la sine", iar tribunalele dau decizii contradictorii asupra dreptului de viaţã al copilului, a dreptului de asociere ş.a.m.d. New Age este o formã a masoneriei în care spiritul anticreştin este mult mai vizibil. Un autor anti-New Age, Texe Marrs, afirmã urmãtoarele: "Credinciosului din New Age i se spune: Ai putea fi zeu în clipa urmãtoare, numai dacã nu ar exista în jur aceşti oribili creştini, cu atitudinile lor otrãvite" (apud A. R. Epperson, Noua Ordine Mondianlã, pp. 27-28). De altfel, ideea de bazã a new-age-iştilor este cã ei sunt chemaţi sã conducã politica lumii, cã ei poartã geniul politic în structura lor şi cã toţi trebuie sã li se supunã. Fiecare new-age-ist are cel puţin un "spirit director", care îl ghideazã şi-i spune ce trebuie sã facã. D-na Hillary Clinton, de exemplu, are douã astfel de spirite cu care vorbeşte: unul este al tatãlui ei, celãlalt este spiritul Helenei Roosevelt. Prima Doamnã a Americii a afirmat acest lucru în mod public, redând în faţa camerelor de luat vederi discuţiile politice pe care le-a avut, în lungi şi repetate şedinţe, cu spiritul rãposatei Helena Roosevelt.

Beresniak trece uşor peste ceremoniile de iniţiere, dar J. Holy este mai analitic şi are un scop precis al cãrţii sale, şi anume sã demonstreze Bisericii Baptiste de Sud, invadate de masoni (el însuşi spune cã a crescut cu douã cãrţi fundamentale: Biblia şi… cartea lui Pike), cã masoneria este o organizaţie satanicã. El afirmã, cu citate din cartea Scottish Rite Masonry Illustrated (vol. 2, p. 259), cã la iniţierea în Gradul 30 (Cavaler Kadoş) Întreit Puternicul Mare Maestru se adreseazã celui ce este iniţiat: "Pânã acum ai vãzut în masonerie numai embleme şi simboluri. Acum trebuie sã vezi în ea nu altceva, ci numai realitatea. Eşti gata sã repudiezi orice judecatã şi sã asculţi, fãrã rezerve, tot ce ţi se va porunci sã faci pentru binele umanitãţii?" (p. 28).

Cei care au citit cartea lui Lev Tolstoi, Rãzboi şi pace, îşi amintesc, probabil, de scena iniţierii lui Pierre Bezuhov în masonerie. Tot ce spune Tolstoi acolo are o anumitã notã caricaturalã, dar, dacã citim cartea lui J. Holy, care ne redã unele ceremonii de iniţiere în diverse grade masonice, vom vedea lucruri chiar mai macabre şi mai hilare decât în textul tolstoian. Astfel, la iniţierea în Gradul 30, acţiunea se petrece pe rând în patru încãperi decorate cu diferite simboluri oculte. În prima, scãldatã într-o luminã sepulcralã, este un mausoleu pe care se aflã un sicriu în care zace un cavaler îmbrãcat în alb, cu faţa acoperitã. În jurul sicriului se aflã trei cranii. O muzicã înceatã se aude, iar Întreit Puternicul Maestru îi spune celui iniţiat: "Frate, aceste obiecte ascund un mare mister. Eşti gata sã treci prin toate încercãrile care te aşteaptã? Ele sunt înspãimântãtoare, dar nu este nimic în ele care sã te sperie, dacã ai înţeles toate gradele prin care ai trecut pânã acum… Trebuie sã-ţi aduni întreaga putere a minţii, pentru cã totul va depinde numai de tine însuţi". Cavalerul din sicriu îl întreabã, la rândul sãu, pe iniţiat: "Tu, care ai venit sã-mi tulburi pacea, teme-te de mânia mea! Care îţi este dorinţa?".

În privinţa identitãţii cavalerului din coşciug, A. Pike spune cã secretul lui ţine de Cabalã. Albert Mackey ne explicã, în cartea sa Revised Enciclopedia of Freemasonry (vol. 1, p. 166), de unde îşi are originea Cabala: "Cabala a fost predatã de Dumnezeu unei cete selecte de îngeri, care au format o şcoalã teosoficã în Paradis. Dupã cãderea îngerilor, aceastã doctrinã cereascã a fost comunicatã, prin bunãvoinţã, copiilor neascultãtori ai pãmântului".

Aşadar, "ceata selectã" a îngerilor a fost formatã din cei care se vor rãscula împotriva lui Dumnezeu, sub conducerea lui Lucifer. Ei au comunicat-o "binevoitori" lui Adam şi astfel a ajuns pânã la Noe. Prin urmaşii lui Avraam, ajunge în Egipt; Moise a inclus Cabala chiar în Pentateuh, prin intermediul cãruia David şi Solomon au fost iniţiaţi în Cabalã.

Întreit Puternicul Maestru îngenuncheazã în faţa sicriului, pune o coroanã de lauri pe una dintre ţeste, apoi intrã în urmãtoarea încãpere, unde îl ameninţã din nou pe candidat cu mânia secolelor trecute, dacã nu va fi ascultãtor fãrã rezerve. Oricum, secretul cavalerului din sicriu nu ne este descoperit. (Întreagã aceastã descriere este preluatã de J. Holy din cartea Scottish Rite Masonry Illustrated, publicatã de Powner Company din Chicago).

Beresniak nu oboseşte sã ne convingã cã francmasoneria ar fi doar organizaţia foştilor meşteri din Evul Mediu. Cu timpul, spune el, au intrat în masonerie intelectuali care, la început, erau numiţi fraţi acceptaţi; treptat, meseria ca atare dispãrând în formele ei medievale, intelectualii au crescut ca numãr, încât astãzi clasa mijlocie formeazã grosul masoneriei. Adevãrul este cã aceastã clasã formeazã masa de manevrã, iar anumiţi intelectuali, oameni bogaţi sau politicieni conduc efectiv masoneria, ascund secretele ei de gradele inferioare şi sunt conducãtorii din umbrã ai politicii mondiale. Beresniak se contrazice pe el însuşi când afirmã cã în masonerie sunt puţini milionari şi oameni cu mare influenţã, pentru ca apoi sã se laude cu regii englezi sau suedezi şi cu înfiinţarea de cãtre masonerie a tuturor marilor organizaţii politice internaţionale. Aş vrea sã înţeleg şi eu cum micii meseriaşi şi intelectuali mãrunţi pot face lucrul acesta. Secretele masoneriei, nu numai faţã de lumea exterioarã, ci şi faţã de gradele masonice inferioare (ba chiar şi în cadrul aceluiaşi grad, unde nu toţi cunosc toate secretele gradului respectiv), sunt uluitoare. Atunci, te întrebi, unde este "deschiderea" de care vorbesc masonii?!

Jim Show, mason important, devenit creştin dupã ce ajunsese la Gradul 32, a venit la Washington, chemat pentru iniţierea în Gradul 33. A trecut prin iniţiere şi, la întrebarea: Ce religie ai?, a rãspuns cã este creştin. De obicei, rãspunsul corect, spune el, este: Cred în religia celor vechi, în reîncarnare etc. Jim a sesizat o reţinere la maeştrii examinatori. S-a simţit nesigur şi foarte neliniştit; când a ieşit candidatul care intrase dupã el, l-a întrebat ce a rãspuns la problema credinţei; acesta îi destãinui cã rãspunsese: Nu sunt creştin şi nici nu intenţionez sã devin. Apoi a adãugat: Mi-au spus cã voi merge mai sus. Ce înseamnã aceastã mergere mai sus? Epperson crede cã sunt douã straturi de cunoaştere şi iniţiere în Gradul 33. Alţii cred cã mai existã şi grade superioare lui 33, dar nimeni nu ştie care. Jim Show declarã: "Pãrãsind masoneria, dupã 19 ani şi dupã atingerea Gradului 33, mã simt dator sã îi previn pe alţii sã evite capcana demonicã a acesteia". Dupã pãrerea lui Edith Starr Miller, în Teocraţia Ocultã, Gradul 33 îl reprezintã pe Marele Rãzbunãtor al Marelui Maestru asasinat, adicã al obscurului Hiram Abif.

Masoneria este o organizaţie secretã internaţionalã, anticreştinã şi satanicã, pentru cã intenţioneazã sã stabileascã o "nouã ordine mondialã" (ceea ce, în parte, a şi reuşit), înlocuind adevãrul divin al creştinismului cu o religie fabricatã, sprijinitã pe misterele egiptene ale lui Hermes Trismegistul, pe Cabala evreiascã, pe secretele asiro-babiloniene, pe recunoaşterea ca adevãraţi dumnezei a tuturor zeilor pãgâni. Albert Pike este un mistic al masoneriei, iniţiat în toate ştiinţele oculte şi expunând în cartea sa toate rãtãcirile acesteia, un amestec obscur şi demonic de adevãr şi minciunã, în care creştinismul este "doar o parte a adevãrului". El nu se ocupã de organizarea practicã a masoneriei, nici de ritualul iniţierilor, ci cautã fundamentarea dogmaticã şi ocultã a doctrinei masonice.

"Masoneria… este totdeodatã interpretarea marii cãrţi a naturii, recitalul fenomenelor fizice şi astronomice, cea mai purã filosofie şi locul de depozitare unde, ca într-un tezaur, sunt pãstrate în siguranţã toate marile adevãruri ale revelaţiei primordiale, care formeazã baza oricãrei religii… Doctrina cabalisticã a fost mereu religia înţelepţilor şi a celor ştiutori, pentru cã ea, ca şi masoneria, tinde neîncetat spre perfecţiunea spiritualã şi spre fuziunea crezurilor şi a naţionalitãţilor lumii" (A. Pike, Morala şi Dogma Vechiului şi Acceptatului Rit Scoţian al Francmasoneriei, cap. "Cavaler al Soarelui sau Prinţ Adept" [Gradul 28 - n.n], p. 625).

Din aceastã concepţie lucifericã a superioritãţii masoneriei faţã de orice altã formã de credinţã sau gândire rezultã superbia masonicã a conducerii lumii dupã bunul plac al unor indivizi care se socot unşi de nişte zei - care, de fapt, se reduc la Lucifer - de la care au primit dreptul de stãpânire a lumii. Ei recunosc pe Iisus Hristos aşa cum şi diavolii Îl recunosc şi se înfioarã (cf. Iacov 2, 19), dar nu înceteazã revolta împotriva Lui, pentru cã sunt rãzvrãtiţi şi adepţi ai Marelui Rãzvrãtit, Lucifer. Ca şi el, ei ştiu cã sunt "stãpânitorii lumii acesteia", despre care Iisus a spus: "… şi El [Duhul Sfânt - n.n], venind, va vãdi lumea de pãcat, şi de dreptate, pentru cã Mã duc la Tatãl Meu şi nu Mã veţi mai vedea; şi de judecatã, pentru cã stãpânitorul acestei lumi a fost judecat" (Ioan 16, 8-11).
Într-adevãr, stãpânitorul lumii acesteia a şi fost judecat. Oamenii ştiu acest lucru, dar fiii întunericului îi ţin în cursa lor, prin foame, prin teroare, prin abuz de putere, prin ignoranţã şi printr-o organizare lumeascã strictã, care pare invincibilã. Dar puterea lui Dumnezeu va risipi puterea "stãpânitorului acestei lumi", cum omul risipeşte, printr-un simplu gest al mâinii, pânza-capcanã a pãianjenului."
Nota bene: În ciuda tuturor afirmaţiilor publice şi publicitare pe care masoneria le face cu privire la apartenenţa lui George Washington la o lojã masonicã, nu avem dovezi absolut convingãtoare cã lucrul este adevãrat, şi cu atât mai puţin cã acesta ar fi fost adânc implicat în aceastã organizaţie. Tot ceea ce se scrie pe pereţii templelor masonice, scrisori cu conţinut masonic etc., nu sunt susţinute de originale; mai mult, nu am vãzut nici mãcar o copie a acestor scrisori. Iatã de ce mulţi dintre scriitorii antimasoni emit serioase îndoieli asupra autenticitãţii scrierilor promasonice ale lui George Washington. Pãrerea celor mai mulţi este cã, aşa cum era atunci moda, sau din motive tactice, George Washington ar fi fost membru al masoneriei, dar cã prezentarea lui ca un devotat al organizaţiei este propagandisticã şi falsã.
În cele ce urmeazã, dãm câteva scurte extrase din cartea lui Bob Larson, New Book of Cults, publicatã în 1932 la Tyndale House Publisher, Inc., Wheaton, Illinois. La capitolul "Freemasonry", pp. 237-239, el spune: "Membrii Curţii Supreme William O. Douglas, Potter Stewart, Hugo Black şi Earl Warren constatã cã cercetãtorii începutului secolului XX au descris şi au interpretat cultul şi riturile masonice. Albert Pike a fost considerat ca un luciferian ocult, dupã cum îşi expune doctrina în cartea sa… Masonii sunt obligaţi sã depunã jurãminte sângeroase, dar pe care, dupã afirmaţia lor, ei le socotesc doar simbolice. Simbolurile lor sunt compasul, care reprezintã forţa masculinã, şi pãtratul, care reprezintã forţa femininã; G simbolizeazã geometria şi pe Marele Arhitect al Universului (probabil de la engl. God - Dumnezeu); şorţul simbolizeazã inocenţa mielului, iar steaua cu cinci colţuri - unitatea masoneriei… Masonii jurã ca partea stângã a pieptului sã le fie sfâşiatã şi intestinele sã le fie arse dacã vor divulga secretele masoneriei… Cãrţile masonice ameninţã, cu blesteme, cã membrilor care divulgã secretele li se va tãia beregata, li se va smulge limba şi vor fi înmormântaţi pe malul bãlţilor. Pentru Gradul 30, mai sunt blestemele ca sã li se strãpungã ochii şi sã li se jupoaie picioarele de piele… În ceea ce priveşte acţiunile lor caritabile, numai o treime din cât contribuie membrii, sau alte societãţi nemasonice, merge la spitale. Restul banilor sunt folosiţi pentru cãlãtorii, petreceri şi ospeţe… Masoneria este incomparabilã cu religia creştinã. Chiar dacã jurãmintele sunt simbolice, ele sunt violente şi criminale. De asemenea, se fac jurãminte în cadrul lojilor cã vor ascunde criminalii [masoni] şi nu vor divulga nimic despre ei".

9 comments:

Anonymous said...

hei bine, pana acum nu am avut de a face cu chestiuni preconcepute, cu religie si rareori cu popi. N-as spune preoti ca nu e cazul. Masoneria pana azi, personal nu m-a deranjat deloc, chiar deloc. N-am nici o treaba cu ei si nici viceversa. Vad acum comentariul asta si nu pot sa ma abtin sa pun scriu cateva randuri, mai ales ca din cate observ il face un preot. Halal de ei! Nu cred ca sunt apti, nici unul dintre popi, de ce rit sau confesiune ar fi sa faca judecati publice. M-am convins de ei. Cand ti-e mai greu, atunci te strange la usa. Evident, doar de bani e vorba! Le propun tuturor popilor din Romania sa se orienteze catre vanzari, comert, retail, prostii de genul asta; in felul asta se absolva de responsabilitati de ordin uman, spiritual. Sunt asi in domeniile amintite anterior, singurele pentru care au de fapt abilitati. Sa va fie rusine. Stiti prea bine ca Dumnezeu, e si drept, nu doar iertator! Rusine!

Anonymous said...

Hmmm...Stii tu cat de preot e cel care a spus cele de mai sus? Esti tu in masura sa judeci asta? De cand se judeca religia dupa preoti, sau de ce numai dupa preoti? Sunt oameni si ei, sunt mult mai ispititi decat noi si vor ajunge intr-o zi sa spuna chiar ei ca nu exista Dumnezeu, dar asta nu trebuie sa ne faca pe noi sa ne lepadam de credinta.
Iar cele de mai sus, de ce nu stai sa le cugeti? Ti se par de necrezut sau chiar nu iti pasa? Si daca este adevarat?
De ce nu vezi ce zice un preot si te uiti la ce fac unii dintre ei? Te impiedici de un pai!
Ai cunoscut tu un preot cu adevarat preot ca sa iti permiti sa ii bagi pe toti in aceeasi oala?
Probabil ca cel care a facut acest comentariu, nu va mai citi...dar macar raman pentru altii care au aceleasi comentarii.

Anonymous said...

Ceea ce ma intriga este faptul ca acest blog nu este deloc promovat ! Imi da , deasemenea, senzatia ca este un nestemat care a fost parasit in urma unui cataclism ! Ce se intampla de fapt ? Ignoranta sau doar lipsa de publicitate ! ?? Mai exista "alive " cel care l-a conceput ? De unde si de ce atat lipsa de interes pt un astfel de subiect ? Suntem romani , probabil si asta spune tot despre noi ! ... Daca voi vedea pe aici reactii ale utilizatorului de blog , promit ca voi face orice sa pot lua legatura cu el ! (Deocamdata un mason nemason - adica un om liber !!! )

Anonymous said...

Impresionant acest post, impresionan acest blog. Nu stiu cui apartine, dar , cu certitudine informatiile sunt autentice si , mai ales pertinente. De ce oare nu se popularizeaza mai mult ceea ce reprezinta masoneria si ,implicit increngaturile mafiote pe care le incumba? Oameni informati , precum posesorul acestui blog , cred ca ar trebui sa mediatizeze mai mult aceste aspecte. Oricum , multumesc posesorului acestui blog pentru informatiile furnizate . Aveam doar niste intuitii ,care acum au devenit certitudini .

Anonymous said...

I found this site using [url=http://google.com]google.com[/url] And i want to thank you for your work. You have done really very good site. Great work, great site! Thank you!

Sorry for offtopic

Anonymous said...

Who knows where to download XRumer 5.0 Palladium?
Help, please. All recommend this program to effectively advertise on the Internet, this is the best program!

Anonymous said...

[url=http://conservativethoughts.us/wp-content/themes/post/view.php]Cialis soft pills[/url]

Anonymous said...

Qmenirea a fost dintotdeauna framantata de diavol,Credinta in Bunul Dumnezeu este personala si intrinseca fiintei umane. Curatenia credintei se pastreaza in rugaciunea ancorata in Adevar si sfintita de prezenta Sf Duh
Pastrati aceasta credinta tainic in sufletul vostru,luati din istoria oamenilor tot ceea ce este calauza spre Dumnezeu prin lucrarea Sfantului Duh invocat in rugaciunea neancetaea, refuzati tot ceea ce este murdarit de diavol prin spovedanie si veti trai vesnic.

deconspirareafrancmasoneriei said...

Vizitati siteul Deconspirarea francmasoneriei.
http://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/
Contine informatii noi, zeci de carti, filme documentare, linkuri utile.